Te iubesc...viata

Am intins mana si am simtit adierea unui vant. Am zambit si parca noaptea a inceput sa fie calma…parca la atingerea mea a devenit neagra si misterioasa. Am inchis ochii si am sperat sa te zaresc. M-am uitat spre cer si ti-am strigat numele. Nu am primit nici un raspuns…insa a inceput sa ploua. Am stiut atunci ca raspunsul tau e acelasi ca de fiecare data.

M-am trezit si era tarziu. Simteam in camera un miros ciudat. Statea intins in pat si visam cu ochii deschisi. Imi era inca somn sau somnul nu isi terminase visul. Construiam ceva ce as dori sa visez insa stiam ca la sfarsit….o sa se naruie ca de fiecare data cand ma gandeam la tine.


Era in camera intunecata o lumanare care palpaia incet. Simteam ca parca se tanguia in nemernicia ei. As fi vrut sa o ascult si sa ii spun si eu durerea mea. A tacut si parca ardea constant lasand umbre ciudate care se jucau in linistea si calmul flacarii. Era tarziu in noapte si speram sa pot visa…sa te pot visa. Stiam insa ca somnul nu putea aduce decat din nou aceleasi ganduri negre. As fi vrut sa cant ceva insa era atat de rece si durerea din piept nu mai disparea…

Ma trezisem din nou si de aceasta data simteam cu transpiratia ma cuprinsese cu totul. Era inca rece si simteam ca gatul imi era uscat. As fi vrut sa beau apa insa de la robinet nu mai curgea nimic. Am deschis frigiderul si am gasit ceva de baut……si simteam ca parca se incalzea…am atins caloriferul si dadea semne de cald……am stat lipit de el si am inceput sa plang. caloriferul era din ce in ce mai cald si lacrimile mele curgeau. Imi amintesc si acum cat de frumoasa erai. Si zambetul tau era atat de cald si plin de viata. Stiam ca te pierdeam insa asteptam ca timpul sa inghete clipa. As fi vrut sa vin cu tine….sa pot sa te vad si sa te ating de fiecare data cand imi e dor.
Am ridicat ochii spre cer si ploaia cadea asa cum a cazut atunci cand te-am cunoscut prima data. Rasul tau ma faceam sa imi ies din minti…..insa…..molipsitor am inceput sa rad si eu si sa dansez alaturi de tine. Sunt amintiri atat de vii in sufletul meu si realitatea atat de dura.

M-am trezit din nou si simteam ca trebuie sa plec mai departe in drumul meu. E atat de greu…insa viata nu mai are rabdare cu mine...simt asta atat de mult. Iti multumesc insa viata….ca mai ai rabdare cu un muritor care te iubeste….

Imi amintesc de privirea soarelui la apus
stiu ca rasaritul atunci aparea
Imi amintesc de ochii tai asa mari si frumosi
Imi amintesc de un anume albastru din privirea ochilor tai verzi
Stiu ca undeva departe in sufletul tau te-am speriat
Imi amintesc ca visul tau l-am intrerupt asa de brusc
Stiu ca visele uneori devin realitate
Imi amintesc ca noaptea aceea a venit usor
Stiu ca pluteam pe-un capat de nor inseninat
Imi amintesc ca vroiam ca sa zbor pe o raza de nor
Stiu ca aveam aripile mici
Imi amintesc cum ai intrat in visul meu
Stiu ca aveai o floare prinsa in par
Imi amintesc cum paseai de usor
Stiu ca in umbra ta mai era doar un nor
Imi amintesc ca pe-acel nor eram eu
Stiu ca era doar un vis
Imi amintesc ca priveam in somn cum zambeai
Stiu ca era doar un inceput de rai
Imi amintesc ca mi-ai soptit asa de incet
Stiu ca m-am nascut nu ca sa fiu poet
Imi amintesc cum razand imi spuneai
Stiu…o sa tac
….am sa iau cu mine aceasta reverie din rai

uituc...

Nu stiam daca sa plang sau sa privesc cu admiratie….
Am decis sa tac…probabil ca in fata unui asemenea om….e mai bine sa te apleci si sa taci. E o frumusete interioara care se ascunde de durere. As vrea sa pot spune inteleg…insa complezenta mea nu isi are rostul. Ma uitam la cer si ma gandeam ca e greu uneori sa respiri aerul asta mai ales daca nu il meriti…si totusi inca lacrimi curg in sufletul meu. Mi-am amintit de o vara calda in care am zambit si in care mi-am construit un castel….era atat de frumos si turnuletele se ridicau cu un curaj nebanuit spre cer…am adus apa si am pus pe nisip ca sa il intaresc…si totusi am sa imi amintesc ce frumos era inainte. Am sa cer indurare cerului pentru nesabuinta de a trai insa iubesc viata. Poate ma iubesc mai mult pe mine..sau poate pe cei din jurul meu…sau poate ca doar iubesc sa fiu iubit. Vreau sa am parte de frumos si de iubire…insa ma uit zi de zi in jurul meu….poate ca e tarziu sa mai sper in romantism..si paote ca frumusetea a disparut demult…sau…mai e doar pentru prosti.
Mai am si acum in suflet amintirea unei ierni care a trecut cu un strat gros peste mine. Mai am si acum in minte imaginea ta si suspin la revederea pozei cu tine
Mai am si acum in privire ochii tai intipariti adand in ai mei
Mai am si acum pe buze un freamat usor de suspin si de zambet
Mai am si acum pe obraz o mangaiere calda
Si..inca nu simt ca mai traiesc sa simt trairea.
Am sa ma inalt in somn catre astre si am sa cer sa imi deschida poarta!
Am sa pot zbura nestingherit in lumea viselor cautand ……
Am uitat ce caut…si nici nu stiu ce as putea gasi

Amintire cu ...o blonda

Sunt bolnav….simt ca viata mi se scurge printre degete si privesc cu cerul incepe incet sa scapere intr-un rosu aprins. Mi-e frica de faptul ca nu o sa mai avem aer sa respiram…mi-e frica ca am uitat sa iubim si asta ne va face din ce in ce mai adanciti in necunoastere si in tacere. Mi-e frica sa nu raman singur. Sa nu ratacesc singur pe strazi cautandu-te. Mi-e dor de clipe de liniste insa mi-e dor de tine.
Imi spunea cineva intr-o zi ca ploua si speram sa minta…insa afara ploua si parca am auzit cum radeai….exact asa cum erai in ploaie. Aveai atat de multa bucurie si viata ta era asa de calda. Stii..ma gandeam ca ar fi frumos sa te mai vad o data. As fi vrut sa te mai strang la piept si sa simt cum lacrimile tale curg pe obrazul meu. As fi vrut sa te mai aud odata cantand. Uneori mai cand cu tine in gand si muzica mi se pare asa de frumoasa…
Demult nu am mai fost in locul meu…si asta pentru ca a fost frig. Astept sa ajung acolo ca sa pot sa simt iarasi ca respir pentru a trai. Am simtit aseara cum locul acela ma cheama. As fi vrut sa ma duc asa…noaptea…insa ce rost are daca tu nu esti acolo…

buna...

Am intalnit amintiri…din nou
Am stat azi pe balcon si m-am uitat undeva departe. Stii ce e ciudat…te-am vazut venind….. Esti la fel de frumoasa…ai niste ochi superbi…si zambetul tau…..mi-e dor de tine. Vorbesti atat de putin si esti atat de calma…..as vrea sa te tin in brate. Vreau sa ma joc cu mana prin parul tau…..sa te mangai si sa te sarut, apoi sa te iti vorbesc…si tu sa ma asculti privindu-ma si adormind sub ochii mei….sub povestea abia inceputa. Nu am uitat nimica din tot ce ne-a legat si inca ne leaga. Nu sunt indragostit de tine….ci doar mi-e dor de clipele petrecute cu tine

Apoi m-am trezit.

Am ramas mut…nu mi-am mai gasit cuvintele….eram atat de gol si parca ma simteam tintuit…AS FI VRUT SA SPUN CEVA…insa…..poate era prea tarziu sau poate cuvintele erau prea seci ca sa mai poata exprima ceva. Am crezut ca o sa fie usor sa trec peste…insa sentimentul de vina m-a coplesit….si m-am facut sa imi para rau

de ieri, de azi...si cine stie...poate de maine

daca as putea sa plang cu lacrimi as vrea ca ele sa poata povesti cu toata durerea impregnata in mirosul lor.