love of my life....

E atat de rece. A incetat sa mai ploua si frigul a inceput sa atinga tot ce era mai cald. Imi e frica ca am sa inghet prea devreme si focul pe care il mai am nu cred ca ajunge.
Cad frunzele si inca nu deslusesc daca ele cad spre mine sau peste mine. Imi e greu sa mai respir si putinul aer pe care il mai simt. Imi vine sa inchid ochii si sa ma opresc din tot, sa imi iau o binemeritata pauza, sa simt ca linistea imi cuprinde trupul istovit. As vrea sa mai cred in puterea unui zambet si in farmecul unui sarut. Ma doare insa ca ploaia care pana acum aparea sporadec in viata mea si-a facut o obisnuinta in a ma vizita zilnic. E greu, dar pana la urma reusesc sa deslusesc izvorul supararii mele. As fi vrut sa fie dorul, sau minunea unei nopti petrecute cu minunea cu buze fierbinti ce mi-a intrat mai demult in suflet. E insa mai mult de atat. Sunt chiar eu insumi in lupta cu alt eu care incearca sa infranga un sistem pe care nu il mai cunoaste nimeni. E undeva departe de lacrimi si durere un sfat graal al cuvantului. E iubirea! Daca Bodea ne-a invatat ceva, e iubirea! Daca unii dintre voi mai simtiti ca nu el v-a invatat asta, va ajut: Nu v-a invatat…ci v-a indrumat spre ea! Daca o stiati dinainte ….e vorba multa. Iubirea e acolo! Iubirea ne asteapta!
Oamenii au incetat demult sa mai fie oameni! Ma uit in jurul meu si vad dureri venite prea devreme, vad cu pentru unii viata inceteaza a mai scanci si se transforma intr-un suspin greu de imaginat. As fi vrut sa va ajut sa plangeti! Pentru ca a plange inseamna descatusare, chiar si daca asta inseamna mult sange din ochii vostri, chiar daca pana si inima isi varsa cu durere lacrimile grele peste noi. E greu sa va mai cer sa ne ridicam. Stiu, sunteit cu totii istoviti si poate ca asa a fost sa fie. Cine a vrut sa ne duca jos, a reusit. A reusit nu prin simplitati umane ci prin viclenie. Pentru ca acolo unde nu poti distruge o echipa, destrami individ cu individ. Ceea ce nu pot sa uit e faptul ca am ajuns sa ne uram unii pe ceilalti si ca s-au aruncat sageti otravitoare pentru ca cineva a vrut sa fie asa! Am lasat istoria sa ne mai calce o data in picioare. Am lasat invataturile si tainele iubirii deoparte orbiti de prea mult elan artificial creat de o mana ce ne impingea fara sa stim pe la spate. Suntem vinovati cu totii pentru ca am acceptat asta si pentru ca am lasat mizeria in sufletele noastre!
Credeti ca inca se mai paote lupta?
Credeti ca inca se mai poate castiga ceva? Daca e ceva de castigat….e respectul fiecaruia dintre noi si puterea de a visa din nou.
Am putea sa renastem si sa creem o lume noua, chiar daca inconjurata de cea veche, pentru ca simbolul nu e oriunde…ci e acolo in sulfetul fiecaruia dintre noi si el trebuie scos la suprafata asa cum Bodea cu vocea lui calma o spunea: “"U" n-a fost niciodata campioana, pentru ca nici nu a vrut sa fie. A vrut doar sa se stie ca noi, romanii, suntem aici, noi avem dreptul sa fim aici si suntem cei care purtam steagul acestui drag taram care se cheama Transilvania ”