Nu am dormit si deci prin urmare nu am visat. Tot ce pot sa spun e ca am iubit.
Nu am lasat nimic in urma ci doar amintirea unei mari iubiri. Am plans cateva zile iar acum mi-am luat inima in dinti si m-am ridicat. Am plans pentru ca am pierdut ce am crezut ca am castigat.
Sti, uneori in viata nu e important nimic, poate, decat iubirea. Poate ca Dumnezeu ne invata asta mai presus de toate si noi nu stim sa apreciem.
Azi dimineata am inchis ochii si m-am gandit la tine. Am zambit cand ti-am vazut chipul. IN viata asta am avut nevoie de o imbratisare care sa spele tot raul. Am avut nevoie de o imbratisare care sa ma faca sa zambesc, sa ma ridic si sa privesc inainte. Nu credeam ca imbratisarea ta o sa fie aceea care te ridica, pentru ca sa sti, exista imbratisari care pot sa renasca si imbratisari care pot sa te omoare. Eu le-am avut pe amandoua; pe amandoua de la tine. Cand viata era intr-un moment in care uitasem de zambet, de dragoste si de vise frumoase, ai venit tu. Nici nu am crezut vreodata ca din tipa aia pe care am intalnit-o prima data o sa devii femeia de care o sa ma indragostesc. Imi aduc aminte si acum cum am stiut din prima ca o sa fie greu. M-am uitat la tine si ti-am spus: Lasa-te sa cazi, voi fi de fiecare data acolo sa te prind. Si am simtit asta cand te-am imbratisat, pentru ca imbratisarea poate vindeca si inimi ranite si suflete ratacite, ba chiar si rautati. Sti ca ti-am spus atunci ca sufletele ratacite uneori se gasesc intr-o imbratisare? ....ti-o spun acum, pentru ca atunci cand m-am pierdut in bratele tale am simtit ca traiesc ca vreau sa zbor inca o data. Am inchis ochii pentru prima data cand te-am imbratisat. Era totul nou si eu am riscat. NU stiu de ce dar am simtit ca in spatele copilului dezamagit de viata este un suflet ratacit, un suflet care are nevoie de mine. M-am incapatanat sa te salvez de fiecare data, pentru ca in definitiv me cautam pe mine, sa ma salvez, sa ma ispasesc, sa privesc zambind in sus cu gandul la iubire. Sti ce e iubirea? Chiar daca definitia e de fiecare data alta....pentru mine a fost sa te privesc in ochi si sa te imbratisez. Doua brate care se contopesc parca cautand cu disperare un colac de salvare, un zambet de colt de suflet. Sti ca zambetul ala eu l-am trait atunci...in colt de suflet, scancind de frica, de durere ....insa surazand ca un prost. Asta am crezut...ca sunt un prost sa cad in mreaja acelei imbratisari. Am incercat sa inchid ochii si sa retraiesc imbratisarea aia de cate ori mi-a fost greu, de fiecare data cand nu aveai incredere in mine, de fiecare data cand te-ai indoit de mine si de fiecare data cand m-ai lovit. Am simtit palmile alea si imbrancelile alea de o mie de ori mai puternice. Ele nu au durut fizic asa de tare...au durut insa in suflet, asa de mult incat daca ai putea tu simti asta... ai intoarce tot, de o mie de ori inapoie. Asa de mult m-a intarit imbratisarea aia incat am luptat de fiecare data si m-am ridicat de sub loviturile alea zambind, pentru ca am stiut ca trebuie sa te salvez ca sa pot muri linistit apoi. Si...m-am incapatanat de fiecare data. Am luptat cu tine, cu lacrimile tale, cu demonii tai si cu ...imbratisarea ta.
Sti ce e sarutul? Nimeni nu stie stai linistita. Putem doar sa ne dam cu parerea.
Ti-am furat atunci primul sarut pentru ca imi era frica...nu stiam cum sa o fac. Am fost suparat in seara aia pentru ca am simtit ca am stricat totul. NU ma temeam ca pierd o relatie, ma temeam ca te pierd pe tine. erai asa de firava si o astfel de gresala te putea face sa fugi...si atunci cum mai puteam sa te salvez?
Apoi dupa un timp te-am sarutat, incet...incet si am simtit fiecare secunda de parca ar fi fost o ora. A fost asa de frumos... Am simtit ca merit sarutul ala. NU stiu de ce am avut sentimentul ala....dar l-am avut...si am fost fericit...ca un prost.
Te-am pierdut de atatea ori si te-am regasit de fiecare data. Am cautat sa te apar de lumea asta. Am cautat sa te salvez de tot ce e rau, pentru ca te vroiam langa mine cu sufletul fericit. Am esuat de fiecare data. Am crezut ca ma salvez si pe mine....ca ma lupt cu demonii mei ca sa pot fi mai bun. Am esuat de fiecare data si asta m-a facut sa sufar stiind ca tu esti acolo departe de mine plangand si fiind dezamagita. Ca aveai dreptate sau nu....nu mai conteaza. Conteaza doar ca sufletul meu suferea asa de tare pentru ca te vedea cum te stingi. Lumina pe care ti-o aprindeam in suflet era lumina care sa ma calauzeasca si pe mine, era lumina care o vroiam aprinsa pentru totdeauna. Uneori in viata gasesti un suflet ratacit pe care il vrei sufletul tau pereche. Nu e de fiecare data real, insa eu asa am simtit. Uneori nici macar nu e de ambele parti, insa a fost de partea mea si aia a fost de ajuns pentru mine. Am uitat ca trebuie sa fie echivoc si de cealalta parte...am gresit pentru ca m-am pus pe mine mai presus de toate. Poate ca vroiam prea mult, ma intinsesem mai mult decat era normal si nu trebuia sa o fac, dar am simtit asta asa de tare. Am vrut asa de mult sa fiu fericit cu tine incat am uitat sa te intreb.
Ai plecat din viata mea si parca cortina a cazut. Am cazut asa de jos incat mi-am dorit ca totul sa se termine o data. Am inchis ochii si am reascultat vorbele bunicii care ma indemnau sa continui, iar eu ca un las am fugit repede in bratele unei alte femei. M-am ascund in spatele unor sentimente false sperand sa nu mai sufar asa de tare, sperand ca sufletul meu sa nu se mai sfasie in atatea bucati.
A plecat tata si atunci s-a lasat pentru mine umbra. A fost asa de greu, asa de multa durere adunata in timp s-a revarsat atunci. Stiu ca o sa mai fie...dar atunci...a fost sfasietor. Aveam nevoie de imbratisarea ta care sa ma scoata de acolo, aveam nevoie de salvarea ta....plangeam stiind ca acolo e locul meu si tu esti asa departe. M-am mintit atata timp, iar atunci adevarul ma pedepsea asa de tare. Am cautat imbratisarea la prieteni, la familie...si nu ma gasit-o. Stiam in adancul sufletului meu ca imbratisarea mea....e doar la tine.
Am primit imbratisarea nesperata. Am primit cu ea fericirea si linistea de care aveam nevoie ca sa pot plange linistit. MI-ai dat inca o data fericirea de care aveam nevoie.
Poate e mult pentru mine sa recunosc asta, insa am realizat ca te iubesc, te iubesc asa cum nu am iubit pe nimeni. Pentru ca iubirea mea era formata din atatea farame de suflet, atat de multe bucati care se uneau prin tine. Mi-am dat seama ca pentru mine ai fost cea mai importanta femeie pe care am intalnit-o pana acum in viata mea. POate de de vina imbratisarea, poate sufletul tau, poate sarutul....nu stiu unde e raspunsul asta...dar stiu ca ma doare fiecare parte a sufletului meu cand sunt asa departe de tine. Am realizat asta mai presus de tine, pentru ca intradevar tu ai avut o mica parte din acest rol (desi cea mai importanta pentru suflet), cel mai mare rol il aveam eu. Vroiam pe cineva sa ma prinda in brate si sa imi zambeasca. Poate vroiam prea mult sau prea putin. Nu mi-ai putut oferi stabilitatea aceea care sa ma fac sa ma ridic deasupra tuturor si sa iti ofer totul. UNeori totul e nimic, si totusi nimicul asta e biletul meu spre fericire. Nu aveam nimic, decat pe mine, insa eu nu ajungeam pentru un intreg. Aveam nevoie asa de mult de imbratisarea aceea divina si de zambetul tau atat de unic. Pentru cateva momente am crezut ca Dumnezeu s-a uitat lung la mine si mi-a zambit. Eram fericit in minuscula mea lume. Daca era adevarata sau nu aceasta fericire... doar El poate sti. eu am simtit putin din paradis si poate ar trebui sa iti multumesc din suflet. Sti, la un moment mi-ai cerut sa te iert. NU vroiam deloc sa fac asta pentru ca stiam ca te pierd....insa sufletul mi-a luat-o inainte. MI-a dat un ghiot si parca mi-a spus: Lasa-o sa plece...nu a fost sa fie. M-am incapatanat pana acum si am sperat ca o sa te intorci. IN definitiv intre noi nu mai era asa de multe usi de deschis. Am crezut in inocenta ta si in farama aia din sufletul tau. Sti tu draga mea ca lumina se naste din flacara? Flacara aia o aveai dintotdeauna in tine, tebuia doar sa o eliberezi si lumina ce radia apoi putea sa ne calauzeasca mai departe. Si totusi exista limitarile fizice pe care ni le impunem. Sa ma ierte Domnu, dar suntem niste prosti si dam cu piciorul la alegerile care le face el pentru noi, sperand ca alegerile noastre sunt mai bune. Poate ca avem dreptate, insa uneori viata iti da un hint, o palma sa iti arate calea catre fericire si nu stim sa profitam indeajuns...poate ca nu stim sa iubim, poate ca unii dintre noi au uitat sa iubeasca...
Am respirat aerul rece al diminetii in fiecare clipa care a trecut de cand ai inchis usa in urma mea...am varsat si lacrimi si am dormit tarziu cu gandul la tine. NU la ceea ce esti ci la ce puteai sa fi. Poate ca am speram atunci cand te tineam in brate si ca sarutul ala ....nu era real... Am ales sa construiesc imaginea pe care o vroiam, pentru ca uneori sa visezi e frumos...si mie imi palce mult sa visez, poate prea mult. Asa mi-am dat seama ca orice ar fi te-am iubit, te iubesc si te voi iubi. Voi pretui fiecare imbratisare si voi vrea sa mi-o amintesc de fiecare data cand imi va fi greu. Imi voi pastra saruturile in suflet si zambetele in vise. NU mai vreau sa pierd un suflet. Asa ca de fiecare data cand imi e dor....am sa adorm ca sa visez fericirea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu