marți, 1 noiembrie 2022

Io che amo solo me


De cateva zile am o durere in piept. Nu simt efectiv durere fizica....ci parca am acolo un obiect strain care impinge restul corpului, sau poate corpul meu e captiv al obiectului, sau cine stie...poate chiar eu tin captiv obiectul asta. Stiu ca poate delirez, insa e un sentiment tare ciudat. Parca imi lipseste ceva si totusi ceva se inghesuie acolo in mine. In seara asta parca s-a mai linistit si parca am putut respira normal. m-am simtit asa de bine ca am savurat chiar si un vin si mai mult decat atata am ascultat muzica liber de tot si toate....am adormit cu castile pe urechi visand, ascultand muzica si savurand un vin. M-am trezit plangand. Nu iti face griji....de ceva vreme asta e normal.... M-am obisnuit cu ideea ba chiar incep sa ma obisnuiesc cu mine. 
Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara ascultand muzica la castile mele. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur, ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna...vin mai am si chiar si chef de muzica ....

Niciun comentariu: