orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata.... orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele. Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
duminică, 6 ianuarie 2013
povestind despre singuratatea de maine..
A mai trecut un an si se pare ca ninsoarea pe care o priveam azi pe balcon a inceput sa isi transforme culoarea. Nu stiu de ce imi pare ca lumea se inghesuie incet incet spre un sfarsit. In orice caz sfarsitul bunului simt e foarte aproape.
Simt ca durerea se ascute. Desi vremea e rece afara o simt inabusitoare. Am privit azi noapte cerul tremurand de frig. Poate ca doar acolo mai exista liniste. As vrea sa ma ridic spre cer si sa nu mai tremur de frig. Sa privesc incet cum luna isi rasfira lumina ei plapanda spre mine. As vrea sa respir rar si linsitit si sa pot sa ma adancesc relaxat in visele mele. Aseara am dormit asa de adanc si am visat. De tare mult timp nu am mai reusit sa visez. Nici nu stiu ce am visat, eram doar fericit ca visele s-au intors iarasi in viata mea. Azi dimineata ploua afara incet si parca apasat. As fi iesit sa ma plimb in ploaie, insa simteam ca apoi, e doar o chestie de timp pana ma racesc. Eram un pic ingrijorat de asta, insa am stat totusi pe balcon si am privit cum picurii cadeau marunt si rece pe asfaltul din fata mea.
Am mai murit putin azi. Mi-e dor de mama si de tot ce ma inconjoara. Sunt singur si vreau sa fiu singur. De ce? Poate ca iti scriu de atata timp si parca imi scriu mie insumi. Pentru ca m-am saturat sa iau totul de la capat de fiecare data. M-am saturat ca visele mele sa fie sporadice si triste. As vrea sa ma trezesc dimineata zambind si privind cu alti ochi viata. Poate ca e vina ei, poate ca viata mea s-a crapat atunci si poate ca nu va mai fi la fel. Am dat atunci prea mult din mine, si tot ce era mai bun s-a dus acolo. sa intorc ceva de atunci? Nu cred ca mai am puterea si nici nu mai vreau sa traiesc ce am trait si nici sa mai trec prin ce am trecut. Mi-e groaza sa dorm sis a stiu ca iarasi visele mele se vor trezi singure. Poate ca nu doar ele sunt singure. Vina? E doar a mea.
As vrea sa plec undeva departe de tot. Poate ca ar fi mai bine. Ar fi totusi prea tarziu, insa poate somnul meu ar fi mai adanc. si apoi, eu nu dorm! Eu doar privesc pleoapele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu