Te iubesc...viata

Am intins mana si am simtit adierea unui vant. Am zambit si parca noaptea a inceput sa fie calma…parca la atingerea mea a devenit neagra si misterioasa. Am inchis ochii si am sperat sa te zaresc. M-am uitat spre cer si ti-am strigat numele. Nu am primit nici un raspuns…insa a inceput sa ploua. Am stiut atunci ca raspunsul tau e acelasi ca de fiecare data.

M-am trezit si era tarziu. Simteam in camera un miros ciudat. Statea intins in pat si visam cu ochii deschisi. Imi era inca somn sau somnul nu isi terminase visul. Construiam ceva ce as dori sa visez insa stiam ca la sfarsit….o sa se naruie ca de fiecare data cand ma gandeam la tine.


Era in camera intunecata o lumanare care palpaia incet. Simteam ca parca se tanguia in nemernicia ei. As fi vrut sa o ascult si sa ii spun si eu durerea mea. A tacut si parca ardea constant lasand umbre ciudate care se jucau in linistea si calmul flacarii. Era tarziu in noapte si speram sa pot visa…sa te pot visa. Stiam insa ca somnul nu putea aduce decat din nou aceleasi ganduri negre. As fi vrut sa cant ceva insa era atat de rece si durerea din piept nu mai disparea…

Ma trezisem din nou si de aceasta data simteam cu transpiratia ma cuprinsese cu totul. Era inca rece si simteam ca gatul imi era uscat. As fi vrut sa beau apa insa de la robinet nu mai curgea nimic. Am deschis frigiderul si am gasit ceva de baut……si simteam ca parca se incalzea…am atins caloriferul si dadea semne de cald……am stat lipit de el si am inceput sa plang. caloriferul era din ce in ce mai cald si lacrimile mele curgeau. Imi amintesc si acum cat de frumoasa erai. Si zambetul tau era atat de cald si plin de viata. Stiam ca te pierdeam insa asteptam ca timpul sa inghete clipa. As fi vrut sa vin cu tine….sa pot sa te vad si sa te ating de fiecare data cand imi e dor.
Am ridicat ochii spre cer si ploaia cadea asa cum a cazut atunci cand te-am cunoscut prima data. Rasul tau ma faceam sa imi ies din minti…..insa…..molipsitor am inceput sa rad si eu si sa dansez alaturi de tine. Sunt amintiri atat de vii in sufletul meu si realitatea atat de dura.

M-am trezit din nou si simteam ca trebuie sa plec mai departe in drumul meu. E atat de greu…insa viata nu mai are rabdare cu mine...simt asta atat de mult. Iti multumesc insa viata….ca mai ai rabdare cu un muritor care te iubeste….