Si, daca maine nu ar mai exista?

As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.
Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.
Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.
Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.
Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.
Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!