franturi

...am strans in pumnul meu o floare....
Am strans-o si o priveam cum moare. Ma gandeam ca uneori florile traiesc o viata sau paote o secunda. Mi-a fost mila de ea, apoi mi-am dat seama ca de fapt era vina mea.
Am strans la pieptul meu o floare si ma gandeam la aceea care murise in mana mea. Acum nu mai era asa. Imi era cald si sufletul impacat. As fi vrut sa iert pumnul care a sfarsit un zambet. As fi vrut sa pland si sa rascumpar viata aceea. Era mult prea tarziu...poate ca ar fi bine sa visez cu ochii deschisi

Mai ramai putin in viata mea. Priveste alaturi de mine un asfintit. Mi-e dor sa pot sa ma trezesc ca sa pot privi un rasarit. Ramai la cina. Nu stiu sa gatesc insa gatesc din suflet. Stiu insa sa visez. Tu stii ca daca visul meu ar putea vorbi ...poate as fi un om cautat.

Ma gandesc uneori cum sa plec departe. As vrea sa fie simplu si pacea din inima mea sa imi dea impulsul necesar. As vrea sa culeg din cuvinte vorbe frumoase, din inimi reci batai puternice si din oameni frumusetea unui gand. Stii, uneori as vrea sa ma opreasca cineva....cineva cu un gand nespus si o privire adanca. As vrea sa pot citi in ochi si sa adorm in privire. Am sa plec candva catre departe si ridic din noapte soapte si sa raresc un rau de munte ce vrea sa curga in siruri marunte.

As vrea sa stiu canta la pian, sa imi tanguiesc durerea printre clape alb-negre si sa sper ca ce le desparte e doar un semiton