joi, 15 septembrie 2022

Inelul - partea 1



 "Am impachetat si ultimele lucruri. M-am uitat lung si a fost nevoie sa ma asez putin. Luam cu mine asa de putine si inca asa de importante lucruri. Ma mai desparte doar o zi de despartirea noastra. Am inchis ochii si te-am privit in ochi. Era asa de intuneric in camera si cauztam privirea ta. Nu te uitati in ochii mei. Evitai sa ma privesti si cautai doar sa ma imbratisezi. Stiam ca se apropie sfarsitul ala si ca pana si imbratisarea avea sa plece pentru totdeuna. Am refuzat sa te imbratisez si am deschis ochii. Era seara si parca sa adorm nu era o solutie. Am iesit in curte si am ascultat linistea serii. Am baut un ceai de menta si am privit cat mai departe cu putinta. M-am plimbat descult prin iarba si m-am gandit la mine de data asta. Trebuia sa plec ca sa termin ceva ce nu vroiam sa termin niciodata. M-am intors in camera cu inima stransa. stiam ca somnul are sa fie asa de greu si de intrerupt. M-am asezat in pat si am inceput sa ma gandesc din nou la ochii tai. MI-am adus minte de sarutarea ta si am zambit. MI-am adus apoi aminte de cand erai suparata si am lacrimat. Am vrut sa tin minte imbratisarea si m-am intors in vis sa te tin strans strans sa nu te las sa pleci. Am ales sa adorm apoi linistit gandindu-ma la mare, la linistea valurilor inspumate care se lovesc surd de mal.... la ramas bun" 

                                                                                  *

Am ajuns la mare si am pasit pe nisipul ala fierbinte. Am inaintat usor spre apa tinand in pumn strans inelul tau, il tineam asa de strans de frica sa nu il pierd. de fapt cred ca in mana mea erai tu ....imi era asa de frica sa te pierd...

E o poveste trista aceasta poveste a noastra. E o poveste in care am suferit ca un prost, insa care m-a facut sa fiu etern pentru o clipa, cea in care am iubit. 

Era rece, era asa de rece. erau aproape 30 de grade insa eu simteam o raceala asa de mare....

Am stat seara pana tarziu pe plaja...am reusit sa vad un apus frumos..am stat si m-am gandit mult la tine , la mine.... Mi-a fost frica. Am plecat apoi spre camera. era asa de rece. am intrat sub dus unde am stat mult timp...am lasat apa sa curga peste corpul meu gol si am plans. Eram asa de singur si asa departe de mine.

Am stat in seara asta singur in camera mea....am inchis ochii si am ascultat muzica din mintea mea. Am deschis ochii si m-am apropiat de inelul asta pe care il am in minte de ceva vreme....poate il tineam la fel de aproape asa cum l-am tinut in preajma ta, asteptand momentul potrivit. Am tacut pentru ca am stiut ca la un moment dat o sa il aceepti cu toata fiinta ta. Poate ca am gresit, poate ca nu, insa acum ma uitam la el, gandindu-ma la tine. Stiam ca nu ai sa mai vi si ca inelul asta are sa cada in mare pentru totdeauna si odata cu el si iubirea mea. Imie era frica de momentul ala care avea fi sa fie. imi era frica ca apa va lua de la mine toata speranta si dragostea. Stiu...stiu ca dupa o vreme lucrurile vor reveni la normal. Pana la urma suntem oameni si uitam, insa eu nu pot sa uit asa de usor totul, e prea multa dragoste in sufletul meu. Tot ce arde se va stinge, tot ce mocneste se va termina, iar apa va spala amintirea si sufletul meu.

 Nici nu mai stiu cand am adormit. Am auzit ceasul si m-am trezit aiurit. M-am ridicat din pat si m-am imbracat in fuga. Am facut inca un drum spre plaja tinand stans in pumn inelul ala care avea atat de multe trairi si sentimente.... Am ajuns pe plaja si era goala. M-am bucurat. Nu vroiam sa fiu acolo decat eu si marea. Faceam ceva de care nu eram asa de mandru. Am stat si am privit rasaritul asa cum ti-am promis. Am trait poate cele mai dureroase amintiri. Nu in sinea lor nu erau dureroase, le faceam eu sa fie dureroase prin inelul ala care statea strans in pumnul meu.

Am luat in mana scrisoarea pe care ti-am scris-o dupa ce ai plecat. Am recitit-o de atatea ori si lacrimile mi-au curs siroaie de fiecare data. Am ales sa tin scrisoarea aceea pentru mine, doar pentru sufletul meu. Am lasat-o in mare.....intr-o sticla in care am bagat o piatra. Nu vreau sa iasa vreodata la suprafata. Vreau sa ramana acolo pe fundul marii, ingropata ca o comoara....asa cum comoara sufletului meu am lasat-o sa se scurga printre degete in mare...


Niciun comentariu: