E asa de frumos sa te pui in fata unei coli albe si sa o privesti indelung gandindu-te oare…..de data asta ce o sa scriu….oare o sa pot sa spun sufletului macar un cuvant din durerea mea? Oare…..mai este aici putina raza de soare….sau vant….sau lacrimi de bucurie?
Am simtit si o raza de soare….pe o pala de vant. Am vazut si o lacrima mare…de dor…purtata de ploaie pe pamant.
As fi vrut sa renasc ca sa dorm mai apoi printre lacrimi de roua. As fi vrut sa respir intr-o zi in care dimineata se aude curgand. Am fi simtit cum ramura unui copac inmugureste o floare….si as fi cules-o ca mai apoi sa pot sa ti-o prind in par.
E tarziu in noapte si simt ca dimineata ar putea sa vina in orice clipa sa rasfire o boare de abur ce sta si ma priveste de ieri. E o ceata uneori care se lasa peste campuri de ganduri special alese sa fie cuminti. Tot asa de cuminte esti tu cand privesti catre mine, desi esti departe de ganduri, de roua, de lacrimi….de vise. Am stiut azi ca te voi vedea. Chiar ceata mi te-a zugravit in aerul rece al noptii. Visez, si printre ramuri de vant…mi-am agatat parul. Mai stii…poate e un semn sa ma opresc. Am sa continui sa te caut zi de zi si... vis de vis. Am sa inchid noaptea ochii privind catre cer…pentru ca stiu ca tu, de acolo vei cobora incet catre mine, pentru ca stiu ca dintre toti cei care vin de acolo din cer….privirea ta e cea mai adanca si mai patrunzatoare. Stii? In ea m-am pierdut atunci, la inceput cand nici noaptea nu poate vorbi.
Visez, si printre ganduri ce fug intr-o alta parte…te vad cum apari si te undui usor. Am simtit cum caldura vine odata cu tine. Stiu ca in noaptea asta te voi aseza aici langa mine. Stiu ca te voi saruta asa de usor si ca apoi…vei simti …chiar si ingerii simt cand o lacrima de iubire de aseaza pe buzele tale fierbinti!