un apus....

A apus un crampei de lumina peste seara asta tacuta. Am stat si am privit de pe geamul mansardei cu ploaia lovea caldaramul. Incet sau tare era o ritmicitate tanguita uneori. Stii, ma gandeam ca daca ploua poate o sa vii in vizita. Am asteptat insa nu ai aparut. Ma gandeam ca poate ai uitat…sau poate nu ai vrut. Seara e frumos aici cand linistea se acopera peste camerele tacute. Ma plimb pe hol si fredonez de multe ori ca sa acopar golurile. Las lumina sa patrunda exact cat este nevoie, iar aerisirea o fac mai tot timpul, pentru ca imi plac miresmele de afara, totdeauna diferite si datatoare de speranta sau…nu. A cazut printre picuri azi si o pana. Am privind-o indelung cum ploaia se juca cu ea… am ras cand m-am gandit ca parca era o minge in jocul insipid….daca ar fi sarit, jocul era mai interesant…apoi m-am trezit ca priveam in zare cautand un curcubeu. Cred ca l-am gasit, dar la fel de bine se poate sa fi fost doar imaginatia mea. Am inchis ochii si m-am gandit la fereastra din apartamentul care acum nu mai e al meu. Mi-am amintit de serile in care priveam in departare cautand o speranta sau o raza de soare