Am scris o poveste... De fapt am incercat sa scriu. Cu tine, de fapt era despre tine, totul s-a redus la tine. Existam si eu acolo, ca sa gasim motive de nu. Am asteptat cuminte si apoi m-am uitat in sus. M-am ridicat si am plecat. Am plecat pentru inceput in vacanta. Am vrut sa ma plimb peste campii in lisntea mea monumentala, sa caut cumintenia pamantului in tarana si sa vad cu cresc florin in linistea serii. Am adormit cu capul unde susura izvorul si m-am trezit in tril de pasarele. Am zambit si am tacut asa cum numai stiu eu...singur departe de tine, si uneori chiar si de mine. E frumos in singuratatea mea, de-a dreptul periculos.
M-m intors apoi la tine ca sa imi dau seama ca imi e dor de ea. Asa de dor ca as lua-o in brate asa cum numai ea stie sa o faca. Sti ca ti-am zis atunci ca ma indragosisem de ea doar cand ma imbratisa asa complet, de fapt nu cred ca o sa ma mai imbratiseze cineva asa cum o facea ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu