E asa de frumos sa te pui in fata unei coli albe si sa o privesti indelung gandindu-te oare…..de data asta ce o sa scriu….oare o sa pot sa spun sufletului macar un cuvant din durerea mea? Oare…..mai este aici putina raza de soare….sau vant….sau lacrimi de bucurie?
Am simtit si o raza de soare….pe o pala de vant. Am vazut si o lacrima mare…de dor…purtata de ploaie pe pamant.
As fi vrut sa renasc ca sa dorm mai apoi printre lacrimi de roua. As fi vrut sa respir intr-o zi in care dimineata se aude curgand. Am fi simtit cum ramura unui copac inmugureste o floare….si as fi cules-o ca mai apoi sa pot sa ti-o prind in par.
E tarziu in noapte si simt ca dimineata ar putea sa vina in orice clipa sa rasfire o boare de abur ce sta si ma priveste de ieri. E o ceata uneori care se lasa peste campuri de ganduri special alese sa fie cuminti. Tot asa de cuminte esti tu cand privesti catre mine, desi esti departe de ganduri, de roua, de lacrimi….de vise. Am stiut azi ca te voi vedea. Chiar ceata mi te-a zugravit in aerul rece al noptii. Visez, si printre ramuri de vant…mi-am agatat parul. Mai stii…poate e un semn sa ma opresc. Am sa continui sa te caut zi de zi si... vis de vis. Am sa inchid noaptea ochii privind catre cer…pentru ca stiu ca tu, de acolo vei cobora incet catre mine, pentru ca stiu ca dintre toti cei care vin de acolo din cer….privirea ta e cea mai adanca si mai patrunzatoare. Stii? In ea m-am pierdut atunci, la inceput cand nici noaptea nu poate vorbi.
Visez, si printre ganduri ce fug intr-o alta parte…te vad cum apari si te undui usor. Am simtit cum caldura vine odata cu tine. Stiu ca in noaptea asta te voi aseza aici langa mine. Stiu ca te voi saruta asa de usor si ca apoi…vei simti …chiar si ingerii simt cand o lacrima de iubire de aseaza pe buzele tale fierbinti!

in sinea mea ...stiu ca asta nu e sfarsitul...insa imi e teama..tare teama

Nu stiu cum se face ca afara e cald. Am simtit ca desi e cald…totusi as vrea macar o pala de vant. Am asteptat o dimineata intreaga o adiere cat de usoara, insa….nu a mai venit.
Am fost azi iarasi printre copii. Am simtit pe chipul lor cum radiau de fericire. Sunt singur printre atatea picaturi de roua si nu reusesc sa imi iau privirea de la ei. Sunt parca intr-un vis care nu as mai vrea sa se termine. Mi-e greu sa gred ca e pentru ultima data..mi-e frica ca ultima data sa nu insemne sfarsitul…si la urma urmei…sfarsit nu exista.
Am privit cum soarele se ducea spre apus. Se grabea si parca vroia sa imi spuna sa adorm. As fi vrut sa adorm insa nelinistea nu ma lasa sa respir aerul rece pe care mi-l doresc. As fi vrut sa nu imi dea lacrimile azi. As fi vrut sa nu plang in hohote..insa azi am plans…am plans in gura mare….insa….eram doar eu acolo….in sinea mea….

Am privit lumea din jurul meu care fremata tacut si pleca linistita. Am simtit ca pe umerii mei se aseaza ceva greu…atat de greu incat ma dureau. Am simtit cum ma indepartam de acel loc si ca in jurul meu se facea liniste. Si …s-a facut!
Am vazut un copil care se uita trist la mine. As fi vrut sa ii spun ca acele caractere puternice se nasc din cinste si corectitudine, insa…poate era tarziu si trebuia sa invete…poate luni avea teza. Avea si o basca cu ***.
Patimile unor doua saptamani din urma isi spuneau cuvantul. Eram atat de obosit insa nu puteam nicicum sa imi arunc deoparte si greutatea de pe umeri.
As fi vrut sa urlu in nemernicia mea…insa era tarziu. Am simtit cum lumea se destrama in jurul meu si ….pleca linistita. Am stiut atunci ca printre acei oameni se aflau si fratii mei cu inima U-ista. Am privit atunci spre cer si impreuna cu o lacrima am realizat ca dintre ei…prea putini o sa mai ramana aici langa mine si fratii mei.
Am simtit atunci ca fiecare om care pleaca ia putin din sufletul meu. As fi vrut sa mai ramana…multimea sa zumzaie..sa strige…sau macar sa cante. Poate prea putini mai aveau puterea sau chiar vointa. I-am inteles…erau obositi. Poate ca si eu eram obosit. Prea obosit si stresat. Poate ca unii dintre noi pun suflet aici… prea mult suflet. Stiu ca pentru noi petrecerile sunt prea departe. Noi bem de nacaz. Pentru noi succesele sunt rare si stim sa profitam din plin de ele. As fi vrut sa ii spun lui Niculescu ca il stimez. As fi vrut sa ii spun lui Irimies ca ii multumesc. Au fost minunati jucatori si oameni din conducere. Au furat si ne-au furat cand au putut, dar au facut parte dintre noi. Acum…au plecat. Am ramas iarasi singuri. Probabil ca langa noi au ramas putini. A ramas inca SISI. El e inca aici si isi da sufletul pe teren ca un profesionist si mai mult decat atat: ca un adevarat U-ist! Cred ca pe el al trebui sa il felicitam intai de toate. El a rabdat umilinte si nedreptati, dar e inca aici….el stie ce inseamna cu adevarat U. El stie ca mai departe de acea vocala nu e nimic decat dragoste si ura, e umilinta si adevar…e frumusete si spirit universitar.
As vrea sa le multumesc celor care exista in galerie, cei care se bat pentru fiecare pata de pamant castigata si pentru fiecare scancet scos in incercarea noastra de a sustine echipa. Lor le multumesc ca inca mai existam…ca inca mai exist.
Ii multumesc mamei mele ca m-a facut. Si ii multumesc, desi cu mici retineri, unui franar de rezultat, tatalui meu…pentru ca m-a facut sa iubesc Universitatea si sa tremur de fiecare data cand aud acest cuvant, vocala si simbol!
A sosit insa momentul cand multumirile cad in uitare si ma uiti cu tristete spre viitor si …zambesc. Acei minunati prieteni sunt inca acolo si eu sunt inca langa ei. Aceasta bucurie si speranta a revederii e cel mai bogat lucru de pe pamant. O sa fim aici si peste cateva mii de ani. Pentru ca U e mai presus de orice, pentru ca U e parte din viata nostra…e prietenie, e durere, e camaraderie, e foame si e suferinta! Poate de aceea ne dam viata pentru acest club. El trebuie sa existe pentru ca noi il iubim…insusi Bodea spunea sa il iubim, si ne-a invatat asta cum stia el mai bine. Poate ca acum e momentul sa iubim mai mult. Eu unul aseara m-am reindragostit!
Slava tie stundentie a sunat in urechile mele cu un ecou in suflet. Am stiut atunci ca viata e frumoasa indiferent de cat de mult suferi pentru asta. Am privit in ochi suporterii acestei echipe. In unii dintre ei am vazut viitor, in unii trecut, in altii doar prezent. Prezentul e trecator si cu el se duce totul.
Trecutul e frumos si plin de invataminte
Viitorul ni-l facem noi insine si la fel de curate si sufletele. UNII au format deja caractere si ma aplec in fata lor! Trebuie sa renastem! Trebuie sa traim pentru ca acei minunati copii ce vor veni dupa noi sa invete frumusetea asta…sa fie studenti…sa iubeasca istoria, invatamintele lui Bodea, dragostea pentru sport, povetele lui Anca, maretia lui Luca..pe ei insisi, pentru ca doar aici in sanul Universitatii se poate naste frumusetea istoriei!

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos. - Tudor Arghezi

E undeva in departare o raza de soare ce imi face cu ochiul de ceva vreme.
Azi insa a mai plouat putin. E ciudat ca ploua tocmai acum peste mine si simt fiecare picur ca si cum ar cadea peste inima mea…peste sufletul meu…peste viata mea
Azi noapte am visat sfarsitul meu. Am visat ca ma stingeam si nu reusisem sa duc la bun sfarsit lucrurile pe care mi le doresc, sau mai bine zis mi le doream.
E trist in viata mea acum. E undeva aici aproape o neliniste care nu imi da pace. De data asta nu e femeie…si e ceva ce simt ca nu o sa se incheie bine pentru mine. Imi place sa visez si sa traiesc vise in mijloc de zi. Insa mi-e frica ca ziua nu se va mai sfarsi pentru mine. Intr-un fel mi-e frica ca oricarui muritor de asta, insa imi aduc aminte de mama si parca totul devine o raza de fericire. Stii, cineva imi zicea mai demult ca atunci cand mori mergi intai sa ii intalnesti pe cei dragi. Cred ca as da ani din viata sa o mai vad macar o datape mama.
Sa o vad ca se apropie de mine cu zambetul ei si cu imbratisarea atata de calma si plina de caldura. Mi-e dor pana si de vocea ei. Stiu ca atunci cand vorbea ea ma simteam fermecat si simteam ca trebuie sa tac orice ar fi si sa o ascult. E prezenta zi de zi in viata mea prin sfaturile ei, prin vocea ei calda care de multe ori ma calauzeste.
Mama stiu ca esti aproape de mine….te simt zi de zi si de multe ori as vrea sa ma mai mangai si sa iti aud vocea cu adevarat. Stii ca eu te chem de fiecare data cand norii apar deasupra mea. Mi-e dor de tine mama si de povetele tale. Stii….am trecut prin atatea greutati si mi-au sfasiat sufletul mama…atat de tare…incat de multe ori ma gandesc ca poate nu mi-a mai ramas nimic….sau poate doar faramituri.
Mi-e frica ca le voi pierde si pe astea si atunci o sa fiu un om gol, fara suflet…si atunci…ce rost mai are ca sa mor….sunt un mare nimic si nimanui nu-I pasa daca plec.
Te rog mama daca poti de acolo de unde esti, te rog sa mai pastrezi putin din jumatatea mea de suflet…cred ca o sa am nevoie mama!

undeva...intr-un parc....sub un picur de ploaie

E frumos cand ploua. Am pornit azi spre parc si afara ploua. Am ramas putin privind spre cer picurii care se indreptau spre mine ca si cum ar fi vrut cu orice pret sa ma ude. Am zambit si am privit iarasi spre cer. Era rece si vantul batea usor.

M-am apropiat de parc si parca se parea ca intru intr-un templu de liniste. Am pasit usor si nu vroiam sa stric linsitea aceea sublima…..simtem ca parca fug si parca deranjez totul in jurul meu. Simteam ca parca parcul se uita urat la mine. Nu stiu de ce…dar ti-am simtit lipsa. M-am uitat dupa tine dar nu erai acolo….si am incetinit.
Am simtit ca parcul si-a luat ochii de pe mine si m-a acceptat acolo. A inceput sa ploua mai tare. Simtem cum picurii imi cadeau peste obraz si parca erau moi, vroiau doar sa ma mangaie si sa imi spuna ceva cald. Cred ca aveam nevoie de ceva cald….aveam nevoie de rasuflarea ta calda si de o imbratisare calma. Imi e dor de tine…sa stii. Am simtit atunci cand te-ai speriat de mine ca lumea se prabuseste in jurul meu. Nu stiu de ce …insa cred ca te-am pierdut atunci….cred ca o parte mica din mine a plecat atunci. Am visat in noaptea aceea ca deasupra mea zbura un vultur si se uita ciudat la mine. Nu vroia sa imi faca rau..dar parca vroia sa imi spuna ca am gresit mult. M-am trezit si stateam cu ochii atintiti spre tavan. Cred ca am privit tavanul ceva vreme, ins anu am reusit sa ma inteleg pe mine….nu am reusit sa te inteleg. As fi vrut sa fac mai mult…insa mi-am dat seama ca ma sinucid incet incet pe mine insumi daca renunt. Am tras o linie, subtire ce e drept, acum ceva vreme si departe de ea nu a trecut nimeni. Nu pentru ca nu vroiau…ci poate ca nu am vrut eu. Oare sa fiu eu de vina? Oare iubesc prea mult ceea ce nu pot ura?
Stii cand mi-ai zis ca vrei sa pleci…am simtit ca pleci din cauza mea. Mi-am dat seama ca nu aveam atata importanta in viata ta. Am simtit ca daca pleci tu….vreau sa iei putin si din mine acolo unde mergi. Mi-am dat seama ca poate ar fi prea tarziu, ca poate……ai nevoie de tine….de gandurile tale….si de problemele tale. As fi vrut sa nu pleci….insa, stiu ca inima ta nu e intreaga…si ca eu nu am loc inca in ea…sau….poate….niciodata….mai ales acum.
Am sa plec cu gandul spre niste vise care sa ma faca sa adorm. Am sa traiesc insa fiecare clipa ca si cum ar fi un prezent nedefinit, un prezent in cautarea unui viitor.

Simt ca in adancul meu apartin unei lumi mai speciale. Simt ca uneori timpul se opreste in loc numai pentru mine….insa nu pot beneficia cu adevarat de aceasta valoare si ma vad de fiecare data singur stand undeva si privind in zare catre viitor. Aseara ma uitam spre apus si ma gandeam la momentul in care a rasarit in viata mea linsitea.
Am privit spre un orizont calm si rosu de liniste speciala. Ma gandeam la mine. Ma uitam cum imi crescuse parul si imi aduceam aminte de trecut. Am zambit si m-am gandit apoi la culoarea ochilor mei….am uitat sa trec mai departe. Stii…ma gandeam oare cum as putea reusii sa ma uit pe mine insumi. As vrea sa incep ceva nou si sa las in spate totul. As vrea sa uit raul si sa privesc doar zambetele din viata mea. E trist totusi si stii de ce? E pentru ca as pierde si amintirile cu cei pe care i-am iubit si in suflet inca ii mai iubesc, de fapt….dragostea pentru ei nu o sa se opreasca niciodata. Si totusi mai sunt si alte amintiri….si totusi nu e frumos sa arunci in spate totul….se intampla sa fie si frumos in fiecare rau pe care l-am primit.
Azi am avut parte de o liniste extrema. Stiu, stiu….si mie mi se pare ciudata pana si exprimarea, insa asa a fost…am simtit cum aud linistea dinauntrul meu. Am inchis ochii si am vazut pace. Nici nu mai pot sa imi amintesc ce culaore avea sau ce miros degaja. Stiu doar ca am simtit liniste…despre care nu pot sa spun mai nimic…era doar atat….liniste!

Am deschis usor ochii de frica sa nu se piarda momentul acela. Am lasat imaginea din fata mea sa intre treptat printre gene si usor spre ochii mei. Am simtit ca eram tot acolo si linistea era inca tot a mea. Am plans. Am plans pentru ca nimeni nu mi-a dat vreodata un cadou asa de frumos. Daca as stii ce ma asteapta ….as putea sa compar cu momentul cand o sa o vad pe mama din nou