A fost odata demult, cand inca ingerii ingaimau ochii spre dimineata o printesa. Am trecut atunci la ora aia matinala pe langa ea si i-am zambit. A inceput sa rada si m-am intors rusinat. A venit spre mine si mi-a luat mainile intre ale ei…s-a uitat lung in ochii mei si mi-a spus ca sunt frumos. Apoi mi-a cerut numarul de telefon. Nu I l-am dat. Nu vroiam ca povestea noastra sa continuie asa. Am luat-o de mana si i-am zis sa taca. Se uita tacuta si gandita la mine, dar zambea. Atunci cred ca m-am indragostit de ea. Mi-a luat in palme obrazii si m-a sarutat. Era un sarut asa de firav incat nici nu mai imi amintesc daca a fost adevarat sau mi l-am inchipuit doar. Am vazut-o iar zambind si inima mea a luat-o razna, apoi ne-am iubit si am cantat impreuna un cantec frumos, de dragoste cum numai ingerii canta in miez de zi. Am iubit-o mult si imbratisarea ei mi-a fost calauza inapoie spre casa. Am plecat insa si am revenit spre seara in acelasi parc in care o vedeam de atat de multe…clipe.. Nu a mai venit si am asteptat-o pana seara, in noapte chiar. Spre dimineata celei de-a doua zi…a aparut. Era imbracata gros si mi-a spus ca viata ei e altfel si ca ma iubeste, apoi….a plecat si mi-a facut cu mana. Am asteptat-o zi de zi si noapte de noapte. Nu a mai venit de atunci. Mi-e dor de ea desi parca am uitat-o… cat m-a iubit de mult…am fost un prost si ea…o printesa.
A venit seara si parca as vrea sa ma gandesc la ea. Nu reusesc desi stau cu poza ei in fata. E tarziu in noapte si uneori chestiile frumoase zboara….altele vin..unele pleaca, printesele insa…raman frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu