Nothing Else Matters

 Am incercat sa tac si sa las tacerea sa creeze un spatiu intre mine si somn. Am zambit in incercarea neputincioasa a relativitatii. E prea puerila si plina de greseli. Tacerea mea e insa acuta uneori, asa de adanca, incat de mute ori ma pierd in ea. Imi vine sa strig, insa e frumos cand linistea iti cuprinde tacerea….se numeste momentul de aur. 

Tata, azi ti-as fi zis LA MULTI ANI!...

Draga Tata

Nici nu stiu cum sa incep. Am atatea lacrimi in ochi incat de abia pot sa vad tastatura. 

Tata, ma gandesc la tine azi, azi cand trebuia sa te sarbatorim iti scriu de departe plangand dupa tine. Iarta-ma tata ca sunt un om si azi in loc sa zambesc catre tine eu plang ca un om mic.

Te stiu de cand eram mic, asa de mic incat ai fost printre primii care m-a tinut in brate. Te stimez tata, poate ca acum mai mult decat atunci cand inca erai langa noi. 

Iti multumesc ca ai fost omul de care aveam nevoie ca sa ajung om mare. Stiu ca nu am reusit sa te fac mandru pe de-a intregul, insa muncesc pentru asta tata si promit ca lumea va duce mai departe prin mine numele tau. 

As fi vrut sa iti spun atatea lucruri si sa radem impreuna azi...

Stau mandru acum cand privesc numele tau. Peste tot in urma ta a ramas respect. Peste prietenii tai cand dau au doar amintiri frumoase si o lacrima cara sa planga plecarea ta. 

Sunt mandru tata ca ai fost un om mare, un om cinstit si onest. Ma lupt zi de zi sa fiu ca tine.

Iti multumesc tata!

UNFORGETTABLE

Azi am visat cu ochii deschisi,

Am stat azi si v-am privit cum va indepartati incet spre o lumina, tinandu-va dupa cap ...asa ca niste buni prieteni si veri. Am fost un pic linistit gandindu-ma ca sunteti impreuna. Imi e dor de tine tata asa de tare. Imi lipsesti asa de tare incat de multe ori ma gandesc ca o sa povestesc cu tine cand ajung acasa.....apoi pe drum...ma uit lung spre varfu ala de deal unde stai si ne veghezi. A trecut inca un an...credeam ca o sa fie mai usor, insa e la fel. E acum acuta pierderea asta... Ma amagesc ca lumea nu e asa si ca nu ii pierd pe cei dragi. Am fost la inmormantari...mai multe plecari decate veniri...ar fi trebuit sa fiu deja obisnuit, insa nu e asa. Plecare ta tata a lasat o gaura mare. Sti sufletele alea care nu mai sunt intregi? Asa e mama. Traieste si uneori zambeste...dar nimic nu mai e la fel. Sunt gelos pe dragostea voastra tata, erati asa de frumosi. Ma gandesc ca poate mama va vrea sa vina sa te vada....si raman singur, asa de singur incat asa de mult o sa vreau sa vin in vizita la voi si sa stau, incat imi e frica. O sa fie asa de bine cand o sa stau la povesti cu unchiul meu drag, cand o sa imi vad bunicii mei dragi si cand o sa avem timp sa stam toti impreuna sa povestim cum faceam pe vremuri. O sa il am langa picior si pe Vulf si o sa ma joc cu el pana la apusul serii. 

Pana atunci tata ne ducem viata inainte si speram sa fie bine. O sa ne gandim la tine pentru intotdeauna. O sa zambim cand venim sa te vedem....o sa te tinem in minte si in suflet, o sa va tinem pe toti aproape de inima ca intalnirea sa fie frumoasa! Ramai cu bine tata...ramai cu bine. pe mine te rog sa ma lasi sa mai plang un pic.

Il Mondo

Era in septembrie parca, sau la fel de bine era in octombrie. Nu cred ca mai imi amintesc despre minunatiile aramii pe care le formau frunzele cand se jucau in bataia vantului prin parc. Veneam sa te vad si parca as fi zabovit putin mai mult printre castane….am cules cateva care imi placeau. Vroiam sa ti le dau si am descoperit in scorbura unui copac multe multe de parca cineva si le adunase acolo. Mi-am promis sa iti arat si tie acel ascunzis. A inceput atunci sa ploua si am stiut ca frumusetea unei zile nu sta in finalul ei ci in concluzia adevata a clipelor petrecute...

Am trecut si anul asta prin parc. era septembrie parca sau la fel de bine octombrie. Era un parc aramiu ca si atunci...si am zabovit, pana la urma aveam timp.

A venit de fapt iarna intre timp, chiar daca ea se ascunde sub aceasta toamna ciudata.

A ramas doar linistea unui an care a trecut. Unui an intr-o singuratate tacuta, vorbita doar pe hartie si traita in suflet acut. 

Am imbatranit singur, insa frumos. Cred ca am devenit mai bun, de fapt asta imi doresc zi de zi....sa trec prin viata si sa nu supar pe nime.

Sunt clipe in care zambesc si altele in care plang....eh, e doar un an care a trecut. Alta data as fi spus...mai sunt atatia....insa acum ma gandesc ca a inceput numaratoarea inversa. Cand se termina? Doar Dumnezeu stie si poate e mai bine asa. E greu ca ne despartim de oameni dragi... pana la urma cei din jurul nostru sunt puterea noastra de azi. Doamne da bine, viata merge inainte chiar cu singuratatea sufletului...chiar cu tacere si uneori cu zambet 

Tiromancino - Per Me È Importante

Iti intind mana

Poate ai nevoie sa nu cazi... IN miscarea ta haotica sigur ai nevoie de o mana care sa te tina atunci cand echilibrul tau se destrama.

Poate ai nevoie de sustinere, iar mana mea ti se va darui ca sa poti sa sti ca te bazezi pe mine de fiecare data

Ca vreau sa te salut....cu un strans de mana ferm si o privire in ochi te asigur ca sunt un om onest, prieten doar

ca sa te sustin si mana mea sa cuprinda capul tau, sa te trag usor spre mine si sa te sarut

Vulf, un catel mic cu inima mare

La mine povestile frumoase incep cu…..ploua marunt intr-o zi. Asa a inceput si ziua in care ne-am cunoscut prietene! Era o zi rece si ploua, am ajuns impreuna acasa si ne-am imbaiat ca erai tare murdarel. Erai speriat, insa am povestit cu tine cat de bine o sa ne fie impreuna. Nu erai prea sigur si te uitai ciudat la mine. Nu m-ai muscat niciodata si prietenia noastra a fost sincera, chiar pana in ultima ta clipa. As fi vrut sa raman asa imbratisat cu tine o eternitate, sa ramai langa mine, aveam inca nevoie de tine si de fata ta de catel jucaus. Dar azi nu e despre pierderea ta, azi e despre ziua in care noi doi ne-am cunoscut. Si ce frumoasa zi era….eram fericit sa te am, tu inca nu stiai despre ce e vorba insa iti placea caldura casei mele si eu inca sper ca mi-ai citit sufletul atunci si linistea ce a urmat s-a datorat acestui lucru. 

          Mai ti mine cat de stresat erai sa dormi in noua ta locuinta? Am sta impreuna pana tarziu imbratisati si am vorbit cu tine ca sa te obisnuiesti cu vocea mea. Mi-e dor prostiile tale si de latratul tau, de urechea aia care statea culcata si ma facea sa fiu ingrijorat, de pofta cu care mancai, de fericirea din ochii tai cand ma jucat cu tine, de stresul tau cand vedeai apa si de chinul meu cand trebuia sa iti fac curat. 

          Multumesc prietene pentru ca ai intrat in viata mea. Mi-ai dat speranta, putere si zambet de cele mai multe ori. As fi vrut sa fim mai mult timp impreuna. Am invatat sa te pretuiesc mai mult de abia cand ai plecat. Nu iti fie teama prietene... O sa vina o vreme cand ne vom imbratisa iarasi si ne vom juca asa nebuneste. Promit ca are sa fie pentru totdeauna!