Am citit intr-o carte demult, ca iubirea nu e niciodata asa cum vrem noi...si ca dragostea apare de cele mai multe ori la persoane pe care nu le-am fi ales in mod normal.
Am zambit azi cand ma gandeam la noi doi...
Imi scriai cu mult timp in urma:
"Cu toate astea, mi-ar plăcea să ne întâlnim la un moment dat, mai încolo, mult mai încolo... așa cum ai zis, să povestim despre cai verzi pe pereți iar la final să mă strângi în brațe tare, tare (așa cum doar tu o faci). Pe nimeni nu am mai ţinut în braţe atât de strâns şi nimeni nu mi-a răspuns la îmbrățișare cu atâta căldură ca și tine. Mi-a fost atât de greu să mă desprind din îmbrățișarea ta... și îmi lipsește... recunosc... îmi lipsește foarte tare"
Incerc zi de zi sa te uit, insa...Imi lipsesti cu toata fiinta ta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu