...un strop de flacara

Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.
Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.
Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.
In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la sarutul tau. Stii azi te-am vazut in autobuz….si mi-ai zambit. Te-as fi intrebat…ne cunoastem? Insa..m-am trezit parca….nu erai tu, era doar cineva care iti semana. Esti frumoasa asa bruneta si ochii tai de un caprui inchis precum castana pe care o mai pastrez si acum amintire. Mi-e dor sa ma plimb cu tine in parc si sa taci, sa ma privesti pe ascuns surazand, incercand parca sa imi spui ceva, insa nu ai niciodata curaj pana la capat. Esti frumoasa si cand plangi.
Ma gandeam acum la cer. E atat de frumos cand e senin. Oare la iarna o sa mai fie asa de frumos. Deja simt cum vine toamna si ma cuprinde o nostalgie. Imi aduc aminte de noaptea aceea in parc cand calcai pe frunze de castan si radeai asa de tare incat imi era frica sa nu trezesti vietatile ce salasluiau pe acolo. Te plimbai in picioarele goale si erai fericita. Nici nu mai imi amintesc motivul, insa stiu ca mi-a devenit foarte draga atunci. Am simtit fluturi in stomac si inima mi-a batut asa de tare. Te-ai intors spre mine si surazand m-ai intrebat: pot sa te prind in brate, iar eu ti-am pus o conditie si tu mi-ai sarint in brate fara sa ma lasi sa o pun. A fost cea mai calda imbratisare a ta. Apoi ti-am pus conditia: sa ma saruti..si tu…..ai ras, apoi ai fugit. Tin minte ca te-am cautat prin parc si nu te-am mai gasit in noaptea aceea. Mi-a fost tare frig acolo singur asteptandu-te pe banca…si imi era asa de frica…
mi-e somn si incepe sa imi fie frig. Cred ca am sa iau ceva pe mine si sa ma afund sub patura mea calda. E drept ca imi lipsesti asa de mult, dar e asa de frumos cand linistea mea se aseaza voit peste camera calda, peste umerii tai goi, peste urmele pasilor tai reci si cauta privirea si imbratisarea ta calma.
Am sa vizez la noapte. Sunt sigur de asta. Amintirile cu tine imi dau senzatia ca esti aproape tot timpul. Stiu ca uneori esti atat de aproape incat, daca as intoarce capul te-as auzi razand si fugind asa cum faceai de fiecare data ca sa nu te gasesc. Intr-unul din visele mele, o sa te prind si o sa te aduc aproape de mine…