intra.....inca te mai astept.......

Stii aseara m-am plimbat prin parc. Eram singur…atat de singur…si auzeam cu vantul se juca printre firele de iarba….auzeam cu ploaia cadea pe pamant si stropii se spargeau uneori de asfalt. M-am gandit la noi si am realizat ca noi am fost destul de putin…..cred ca ..mai mult am fost eu…indragostit de tine…..as fi vrut sa iti spun atatea…sa iti deschid inima mea si sa vezi cu cata puritate te priveam….

Mi-am promis in ploaie ca te voi uita….si ca voi incerca sa privesc …sa caut undeva o raza de soare…insa nu cred ca e asa de usor….razele de soare sunt doar himere….tu…erai un adevar..dupa care am fugit….insa te indepartai din ce in ce mai mult…

Mi-am cerut mie insumi sa nu mai plang…insa stii ….lacrimile se amestecau cu ploia care cadea marunt pe fata mea…..as fi vrut asa de mult sa fie o ploaie calda…pentru ca era atata de rece si incepusem sa simt un fior de raceala care se accentua din ce in ce mai mult asupra lacrimilor mele..care se transformau incet incet…in sloiuri de gheata….simteam cum incep sa inghet iar lacrimile mi se sparg…imi era frig….si as fi avut nevoie de caldura.

Prin iarba inghetata se vedeau urme de zapada….era o zapada murdara…..nu stiam de ce..eram undeva in parc…..si totusi…uneori ca si in viata….raul vine si in cele mai frumoase locuri….credeam ca am o inima frumoasa….credeam ca desi… m-au calcat multi in picioare…am stat alb in fata lor si i-am lasat sa arunce cu noroi in mine….am sperat ca odata se vor termina toata mizeriile si pentru mine….ei…nu a fost sa fie asa….sa fiu mai rau?….nu vad de ce…albul e o nonculoare frumoasa…chiar daca arunci niste pete gri pe ea….

Am stat pe o banca…si…m-am gandit mult la mine….stii…ma simt din ce in ce mai mic…simt cum parti din corpul meu se fac din ce in ce mai mici..mi-e frica ….s-ar putea sa devin incet incet neinsemnat….. durerile din viata mea au fost crancene….si …..printre lacrimi si suspine….am vazut si zambete…care insa treceau asa de repede incat de abea le zaream…le simteam……de fapt….cred ca mai mult le speram. Uneori speranta mea se zbate in anonimat….uneori durerea mea se confunda cu ……de fapt…cine mai baga in seama durerile unui om mic..unui om din ce in ce mai mic

Nu stiu daca o sa mai ma duc si azi in parc..e trist acolo……acasa insa e din ce in ce mai trist…stii gri-ul de care iti vorbeam…mi-am dat seama ca e urat…si ca sunt inconjurat de el….mi-e somn uneori..atat de somn…incat as vrea sa dorm….si sa visez…stii….acolo vin culorile in viata mea…acolo incep sa zambesc…..acolo e cald….si nu..nu ma retrag in visele mele….ci mi le doresc…..asa calde si colorate….si zambitoare….e micul meu univers in care sper ca voi rade intr-o zi.
Daca treci pe la mine….sa stii ca locuiesc in acelasi loc…cheia e sub pres…te rog ….intra…..inca te mai astept in viata mea…