Liniste

M-am ridicat de fiecare data. De fapt nu imi e groaza sa ma ridic si sa o iau de la capat. E ceva normal la urma urmei. Suntem oameni si trebuie sa reluam ...sa incepem de la inceput lucrurile de fiecare data cand ele se sting. Uneori trebuie sa reluam mocnitul ala pana cand ideea si sufletul nostru incepe sa nasca o flacara plapanda sau poate chiar un foc serios

Ceea ce e greu e rana aia care uneori ramane deschisa. si doare....

Privesc de fiecare data foaia asta alba din fata mea si incerc sa imi deschid inima in fata ei. Uneori as vrea doar sa ii povestesc si ea sa ma asculte.

Si nu....in seara asta nu ma gandesc la tine....ma gandesc in primul rand la mine...doar la mine chiar daca uneori impactul tau e asa de puternic in viata mea

Singuratatea mea e ceva special. Azi, stateam si priveam cerul in liniste, am crezut ca totul a amutit in jurul meu. De fapt facusem eu asta....am reusit sa ma rup de toate sunetele si am facut liniste. A fost placut. Am simtit un calm plin de greutate. Mi-a placut si asta. cred ca incep sa fiu un om singur. Nu imi place asta, insa am ajuns sa accept singurateatea in sufletul meu. Vreau sa imbatranesc singur departe de toata lumea, doar eu si numai eu. 

O sa cada zapada multa peste sufletul meu si o sa fiu doar alb in cap, iar barba mea va fi atat de alba incat copii o sa ma confunde cu Mos Craciun. Eu insa nu o sa fiu acolo pentru ei, in schimb o sa fiu acolo pentru mine. 

Am sa stau in liniste departe de tot si toate, iar picioarele mele se vor odihni cand va sa fie vremea. Au sa ninga anii peste mine, iar eu am sa ma uit spre departare in liniste, cautand tacerea si singuratatea. Am sa sting si ultima lumanare inainte de a ma acoperi cu o patura. Am sa plang pentru ultima data si apoi am sa zambesc, un zambet etern