vreau un septembrie.....

Urasc minciuna si poate uneori viata mea este asa, ciudat de pala. Urasc sa ma simt mintit pentru ca e dureros sa vezi cum dispare dintre oameni acel sentiment legatura care ne tine uniti. As vrea sa fac sa dispara prostia si sa pot inchide o carte care nu merita citita doar pentru ca autorul nu merita nici macar o farama de atentie. Citeam mai demult intr-o carte ca cea mai buna razbunare e uitarea. Nu vreau sa uit oameni si locuri si fapte. Si chiar daca inima ma doare, vreau sa traiesc fiecare clipa ca si o amintire placuta. As vrea sa fi invatat din fiecare sentiment sau durere cate ceva. Mi-e teama insa ca durerile incep sa te ascuta, sa te schimbe ca om si sa te transforme in ceva ce nu ai vrea sa fi.
As vrea un septembrie care sa nu se mai termine. As vrea ca sa ma pot plimba in parc si sa simt rugina frunzelor care cad pe un pamant plin de durere. As vrea sa simt orice bataie razleata a vantului, sa simt o mangaiere si sa ma gandesc la tine. As vrea ca fiecare picur de ploaie sa imi atinga usor fata si sa mi te inchipui in fata mea razand si dansand in ploaie, invintandu-ma parca sa ma prind in jocul tau plin de viata. As vrea sa ma plimb prin padure tacut si sa aud susurul unui izvor care isi tanguie acut o tacere virgina de urechile muritorilor care nu merita sa primeasca o taina asa de ascunsa.
In clipe de tacere as vrea sa inchid ochii si sa plang in sinea mea. As vrea sa aud o mangaiere pe obraz si sa vad o lacrima care curge. As vrea sa simt ca prezenta ta mama mai e aici si ca nu m-ai parasit. As vrea sa te mai aud o data cum, cu vocea ta calma imi spuneai atat de multe intr-un cuvant. Imi amintesc acum de 2 brazi printre care te-am vazut de atatea ori cum ma petreceai cu privirea. Imi e dor..sa mai simt o data parere de rau ca plec de acasa. As mai vrea mama, inainte de a pleca sa iti spun ca mi-e dor de tine si ca….uneori e trista viata mama, insa de cele mai multe ori ma gandesc la tine si la povetele tale si parca iti aud vocea ….e mai bine mama, e bine pentru ca amintirile cateodata nu dor….
Am ridicat azi mainile spre cer si am cerut indurare pentru suflet. Am cerut apoi tacere pentru linistea mea si in final am cerut soare peste lacrimile mele. Am privit apoi spre cer si am jurat ca am sa mor dorind ca sa ma lupt pentru pacea sufletului meu. Sper sa ma pot tine de cuvant…