Am impachetat si ultimele lucruri.
M-am uitat lung si a fost nevoie sa ma asez putin. Luam cu mine asa de putine si inca asa de importante lucruri.
Ma mai desparte doar o zi de despartirea noastra. Am inchis ochii si te-am privit in ochi. Era asa de intuneric in camera si cautam privirea ta. Nu te uitati in ochii mei. Evitai sa ma privesti si cautai doar sa ma imbratisezi. Stiam ca se apropie sfarsitul ala si ca pana si imbratisarea avea sa plece pentru totdeuna. Am refuzat sa te imbratisez si am deschis ochii. Era seara si parca sa adorm nu era o solutie. Am iesit in curte si am ascultat linistea serii. Am baut un ceai de menta si am privit cat mai departe cu putinta. M-am plimbat descult prin iarba si m-am gandit la mine de data asta. Trebuia sa plec ca sa termin ceva ce nu vroiam sa termin niciodata. M-am intors in camera cu inima stransa. stiam ca somnul are sa fie asa de greu si de intrerupt. M-am asezat in pat si am inceput sa ma gandesc din nou la ochii tai. Mi-am adus minte de sarutarea ta si am zambit. Mi-am adus apoi aminte de cand erai suparata si am lacrimat. Am vrut sa tin minte imbratisarea si m-am intors in vis sa te tin strans sa nu te las sa pleci. Am ales sa adorm apoi linistit gandindu-ma la mare, la linistea valurilor inspumate care se lovesc surd de mal.... la ramas bun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu