Singuratate

Mi-am gasit aici locul in care pot sa iti scriu mama....in care pot sa iti spun durerile si gandurile mele. Ma rog la Dumenzeu sa ma ia lin si sa te revad. Mi-e dor de tine mama, mi-e dor de tata, de prietenii emi buni care au plecat si ei. Simt ca lumea asta e uneori prea goala, chiar daca in ea sunt atat de multi oameni. Am un suflet bun, ca asa mi-ai transmis de atatea ori...si inca imi sunt ecouri in suflet povetele tale. Dar mama... e atat de greu. Imi doresc linsite in sufletul meu si nu pot avea. Ma simt haituit de rautate si de sulfete haine, sau care pur si simplu nu stiu ce vor...ma iau in mijlocul lor si ma poarta prin mormane de durere. Ma gandesc de multe ori sa imi iau lumea in cap si sa plec undeva unde nu este nimeni. Sa fiu eu singur cu un caine....sa tac si sa ascult cum creste iarba, sa privesc rasaritul tacut si sa cand cantece cand apune soarele. Am cazut de atatea ori si m-am ridicat chiar de mai multe... am sperat ca e soare acolo unde e noapte, insa trebuia sa ma incred in ce vad....sa nu mai sper in oameni si sa nu ii mai las sa imi foloseasca sufletul pentru binele lor, insa mama vroiam sa ii ajut sa ii sprijin si sa le spun o vorba buna....acum sunt doar un calator prin vietile lor, un calator demult uitat. Se naste dimineata un zambet care moare cu fiecare clipa pe buzele mele. Am crezut ca pot lupta dar azi....am privit in ceata ore intregi...am tacut si am plans. Nu mai vreau decat liniste si singuratate. Vreau ca oamenii sa fie fericiti si impliniti, iar eu, sa fiu impacat cu mine....in solemnitatea mea...aia in care eu sunt cel care primeste de data asta. Cel care e iubit si imbratisat. Acel care primeste in dar zambete in fiecare zi pentru totdeauna pana intr-o zi cand dupa ce zambesc ultima data catre soare ...sa inchid ochii si sa imi incep calatoria catre tine, catre tata, catre prieteni... daca ma mai vrea Dumnezeu.

Mama vroiam sa te bucur sa iti spun zambete si lacrimi de fericire. Te rog iarta-ma ca sunt asa... din pacate sunt doar un om bun la suflet si nimic mai mult. Dar sunt asa cum mi-ai spus tu sa fiu...si zambesc si sunt mandru de asta, chiar daca doare al naibii de tare...