undeva intre nicaieri si acum

Daca ai rade as zice ca glumesti. Unoeri privesc spre cer si cred ca tot ce e ploaie e lacrima. Poate ca in definitiv asa este...sau poate nu. Daca ai spune ceva ce m-ar durea, probabil ca te-as parasi. Unoeri sunt tafnos si privesc spre cer. As vrea ca vantul sa aiba aripi si sa se inalte pana la nori sa ii alunge de pe cerul amintirilor mele. Mi-e greu sa cred ca in viata apar curcubee de nicaieri. M-am saturat....sau poate nu mai cred in culori. Daca ar fi mai simplu m-as ridica si as pleca. POate ca ar fi usor, poate ca ar fi al dreq de simplu.
Si daca nu as pleca? Daca as ramane? as insista sa fiu un nemernic? sau doar un ciudat care inca mai spera?
Stau si ma gandesc la mine. si daca nu exista cuvantul noi? daca pentru mine cuvantul s-a pierdut...ar trebui sa inventez unul?
Ma uit cum pleca de langa mine suflete, urechi, lacrimi si sunete. Am ramas singur fara ele. Daca ar fi sa renasca ceva din cenusa asta ar mai fi zambetul. Ma simt asa de mic si cred ca nu mai imi sta in putinta sa fac ceva, sa schimb prezentul. Poate o sa ma impiedic si am sa ma tarasc spre tine. As vrea sa lupt pentru tine si sa castig un razboi cu mintea mea, cu amitirile mele....