Am urcat azi in autobus si din fericire am gasit loc. Ma uitam pe fereastra si gandurile au inceput sa imi zboare. Am incercat sa privesc mai departe de geam insa era asa de murdar de parca ar fi vrut sa imi opreasca imaginatia acolo, sa o atraga spre el si sa ramana acolo, stinghera… Am inceput sa visez si am vazut un zambet. Am incercat sa deslusesc cine era in spatele lui insa nu am reusit. Am inchis ochii si…am visat. Mi-e greu sa privesc cerul. De ce? Pentru ca e ceata. E ceata de ceva vreme si in viata mea. E greu sa privesc dincolo de ea. Cred ca ceata mea o sa se ridice mai greu. Nu stiu de ce, insa simt ca se opreste lumea. parca ploua incontinuu. Daca ar ninge?
E frumos cand ninge. E doar o ploaie care ma face sa zambesc. Cand totul se asterne alb in jur parca ma gandesc cum caldura imi invaluie trupul si ma face sa ma gandesc la lucruri frumoase. As alege oricand ninsoarea. E….mai alba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu