https://www.facebook.com/photo.php?v=301458786641371

Nu as putea sa spun decat ca mi-au dat lacrimile.
sa iti spun de ce?
probabil ca nu as putea sa raspund niciodata. Poate pentru ca in sufletul meu am ramas un copil si paote ca imaginea asta ma face sa imi lipseasca din inima locusorul ala in care sunt parinte...in care ma incearca anumite sentimente stranii nemaiintalnite. Eu? Le am acolo mama. De unde stiu asta? as putea sa iti spun ca nu stiu....si nici nu cred.....insa le simt. Simt ca vreau sa fiu tata si sa imi tin in brate baiatul. Imi e dor de el inca de ceva vreme. Il vreau sa faca aprte din viata mea si sa ma dedic lui. Poate mai trebuie sa astept. sau poate......nu o sa mai vina. El e insa in sufletul meu, acolo unde doar eu si cu tine ajungem. acolo unde e asa de frumos incat e zi de zi un mic rai! Multumesc Doamne ca imi dai putere sa merg mai departe zi de zi!
Iti multumesc Doamne ca ne deschizi cateodata ochii cu astfel de momente unice in viata pe langa care trecem fara sa ne pese de cele mai multe ori!