Cand ploaia cade peste lacrimile tale, printre soapte cu iz de vanilie vreau sa ma uit in ochii tai...sa vad licarirea unei lacrime in profunzimea durerii ei.
Te-am privit de atatea ori in pozele tale si am ajuns sa te cunosc intr-un fel anume....cel ireal. Te vad calda si cu inima deschisa. te vad rabdatoare si intelegatoare. Te vad frumoasa la suflet si plina de bun simt. Ma gandeam la bunul tau simt. Ma gandeam la zambetul tau cald si care ascunde ceva. Eu stiu ce ascunde, simt, imi doresc sa iti iau intre palmele mele calde obrajii tai si sa te privesc adanc in ochi sa iti soptesc, dupa ce te-ai linistit si calmul tau si-a facut prezenta....ca esti frumoasa. Probabil ca in sufletul meu as vrea sa iti spun ca imi esti draga asa, cu pozele tale si ca ochii tai imi par asa de plini de inteles. Ma gandesc ca te cunosc indeajuns de mult incat sa nu imi doresc sa te mai cunosc. Sa spun ca e devreme, inseamna ca am aflat tarziu. As vrea sa intelegi ca in sufletul meu ai un loc aparte. Daca vrei sa ma intrebi mai multe detalii...cred ca nu as putea sa iti raspund. Stiu doar ca tu si pozele tale mi-ati cucerit sufletul. O data in viata stiu ca ne vom intalni. Nu stiu insa daca tu ai putea sa vezi cu ochii tai privirea sufletului meu. NU iti cer nimic in definitiv. Imi doresc doar sa zambesti si sa fi tu insuti...fata din pozele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu