Dr Mircea Luca
....un gand ce se naste dincolo de cuvinte e atat de pur atat de frumos....
Sa spun ca a fost usor e prea departe de adevar. Sa spun ca a fost greu e o prostie. Cand iubesti ceva cu adevarat nimic nu e greu.
Am pus o baza cand unii de abia se trezeau. Am muncit cu sufletul cu inimile cu muschii si cu vorbele. Ne-am batut cu vorbele si am invatat cata rautate poate exista intre noi. Am vazut oameni si clipe si ore. Am invatat din rautate si ura si scuipat. Am gresit sau nu doar Dumnezeu ne poate spune. Ce mai poate spune Domnul e ca inima a fost curata, ca de fiecare data. Acum poate ca tot e vorba in vant si pierdere de vreme. Sti tu draga cetitorule, mama imi spunea cand eram mic ca rautatea lumii e cea mai grea povara pe care trebe sa o duci cand ai inima curata.
Si au venit clipele frumoase cand oamenii frumosi de prin peluza au ridicat cuvinte si au pus umarul la tot, incepand de la lutul care prindea forma sub privirea noastra si mana calda si blanda a maestrului pana la obiectivul rece al aparatului de fotografiat. Imi pare bine ca pozele sunt de amator, numai asa pot surprinde frumusetea si limpezimea sufletului deschis si curat.
Am privit in ochi oameni pe care cu greu as putea sa ii mai scot din sufletul meu. Pe unii i-au injurat, pe alti au incercat sa ii discrediteze ...pe altii doar i-au vorbit urat. Daca gura lumii ar privi in ochii lor si in inima lor frumoasa am intelege cu totii mai bine notiunea de familie.
Imi amintesc cu placere clipele in care s-au pus limite, in care s-au emis comunicate sau in care s-a zambit. Acum daca te uiti la fetele lor o sa vezi doar oameni. Daca incerci sa ii cunosti cu adevarat o sa vezi zambete si lacrimi. Fiecare om are viata lui cu problemele si fericirile sale. O echipa insa a depasit limitele personale, amatori, insa cu suflet mare. Daca as putea sa le multumesc as face-o. Pecetea peste timp spune restul povestii. Mingea cu sireturile sale ascunse spune poate un cuvant negrait.
In final a ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa. O sa vina si prima primavara in jurul Pazitorului ideilor noastre cu florile sale si cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru.
Iubindu-te pe tine inveti sa iubesti pe altii, insa daruind altora sudoarea muncii tale e o nimica toata! e doar inima deschisa cu adevarat spre propria familie, aceea a Universitatii Cluj!
http://www.asr1919.ro/foto/povestea-realizarii-statuii-dr-mircea-luca-galerie-foto/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu