O toamna rece venita prea devreme...

Am privit azi cum ploaia lovea caldaramul cu putere. Am vazut oameni grabiti care se adaposteau de ploaie, iar eu, ma incapatanam sa stau sub picurii mari de apa care incet incet ma udau ca si o baie rece. Am zambit spunandu-mi in sine ca aceasta fulguiala marunta nu are cum sa zburleasca nici macar un fir de par din capul meu, prea multe ploi au trecut peste mine. E cazul ca ele sa invete de la mine ceva.
Am privit apoi lumea… ma gandeam ce frumos e sa poti zambi….
Am vazut o fata care plangea. Am zis ca uneori, in viata se mai intampla sa plangi, insa fata mi-a atras atentia pentru ca suspina ca si cum nu dadea de gand sa treaca cu vederea ce i se intamplase. As fi vrut sa ma apropiu de ea si sa ii spun un cuvant cald in aceasta zi rece. Insa, m-am gandit ca poate, uneori in viata nu avem nevoie de aplaudaci, asa ca m-am retras sperand ca ea sa isi rezolve singura problemele…si apoi sa zambeasca din nou. Stii, ma gandeam ca toamna asta rece nu cred ca vrea sa se razbune pe mine, pe tine, pe noi…ea vroia doar sa fie rece. Vroiam sa te intreb aseara daca nu iti e frig. Mie imi era cam frig. Priveam cum ploua si ma gandeam ca poate aveai nevoie de mine, sa fiu langa tine si sa te tin in brate. Ma gandeam ca poate ai nevoie de caldura mea, insa mi-am adus aminte de ce imi spusesei atunci cu departarea si cu ochii….si am suspinat. Eu as fi avut nevoie de tine. Poate as fi avut nevoie de tine asa cum am de ceva vreme. De fapt, sa fiu cinstit, nu stiu daca am nevoie de tine ca si om…ci poate de tine ca si muza…sau…poate nu.
Ma gandeam ca toate ploile astea ar putea fi calde. Ce bine ar fi! Cred ca as sta in ploaie o vesnicie. Cred ca am sa visez asta. Imi place sa cred ca am sa o fac. In visele mele tu si ploaia aveti un loc aparte de ceva vreme. Imi soptea intr-o seara o anume voce din amintirea mea ca am gresit. Nu stiu….poate ca asa e. aAm castigat prea repede un camin care sa ma adaposteasca asa cum speram. Asa cum imi inchipuiam, cu seri reci, cu lumini de lumanare, cu muzica, cu vin, cu respect, cu lacrimi, cu durere, descarcari si bucurie. A, si sa nu uit: vise! Cred ca cele mai importate sunt visele. Am inceput sa visez la tine, desi nu erai in plan. Insa ma linistesc visele cu tine. In ele e mai cald chiar daca de dupa plapuma vine un aer rece. Ma gandesc ca veghezi la mine, ca ma incalzesti cu suflarea ta si ca zambetul tau asa de haios ma face sa rad. Stii ce imi placea mult la tine? Faptul cat i se intareau sfarcurile asa de frumos. Zambeam de fiecare data, insa ma simteam asa de atras de tine…
Stii, credeam demult in dragoste. Am incetat sa mai am incredere! Am visat insa frumos si cald, si asta ma face sa sper. La ce? Hmm….cred ca la mine…la tine, la caldura, la zambete si la vise frumoase!
Stii, ieri ma gandeam sa iti scriu o scrisoare….mi-am dat seama ca mi-ar face placere sa ti-o citesc cand esti aici, aproape. As vrea sa te simt in toamna asta inca o data alaturi de mine. Stiu, stiu….ti-am promis ca am sa iti gatesc. Stiai ca am invatat sa gatesc doar pentru ca tu vroiai asta? Oare am invatat pentru tine? Cred ca nu..cred ca asta vroiai:) sa ma faci sa gatesc pentru mine. Uneori ma gandesc ca esti perfecta si imi fac planuri sa te fur, alteori imi e frica de faptul ca as putea sa te fac sa suferi si sa pleci plangand. Mi-e dor insa de tine si de ochii tai….as vrea sa te mai vad zambind si sa te fac sa uiti de tot ce e rau…stii ce nu am facut noi doi niciodata? Nu am dormit impreuna …mi-ar place sa te simt noaptea langa mine si sa te tin stransa la pieptul meu. Vrei?