undeva...intr-un parc....sub un picur de ploaie

E frumos cand ploua. Am pornit azi spre parc si afara ploua. Am ramas putin privind spre cer picurii care se indreptau spre mine ca si cum ar fi vrut cu orice pret sa ma ude. Am zambit si am privit iarasi spre cer. Era rece si vantul batea usor.

M-am apropiat de parc si parca se parea ca intru intr-un templu de liniste. Am pasit usor si nu vroiam sa stric linsitea aceea sublima…..simtem ca parca fug si parca deranjez totul in jurul meu. Simteam ca parca parcul se uita urat la mine. Nu stiu de ce…dar ti-am simtit lipsa. M-am uitat dupa tine dar nu erai acolo….si am incetinit.
Am simtit ca parcul si-a luat ochii de pe mine si m-a acceptat acolo. A inceput sa ploua mai tare. Simtem cum picurii imi cadeau peste obraz si parca erau moi, vroiau doar sa ma mangaie si sa imi spuna ceva cald. Cred ca aveam nevoie de ceva cald….aveam nevoie de rasuflarea ta calda si de o imbratisare calma. Imi e dor de tine…sa stii. Am simtit atunci cand te-ai speriat de mine ca lumea se prabuseste in jurul meu. Nu stiu de ce …insa cred ca te-am pierdut atunci….cred ca o parte mica din mine a plecat atunci. Am visat in noaptea aceea ca deasupra mea zbura un vultur si se uita ciudat la mine. Nu vroia sa imi faca rau..dar parca vroia sa imi spuna ca am gresit mult. M-am trezit si stateam cu ochii atintiti spre tavan. Cred ca am privit tavanul ceva vreme, ins anu am reusit sa ma inteleg pe mine….nu am reusit sa te inteleg. As fi vrut sa fac mai mult…insa mi-am dat seama ca ma sinucid incet incet pe mine insumi daca renunt. Am tras o linie, subtire ce e drept, acum ceva vreme si departe de ea nu a trecut nimeni. Nu pentru ca nu vroiau…ci poate ca nu am vrut eu. Oare sa fiu eu de vina? Oare iubesc prea mult ceea ce nu pot ura?
Stii cand mi-ai zis ca vrei sa pleci…am simtit ca pleci din cauza mea. Mi-am dat seama ca nu aveam atata importanta in viata ta. Am simtit ca daca pleci tu….vreau sa iei putin si din mine acolo unde mergi. Mi-am dat seama ca poate ar fi prea tarziu, ca poate……ai nevoie de tine….de gandurile tale….si de problemele tale. As fi vrut sa nu pleci….insa, stiu ca inima ta nu e intreaga…si ca eu nu am loc inca in ea…sau….poate….niciodata….mai ales acum.
Am sa plec cu gandul spre niste vise care sa ma faca sa adorm. Am sa traiesc insa fiecare clipa ca si cum ar fi un prezent nedefinit, un prezent in cautarea unui viitor.