E o voce calma. E a unuia dintre noi. Explica ziaristilor cine suntem noi. Poate ca intrebarea nu isi avea rostul, insa pentru ei isi are, ei se minuneaza zi de zi, insa ne considera in continuare niste huligani si niste neispraviti. Ce nu stiu ei, e ca noi avem o inima mare mare. Asa de mare incat acopera o peluza. Atatea inimi mici o fac sa bata tare….si….stinghera acum. Am vazut lacrimi in ochii unora. Un calm dezarmant si lacrimi de durere, durere in tacere si suferinta in calm. Daca ai putea sa vezi mai departe de ochi ai remarca cum visele se naruiesc si cum altele le iau locul. In speranta am nascut un nou episod al existentei noastre. Nu stiu cata viata mai avem insa…avem suflete mici care respira “U”. Am privit azi un copil care era suparat ca pierdusem. Tine asa de mult cu Universitatea insa…era tare suparat ca am pierdut. I-am zis ca nu asta conteaza ci ca taria si demnitatea sunt mai presus de toate. Nu cred ca mi-a acceptat varianta, insa stiu ca in timp o sa inteleaga, pentru ca el deja face parte din noi, el ne-a inteles sufletele zbuciumate si s-a contopit cu inima noastra. In peluza noastra se nasc suflete mari care sa continue marsul nostru spre existenta!
La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia s aluptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acel loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi sis a impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar visual, ci el ramane in suflete obidite. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr0un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de care aveam nevoie sa ma agat! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo icnat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo sa punem capat unei era si sa renastem din cenusa in puritate. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai simpli, insa…aceiasi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu