As fi vrut sa va spun despre istorie…insa cine poate mai bine zugravi decat DOMNUL BODEA?
As fi vrut sa va povestesc despre copii pe care ii vad si langa care depan amintiri cu si despre U. Sunt atat de frumosi si atat de atenti cand le spun despre Luca, Anca…si altii…le spun despre cat de frumosi sunteti voi cand va dati sufletul cantand pentru “U”, si cant cu ei….si ma asculta si ochii lor cresc mai mari atunci cand Slava tie studentie.. rasuna peste linistea salii. Le mai arat poze vechi si le spun ca acolo, langa suflet, jucatorii pastrau simbolul asta sfant, aceasta vocala….aceasta minune! Se uita neincrezatori la mine insa stiu ca in inima lor rasuna “tempo U”, “Haide U”.
Odata un pustiulica cret si tare simpatic mi-a raspuns ca jucatorul lui preferat de la “U” este SISI. Am ramas socat. Nu vreau sa va mint….insa o lacrima mi-a brazdat obrazul. In inima aia mica de cret blond am zarit o generatii de U=isti care pastreaza vie existenta si nemurirea acestui simbol. Ii multumesc parintilor acestui pusti ca i-au insuflat dragostea pentru U. I=am promis ca o sa il iau cu mine in sanul galeriei sa cantam impreuna! Era fericit si parca in ochii lui am vazut cum incepea sa se oglindeasca peluza….v-am vazut pe voi cu inimile alea mari. Am vazut fetele acelea frumoase care au plecat departe sa ne reprezinte cu atat de multa dragoste, am vazut istoria noastra…si am vazut viitorul. Am simtit ca indiferent de plecarea unora, de venirea altora, nimeni nu poate sa ne ia ce avem mai de pret: IUBIREA PENTRU “U”!

Doamne cat de trist e sa privesti in viitor gandindu-te ca omul ce ti-a cantat trecutul nu mai e printre noi. Odihnit in pace sa fii tu suflet ce porti in suflet un simbol sfant!
Am sa zambesc insa, pentru ca atata timp cat voi sunteti, cat voi existati aici in peluza, U nu va muri niciodata chiar daca dintre noi Dumnezeu mai ia in galeria sa din cand in cand pe cei mai de soi!

Delirand pe timp de pace...

Am simtit azi cum lumea a inceput sa se opreasca pentru o clipa. As fi vrut sa mai raman asa un pic….era liniste si speram sa mai pot avea putin din calmul acela. As fi vrut sa mai respir aerul acela plin de viitor. Cateodata as vrea sa opresc lumea din loc si sa tac. Sa tac si sa sper ca tacerea mea va vorbi. Poate asa voi avea parte de pacea din sufletul meu.

Te iubesc...viata

Am intins mana si am simtit adierea unui vant. Am zambit si parca noaptea a inceput sa fie calma…parca la atingerea mea a devenit neagra si misterioasa. Am inchis ochii si am sperat sa te zaresc. M-am uitat spre cer si ti-am strigat numele. Nu am primit nici un raspuns…insa a inceput sa ploua. Am stiut atunci ca raspunsul tau e acelasi ca de fiecare data.

M-am trezit si era tarziu. Simteam in camera un miros ciudat. Statea intins in pat si visam cu ochii deschisi. Imi era inca somn sau somnul nu isi terminase visul. Construiam ceva ce as dori sa visez insa stiam ca la sfarsit….o sa se naruie ca de fiecare data cand ma gandeam la tine.


Era in camera intunecata o lumanare care palpaia incet. Simteam ca parca se tanguia in nemernicia ei. As fi vrut sa o ascult si sa ii spun si eu durerea mea. A tacut si parca ardea constant lasand umbre ciudate care se jucau in linistea si calmul flacarii. Era tarziu in noapte si speram sa pot visa…sa te pot visa. Stiam insa ca somnul nu putea aduce decat din nou aceleasi ganduri negre. As fi vrut sa cant ceva insa era atat de rece si durerea din piept nu mai disparea…

Ma trezisem din nou si de aceasta data simteam cu transpiratia ma cuprinsese cu totul. Era inca rece si simteam ca gatul imi era uscat. As fi vrut sa beau apa insa de la robinet nu mai curgea nimic. Am deschis frigiderul si am gasit ceva de baut……si simteam ca parca se incalzea…am atins caloriferul si dadea semne de cald……am stat lipit de el si am inceput sa plang. caloriferul era din ce in ce mai cald si lacrimile mele curgeau. Imi amintesc si acum cat de frumoasa erai. Si zambetul tau era atat de cald si plin de viata. Stiam ca te pierdeam insa asteptam ca timpul sa inghete clipa. As fi vrut sa vin cu tine….sa pot sa te vad si sa te ating de fiecare data cand imi e dor.
Am ridicat ochii spre cer si ploaia cadea asa cum a cazut atunci cand te-am cunoscut prima data. Rasul tau ma faceam sa imi ies din minti…..insa…..molipsitor am inceput sa rad si eu si sa dansez alaturi de tine. Sunt amintiri atat de vii in sufletul meu si realitatea atat de dura.

M-am trezit din nou si simteam ca trebuie sa plec mai departe in drumul meu. E atat de greu…insa viata nu mai are rabdare cu mine...simt asta atat de mult. Iti multumesc insa viata….ca mai ai rabdare cu un muritor care te iubeste….

Imi amintesc de privirea soarelui la apus
stiu ca rasaritul atunci aparea
Imi amintesc de ochii tai asa mari si frumosi
Imi amintesc de un anume albastru din privirea ochilor tai verzi
Stiu ca undeva departe in sufletul tau te-am speriat
Imi amintesc ca visul tau l-am intrerupt asa de brusc
Stiu ca visele uneori devin realitate
Imi amintesc ca noaptea aceea a venit usor
Stiu ca pluteam pe-un capat de nor inseninat
Imi amintesc ca vroiam ca sa zbor pe o raza de nor
Stiu ca aveam aripile mici
Imi amintesc cum ai intrat in visul meu
Stiu ca aveai o floare prinsa in par
Imi amintesc cum paseai de usor
Stiu ca in umbra ta mai era doar un nor
Imi amintesc ca pe-acel nor eram eu
Stiu ca era doar un vis
Imi amintesc ca priveam in somn cum zambeai
Stiu ca era doar un inceput de rai
Imi amintesc ca mi-ai soptit asa de incet
Stiu ca m-am nascut nu ca sa fiu poet
Imi amintesc cum razand imi spuneai
Stiu…o sa tac
….am sa iau cu mine aceasta reverie din rai