...

Era o foaie alba…si parca fiecare cuvant pe care il asterneam cuminte nu facea decat sa murdareasca puritatea existenta…..ma simteam vinovat si m-as fi oprit…insa vroiam sa spun tot ce simt sa deschid acea portita a sufletului care sa ingame: mi-e dor!

...frantura de vis...

...am inceput odata sa visez si parca visele au prins putin radacini...am visat odata ca traiam un vis frumos.
Hmm.. daca ploaia ar putea sa spele din rautatea asta...si daca sufletele s-ar putea deschide precum se deschid uneori florile...cred ca visul meu ar fi devenit realitate...sau poate macar in inima mea....

...daca sufar dupa visul asta? probabil ca da da nu vreau sa vad asta....daca as lasa sufletul sa planga...s-ar porni iarasi ploaia...insa am ales sa il fac sa taca acolo...singur....si poate odata va uita ....cine stie....

Uneori ma ridic din pat si raman cu ochii inchisi cateva minute.....visez...:) visez frumos....as vrea sa pot sa mai dorm putin si sa ma trezesc zambind....

Astept o ploaie care sa mai spele din visele mele indraznete......astept sa dorm..sperand sa pot visa ....macar ploaia...

„Care mai este viața ta măi Andrei”
Și am răspuns astfel la întrebarea prietenarului pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme: „Viața mea?... probabil, un morman de vise...”

La început am ezitat a răspunde astfel...

...Dar, ce este un om fără vise? Mi-am spus în gând...
Chiar, ce este?

Pentru că data trecută am convenit că suntem „rezultatul acțiunilor și inacțiunilor noastre”, dar am omis visul...

citeam o declaratie a unui bun prieten al meu..un om mare cu un suflet si mai mare...de fapt omul caruia ii datorez acest blog.

ma regasesc in tot ce zice andrei.....ma regasesc mai departe de cuvinte intr-o singuratate de vise....de amagiri..si de dorinte...

BAFTA Andrei ...fii sigur ca noaptea ca un sfetnic bun...ne va da si vise frumoase....si poate.....unele se vor si indeplini.....DOAMNE AJUTA!

undeva departe de toate relele din lume este un nor care te poarta peste ganduri rele....te poarta peste noapte si te duce undeva...intr-un loc in care lumina te scalda si te incalzeste.....undeva....acolo...vreau sa ma trezesc...

Fly me to the moon

daca zborul ar fi un motiv de bucurie atunci as vrea sa imi creasca aripi si sa zbor prin ploaie...sa nu mi se ude niciodata aripile si sa ajung undeva sus departe de unde sa va vad pe toti

mi-e dor...

Liber? Hmm…am pierdut notiunea de libertate….de fapt nu am pierdut-o…ci am uitat-o…nu mai stiu e inseamna…
Am citit deunazi dintr-o carte….niste notiuni despre libertate…marturisesc ca am incercat sa redefinesc in mintea mea..libertatea…apoi am cautat pe internet…si nu in ultimul rand…am intrebat printre prieteni. Mi-am facut o idee…e drept…insa mai simt o data nevoia de a marturisi ca nu am inteles nimica.
E greu sa privesti spre viitor…am inteles asta…..mai greu e insa sa privesti spre trecut. Am inceput viata asta parca avand niste idei preconcepute despre cum se traieste….de ce? …nici eu nu stiu..insa am inteles ca trebuie sa traiesti viata pentru viitor…sa lasi o portita de bun venit oricand…E drept…insa inspre trecut ma uit cu amintiri…sunt frumoase…..si dor….dar inainte de toate sunt frumoase. Mi-e dor de mine insumi de de clipele fericite pe care le-am trait….mi-e dor de frumusete si de linsite…..mi-e dor de ploaia care nu ma uda niciodata si sub care sarutam buze fierbinti.
mi-e dor de tine eu-ule…mi-e dor sa stau si linistit sa imi deapan ziua…sa imi analizez greselile si sa incerc sa ma fac un om mai bun…..am uitat sa fiu liber…sa respir aer curat….sa ma polimb si sa fiu fericit….nu mia stiu ce libertatea sufletului…nu mai stiu sa zambesc……mi-e dor de tine Cipri!

Nu am avut curajul

Se naste uneori o lacrima...se duce pe obraz si isi cauta rostul firesc...uneori o ia spre buze...alteori trece pe langa ele si se duce spre barbie - pentru ca apoi sa cada undeva jos..sau poate pe piept. Daca as fi fost o lacrima de-a ta....as fi vrut sa ajung peste tot...si sa te ating pe buze....sa simt caldura ta....sa simt fiecare strop din frumusetea ta

...stii ...azi a plouat si parca mi-au dat si mie lacrimile....stiu ca nu am plans...insa o lacrima a scapat....si a plecat in jos ...a ajuns pe buze.....cred ca am simtit sarutul tau, pentru ca lacrima s-a nascut cand m-am gandit ca vei pleca.

nu am avut curaj sa iti spun asta....as fi vrut sa pot...as fi vrut sa spun macar ceva....dar stiu acum ca ceea ce m-a retinut a fost ceea ce simteam pentru tine..esti o pasare care vrea sa zboare..nu cred ca a fost momententul sa te opresc tocmai acum din zborul tau.....am stiut ca lacrimile vor curge apoi...am incercat sa fiu un bun prieten....poate am reusit....nu as fi vrut asta....

as fi vrut sa iti spun atat de multe....as fi vrut sa iti cant un vers din sunetul inimii mele....din bataia ei, bataie care se nastea la revederea cu tine.....

as fi vrut sa uit intr-o seara de tot.....si sa te sarut...sa te tin in brate si ...doar atat
as fi vrut sa iti spun ca imi esti draga.....si ca vreau caldura imbratisarii tale

....dar nu am avut curajul!