Imi intind mana rece peste lespedea de piatra. Privesc cu spaima un rasarit ce il asteptam de ore bune, sau zile sau paote ani. M-am pierdut in lumea unui vis nascut prea tarziu din amintiri prea proaspete.
Daca lumea s-ar opri pentru o clipa cred ca as inchide ochii si mi-as inchipui miscarea ei. M-as odihni apoi sub umbra unui copac, sau mai bine sub pacea si linistea soarelui arzator. As ridica privirea abia apoi ce ochii s-ar odihni cu linsitea acuta a surzeniei amintirilor. As apleca gura si as sorbi din izvorul de apa si as zambi cand as simti cat de rece poate fi.
Cred ca as cauta apoi sa vad de unde porneste lumeasi unde se opreste. Apoi as zbura deasupra tuturos si as canta, as canta asa de tare incat sa ma auda fiecare vietate. As plange si as rade si apoi as adormi din nou. As vrea sa ma trezesc cand totul o ia de la capat si sa va spun ce frumoasa e lumea, ce frumoasa e linistea naturii si ce calda e lumina soarelui.
A mai trecut o fila si parca paginile sunt tot mai albe. Amintiri din trecut inca mai pateaza foaia cu gri-ul lor persistent si in sufletul meu. Azi, parca e din nou septembrie, e o zi care a trecut sau una care poate vine. Nu mai e nimic ce sa vina in septembrie. Ma amagesc cu un septembrie cald precum o zi de vara. A venit insa cu frig. Un frig care intra in oase si in suflet. Uneori tremur si ma gandesc sa plec. Nu stiu nici macar incotro sa o apuc. Poate…spre casa…

....si ne iubeam asa de mult...

Am inceput cu stangul un pas dintr-o plimbare si am stiut atunci ca avea sa fie frumos.
E noapte in mintea mea, s-a rupt in inima mea ce mai era de rupt.
Stii mama, cand ai plecat de langa mine jumate din inima mea a plecat cu tine. Stiu ca nu ai fi vrut draga mama, insa...erai totul pentru mine si asa am simtit...ca acea jumate ti se datoreaza tie, in plus....tu aveai nevoie de ea. Si la urma urmei….inima aceea am construit-o din cauza ta mama! Apoi, ai plecat si m-ai lasat singur. Stiu ca era mai bine asa mama, insa si acuma imi e dor de tine, de mana ta care imi stergea lacrimile de pe obrazul meu. Lucrurile nu s-au schimbat mama, doar ca problemele sunt tot mai mari si lacrimile tot mai grele. De multe ori cand ma dor…ma gandesc la tine…lacrimile insa sunt tot mai multe. Uneori cand ma gandesc la tine uit pentru o clipa de tot si toate si vreau sa te simt in brate…vreau sa simt caldura ta si vocea ta calda in care imi spuneai ca totul se va rezolva…ca…va fi bine mama..
Acuma …greul nu mai e deloc la fel. Acuma mai am putin suflet mama…nu cred ca mai imi ajunge mult, insa …e al meu. Nu mai dau nimanui mama. Nu mai dau nici macar o bucatica. Nu sunt rau mama, insa si asa imi e greu. Si mama, dragostea nu mai e ce-a fost. Mie insa nu mi-a spus nimeni. Am fost naiv. Stii ca nu imi pare rau? ...doar ca e trist. Am invatat iarasi mama sa iubesc. A fost greu de tot, insa am invatat pana la urma. Am gasit mama o fata si o vroiam sa faca parte din viata mea, din mine. S-a grabit sa ma judece mama, prea repede si a plecat … Nu stiu de ce a plecat, probabil ca nu eram destul de bun pentru ea, insa... o iubeam mama si vroiam sa ….dar nu mai e aici. A plecat. De fapt nici macar nu a plecat. Mi-a intors doar spatele. Si…ma iubea asa de mult.
Nu am inteles si nu o sa inteleg vreodata
De ce doi oameni ce se iubesc...trebuie sa se desparta
Am intins mana si am primit din nou ploaia. E atat de buna cu mine. E intotdeauna aici cand lacrimile curg siroaie si imi cad peste fata acoperind lacrimile. Nimeni nu trebuie sa vada ca plang mama, altfel…devin un om slab. In sufletul meu mic, insa….plang cu lacrimi adevarate. Nu stiam ca daca iubesti asa de mult trebuie sa suferi. Nu stiam asta mama…nu stiam. Asa de tare a plouat azi la mine acasa. E asa de goala casa asta mama…asa de goala si vreau sa aud un raset de copil in ea. Ea insa nu mai e aici, a plecat, de fapt nu a plecat….mi-a intors doar spatele. Si ma iubea asa de mult.
Nu stiu daca ploaia asta nu a devenit parte din mine. De fapt acum sunt sigur. E aici de fiecare data langa mine. Oare am inceput sa ma confund cu ea? E rece. E din ce in ce mai rece si simt ca nu ma mai glas. S-a spart ceva in sufletul meu…oare mai mai ramas ceva? Mama, stiu, stiu ca am gresit de atatea ori si ma gandesc daca viata mea m-a invatat ca eu nu merit dragostea. Si o iubeam asa de mult incat o vroiam sa fie a mea. Nu i-am spus asta mama…nu i-am spus ca imi era frica sa nu ma grabesc prea tare. Si o iubeam asa de mult.
Nu stiam ca in sufletul meu mai este dragoste…dar am descoperit-o iarasi, acum….ea a plecat, de fapt nu a plecat, mi-a intors doar spatele pentru totdeauna. Si ne iubeam asa de mult…..

Din toate vorbele lumii…am ales sa tac
Sa iau din floarea luminii o raza
Ca sa opresc o umbra ce s-aseaza
Simteam iubirea cum m-abandoneaza
si am ales ca sa vorbesc….sa tac

Sunt atatea solutii cand e vorba de a iubi…si eu….dintre toate….am ales ….sa tac
Am privit adevarul in fata si nu am putut sa il recunosc. Am citit printre randuri si am plans. Am ras la glumele tale si am plans cand m-am gandit cat te-am ranit. E o chestie de orgoliu care o pastrez in mine. E liniste in casa mea si imi pare ca din toata linistea am ales exact acel vers spart, precum o coarda rupta. Uneori muzicalitatea din mintea mea ma indeamna sa zambesc, alteori ma face sa plang. Sunt sunete care imi transforma inima in gheata. Uneori e cald, alteori e rece. Stii ce e curios? E rece de prea multa vreme lacrima mea. Ea se scurge incet pe obrazul care s-a saturat de atat de multa durere. Am sa ma ridic si am sa plec. Am sa plec si am sa citesc in continuare din cartea asta, chiar daca rafoind printre paginile sale, am sa mai lacrimez din cand in cand.
Mi-e dor de tine si de sanii tai. Mi-e dor sa te simt in brate si sa stiu ca te gandesti la mine. As vrea sa te am numai pentru mine si sa privesc in ochii tai increzator. Mi-e dor de noi si de noaptea in care am sa dorm linistit, in bratele tale.
Dezamagirea unei zile care nu va mai avea sfarsitul frumos pe care mi-l doream...o sa treaca candva...minciunile insa, nu trec niciodata. Ele raman acolo sa mai invarta un pic cutitul in rana.
Am sa ma intorc acolo unde ma gasesti de fiecare data cand vrei sa ma cauti. Acolo, in inima mea e cald acum, e cald si vreau sa adorm....atata doar....sa adorm.

Locul gol din inima mea....

Privind spre stele am realizat ca e noapte. As fi vrut sa citesc in stele putin din viitor. As fi vrut sa vad daca o sa te mai vad vreodata. Atata doar!
Am visat ca de obicei un munte rece si plin de zapada. Era asa de frig si imi frecam mainile sa nu inghete. Tu zambeai. Esti asa de frumoasa cand zambesti. Uneori soarele ar putea sa se ghideze dupa zambetul tau. I-ar fi mai usor. Zambetul tau e luminos. E luminos si cald. Asa de cald ca as putea sa stau aici in zapada pana maine si sa iti privesc frumosul suras. Uneori zambesc si eu doar cand ma gandesc la tine. As vrea sa ador cu tine in gand si sa ma trezesc in bratele tale. De cele mai multe ori visul asta de dimineata imi face ziua mai frumoasa.
Acum ceva vreme, m-am trezit intr-o dimineata mult prea devreme. Nu mai puteam dormi. Ma gandeam la toate problemele mele si la cum sa reusesc sa le dau de capat. M-am asezat pe fotoliu si am privit in zare. Nu am reusit sa vad zorile, insa am vazut un cer curat si plin de stele. In adormirea mea am inceput sa te caut printre ele. Si, te-am gasit intr-un final. Pana si de acolo imi zambeai. Zambetul tau mi-a facut ziua aceea mai frumoasa. Uneori ma trezesc si ii multumesc lui Dumnezeu ca imi da puterea de a merge mai departe in fiecare zi, alteori…ma gandesc la tine. Fara voi, muzica nu ar putea sa acopere locul gol din inima mea.

....delirind pe ritm de mozart...

E cald afara. Nespus de cald! Am venit azi ud pe o strada goala privind in gol. Am ajuns acasa si era noapte. Era liniste afara, iar in casa mirosea a rufe proaspat spalate. Spalasem ceva cu o zi in urma si culmea, le-am lasat in hol sa se usuce. De acolo venea mirosul ala imbietor, si, sa fiu cinstit… am adulmecat in aer putin. Am ramas asa privind in gol. Stiu ca lipseste ceva. Stiu asta de ceva vreme, insa inca nu mi-am dat seama ce.
Am deschis intr-un final laptopul si am inceput sa ascult muzica. Rand pe rand in minte mi-au venit clipe din viata. Am incercat sa ascult o piesa care intr-un fel m-a facut sa cad pe ganduri de fiecare data cand o ascult. E o piesa care nu imi aduce aminte de nimeni. Drept sa iti spun…nici nu vreau asta. Vreau ca piesa asta sa imi aminteasca de mine si doar de mine.
Am zambit azi!
De ce am zambit? Stateam ca un tampit in misjlocul livingului ascultam muzica cu ochii inchisi si zambeam. De ce? Si eu ma intreb! Poate ca e frumoasa viata. Paote ca sunetul viorii e duios. E bine uneori in viata sa te iubesti pe tine insuti. E bine ca mai ai puterea sa te privesti in oglinda ar spune cineva. Azi, am facut asta, de mai multe ori, la sala!
Stii, ma gandeam azi ca mi-e dor de odihna. Am sa ma intind in seara asta in pat si am sa visez! Mi-am propus! E liniste si inca in nesomnul meu staruie ceva. Stiu ca lipseste ceva, lipseste ceva anume….ceva care sa ma faca sa zbor de fericire. Cel putin asa cred. De fapt, poate ar trebui sa nu mai visez. Ar trebui sa dorm. Odihna ar fi binevenita. Stii, uneori cand dorm ma intorc in pat si caut o perna sa o prind in brate. De fapt am rezolvat si asta: mi-am luat mai multe perne, acum e plin de perne in patul meu.
M-am gandit sa fur niste clipe. Sunt multi care au furat clipe cu mine, le vreau inapoie. De la fiecare in parte! De fapt, paote ii deranjez…fiecare are problemele pe care si le creeaza, insa, eu, imi vreau inapoi timpul. Cine stie, din atatea clipe, poate nasc o eternitate!
Cred ca am sa mai ascund un pic de viata. E asa de frumos in singuratatea mea, incat am inceput sa ma obisnuiesc cu ea. De fapt, cred ca am inceput sa am o relatie cu ea! Nu, nu te speria, nu e nimica de speriat, sunt de fapt, inca, acelasi!
Stii ce iti spuneam atunci cant te tineam in brate? E bine! E asa de bine!
Ma trezeam din mica mea serenade sentimentala si ma pomeneam ca scriu aceste randuri plangand. De ce? Nu cred ca de fapt sunt lacrimi, sunt doar amintiri ce dor uneori. Amintirile ar trebui sa doara? As vrea sa visez…mi-e somn si ma dor amintirile. Muzica inca suna si parca isi cere iertare! Nu am de gand sa mai iert nimica, de fapt… mi-e mila de ea….am sa o las sa o judece Eminescu cu-ale sale versuri mari…sau mai bine bacovia sa ii inghete si ultimul zambet, ba chiar sa i-l transforme in ranjet, un ranjet plin de iubire!

povestind despre singuratatea de maine..

A mai trecut un an si se pare ca ninsoarea pe care o priveam azi pe balcon a inceput sa isi transforme culoarea. Nu stiu de ce imi pare ca lumea se inghesuie incet incet spre un sfarsit. In orice caz sfarsitul bunului simt e foarte aproape.
Simt ca durerea se ascute. Desi vremea e rece afara o simt inabusitoare. Am privit azi noapte cerul tremurand de frig. Poate ca doar acolo mai exista liniste. As vrea sa ma ridic spre cer si sa nu mai tremur de frig. Sa privesc incet cum luna isi rasfira lumina ei plapanda spre mine. As vrea sa respir rar si linsitit si sa pot sa ma adancesc relaxat in visele mele. Aseara am dormit asa de adanc si am visat. De tare mult timp nu am mai reusit sa visez. Nici nu stiu ce am visat, eram doar fericit ca visele s-au intors iarasi in viata mea. Azi dimineata ploua afara incet si parca apasat. As fi iesit sa ma plimb in ploaie, insa simteam ca apoi, e doar o chestie de timp pana ma racesc. Eram un pic ingrijorat de asta, insa am stat totusi pe balcon si am privit cum picurii cadeau marunt si rece pe asfaltul din fata mea.
Am mai murit putin azi. Mi-e dor de mama si de tot ce ma inconjoara. Sunt singur si vreau sa fiu singur. De ce? Poate ca iti scriu de atata timp si parca imi scriu mie insumi. Pentru ca m-am saturat sa iau totul de la capat de fiecare data. M-am saturat ca visele mele sa fie sporadice si triste. As vrea sa ma trezesc dimineata zambind si privind cu alti ochi viata. Poate ca e vina ei, poate ca viata mea s-a crapat atunci si poate ca nu va mai fi la fel. Am dat atunci prea mult din mine, si tot ce era mai bun s-a dus acolo. sa intorc ceva de atunci? Nu cred ca mai am puterea si nici nu mai vreau sa traiesc ce am trait si nici sa mai trec prin ce am trecut. Mi-e groaza sa dorm sis a stiu ca iarasi visele mele se vor trezi singure. Poate ca nu doar ele sunt singure. Vina? E doar a mea.
As vrea sa plec undeva departe de tot. Poate ca ar fi mai bine. Ar fi totusi prea tarziu, insa poate somnul meu ar fi mai adanc. si apoi, eu nu dorm! Eu doar privesc pleoapele...