Stiu ca e greu sa acceptam situatia de acum de la echipa si credeti-ma ca vb aia a omului amarat: parca nici boi nu mai trag la caruta cum trebe! Ma simt parasit de pretena si culmea ca nu am pretena si nici nu am avut de curand. E ceva ce unii cu greu inteleg. Desi iubim U, fiecare o facem in felul nostru! Durerea ne-a unit intotdeauna. De obicei se manifesta altfel…zilele astea insa manifestarea s-a schimbat in ceva major, intr-o lupta cu noi insine. Mi-e greu sa spun dar ne indepartam de ceea ce urmarim cu totii. Mai departe de proiectul socios, mai departe de lectiile de istorie gresite sau de micile neintelegeri guestbook-sicane stam noi. Culmea aceiasi noi care ne aflam aici de ani de zile, unii poate de o viata intreaga. Suntem aceiasi frati, suntem aceiasi pasionati de un simbol asa de adanc infipt in inima.
Am pornit cu o premiza in urma cu ceva timp sa ma apropii de inima unor copii. Am reusit sau nu, timpul va decide asta. Insa timpul care trece gol, lasa in urma lui uitare.
Va cer sa umplem golul asta cu dragostea lui Bodea!
Va cer sa umplem imaginea asta lipsa cu o poza de grup!
Va cer sa umplem atmosfera asta apasatoare cu un Slava tie Studentie!
Va cer sa fiti voi insiva!
Va cer sa renasteti asa cum o faceti de fiecare data cand soarta ne loveste asa dur, cum numai ea stie si o face de fiecare data fara sa ii pese!
Lumea is va aminti de noi pentru pasiune, pentru iubire si pentru devotament! F.O.R.T. spune un tatuaj pe pielea unuia dintre noi, insa el e scris adanc in sufletul fiecaruia dintre noi!
Va cer U Doamnelor si Domnilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu