Poate ca nu am intalnit-o niciodata si poate mi-a aparut doar in vis. Imi place sa visez cu ochii deschisi, pentru ca stiu ca ea e aici, aproape de mine si de gandurile mele, zambitoare si calda. Ma gandesc la ea ca si cum as sti-o de-o viata. Cine stie..paote chiar o cunosc. Mi-e dor ins ade ea tare mult. Aseara am citit o carte. De multa vreme nu am mai deschis o carte si imi venea sa plang la reintalnirea cu vechiul meu prieten, linistea de dincolo de cuvinte. Mi-e greu fara tine si fara zambetul tau. Mi-e teama ca te-am pierdut demult. Stiu asta de o gramada de timp, insa ma incapatanez asa ca….departe, dincolo de cuvinte. Oare a venit iarna asta pentru ca trebuia sa vina, sau pentru ca o merit? Am citit in ochii tai ieri ca vrei sa pleci. Ma gandeam ca poate te-ai saturat de mine. De fapt stiam asta. De multe ori imi vine si mie sa plec. Acum, mai am doar putin de stat. nu departe de aici, de fapt chiar aproape, se afla un loc familiar, un loc in care visez cu ochii deschisi, in care adorm zambind. E undeva asa de aproape de capatul lumii, pentru ca vad un hau in fata mea. E drept ca undeva in zare e ceva frumos care de multe ori ma face sa plang, insa dedesubtul meu….nu e nimic, decat un negru adanc. Am incercat azi sa construiesc o barca sa pot trebe peste marea aceea neagra, insa…se pare ca nu e apa.
mi-e asa de foame. Nu stiu daca as manca ceva. As vrea insa sa imi stampar setea. Ma uit spre arsita noptii si ma gandesc daca dimineata cand o sa ma trezesc o sa mai fii langa mine. Stii, visam atunci demult ca dimineata ai sa pleci pentru totdeauna si ca nu ai sa mai fi a mea. Si acum ma gandesc daca acel vis era alb negru sau color. Era desprins de printr-o poveste, insa o poveste urata.
E atat de rece afara. Am iesit sa privesc cerul. Nu mai e acolo. E doar frig. E frig si parca si tacerea a incetat sa mai respire. Ma gandeam la foc. Oare ar putea el sa incalzeasca inima vreodata? Ce devine rece oare se mai poate incalzi? E frig afara sau doar ploua in sufletul meu?