Daca ai plecat....te rog intoarce-te....mi-e atat de dor de tine....

Am iesit din camera si am privit spre cer…..au inceput sa curga lacrimi. Nici nu mai stiu cum am reusit sa fac urmatorii pasi si cum am ajuns sa ating pamantul. Am ajuns acasa si am privit cerul din nou. era calm si era asa de frig. Am citit printre nori o durere ce incepea sa creasca si sa se adanceasca..asa cum doar ea stia. Am ramas singur in camera si priveam atat de absent la ceata care se asternea deja peste oras. Era frig si era ceata, care mai lua si din putina vizibilitate pe care o cautam cu atata ardoare. Mi-e greu acum sa privesc cerul. Mi-e greu sa deslusesc chiar norii. E intuneric si rece. E tarziu si in fata mea umbrele se joaca asa de frumos. As vrea sa adorm si sa visez. As vrea sa privesc visul ca si o ultima imbratisare, un ultim dialog cu tine. As vrea sa pot sa te mai privesc macar o data in ochi iar imbratisarea ta sa ma mai incalzeasca macar o data. E drept…am imbatranit si eu si tu! Stii…azi ….m-am uitat in oglinda….au inceput sa imi creasca fire de par alb. Cineva imi spunea in urma cu cateva zile ca nu am fire albe prin par. Cred ca nu vedea bine, sau chiar daca el vedea …nu stia cum ma simt eu….albit impovarat de ani, de durere si de amintiri. Mi-e uneori dor sa traiesc liber fara sa citesc si sa recitesc micile mele scrisori catre nicaieri. Mi-e dor sa adorm langa tine in cladura. Mi-e dor sa iti ating buzele si sa te vad zambind, sa te simt cum te ghemuiesti langa mine, sa iti simt sanii tai care se intaresc asa de repede intre palmele mele. Mi-e dor sa te am doar pentru mine si sa te simt aproape de sufletul meu. Mi-e dor sa inchid ochii si sa te simt intrand in camera….sa stiu ca esti tu…sa imi simt rasuflarea si sa iti recunosc rasul. Nu stiu niciodata unde ai plecat si daca te vei intoarce vreodata. Te simt atat de departe si mi-e dor ochii tai, de privirea ta....de buzele tale. Mi-e dor sa te aud povestind….sa te vad cum te rosesti si cum imi zambesti strengar.

stiu doar ca...

Cat de frumoasa esti in seara asta! Pozele tale sunt atat de reale pentru mine….mi-e greu sa recunosc…..e tot ce mi-a ramas de la tine. Niste poze aruncate acolo intr-un fisier pierdut….si niste amintiri calde. De multe ori ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa te uit sa las sa treaca peste mine aerul si apa si gandul si amintirea…dar nu e chiar asa de simplu. Nu esti tu aceea pentru mine…insa simt ca ma reindragostesc de tine! Nu stiu de ce trece timpu asa de dureros cu mine…insa simt ca te vreau in viata mea. Nu stiu ce aduce viitorul…insa stiu ca in visele mele esti tu!

Cand nu esti langa mine.......

E frig si am ajuns acasa. Erau oameni pe strada si frigul se incapatana sa persiste. Stii…ma gandeam…oara in sufletul meu era rece…sau asa doar simteam eu. Cred ca aseara te-am vazut plimbandu-te printre bancile din parc. Ma uitam lung dupa tine. As fi vrut sa fii tu cu adevarat si sa te mai vad o data, sau poate pentru ultima data. As vrea sa privesc spre cer si sa simt caldura. Mi-e frid de cateva zile…atat de frig incat nici macar plapuma pe care o folosesc noaptea nu mai poate sa incalzeasca ce a mai ramas din mine. Credeam ca o sa racesc curand. Se pare ca nu am reusit pana acuma. Oboseala si noptile nedormite isi vor face cu siguranta simtita prezenta in nasterea racelii mele viitoare….simt asta. Nici macar aseara nu am reusit sa adorm desi nu m-am mai gandit la tine. Aseara nici macar nu am visat. A fost o noapte in care am adormit tarziu si am pecetluit singuratatea. mi-e dor de vara cu caldura ei. Mi-e dor de zambetele fericite si de rasurile zglobii. Am sa adorm intr-o zis si am sa le visez. Ii multumesc Domnului ca inca mai am puterea asta. In mine se zbate o suferinta. Stiu ca exista. O simt. Mi-e dor de caldura in trupul meu, de soare. As fi vrut sa stau pe o plaja acum cu tine. Sa te tin in brate si sa te sarut. Se spune ca timpul iarta! Nu e adevarat. Timpul nu iarta nimic. Cel putin eu nu pot ierta nimic. Ma doare prea tare. Zambetul meu nu mai e acelasi iar sufletul meu parca a plecat cu tine si m-a lasat si el singur. Am sa ridic un pahar in cinstea ta! Si inca unul pentr mine. Am sa beau doar unul! Ai vrea sa stii care?

As vrea sa stii ca uneori gresesti...

Cat e usor sa treci de la extaz la agonie. Probabil ca s-au scris rauri de cerneala…insa….cand asta ti se intampla tie…durerea e mare. Si stii de ce e mare? Pentru ca daca as fi gresit …..ar fi fost mai simplu Uneori e simplu sa taci…alteori e mai bine sa….adormi As vrea sa iti spun ca totul e frumos….ca inca mai este soare, insa mi-e atat de somn As vrea sa iti spun ca tin la tine mult…si e adevarat…cred ca stii deja asta….insa stiu ca nu iti pasa As vrea sa ma privesti in ochi sa vezi ca sunt sincer. As vrea sa iti ating buzele sa vezi ca sunt real

daca decizia ar fi a mea....

http://www.youtube.com/watch?v=rpmaFKW5vqU&feature=player_embedded Lost (Kayıp) The clouds have been painted pathetic black These coy rains are crying for the two of us My hope has diminished, time is going on Separation is the master, we, the lovers, are its slaves Your hands got pale in my palms It was a wounded timid bird It fluttered and flew because of an ended love I wish I could say "May your way be open/Goodbye" But my throat is knotted, my words are lost I won't love anyone else again throughout my life Because my heart is lost in this body The angels will come down from white heavens Their prayers, their wishes; they will protect you But I will be scattered every day with your yearning In the faraway lands of this love We are an incompleted story from now on We are walking on separate paths That's life... Like a vagrant wind, you blew to the faraway places I will live with a wilted rose in my heart for years If that's living! Sleeping at separate nights, We will wake up in separate mornings from now on Thinking that the faults are love, We will be consoled with different skins in vain And we will be injured secretly Keep in mind that I will keep the best place for your memory In my messed up heart garden, With strings of melancholies in my hair, With diminishing suns in my eyes, I will always wait for you in this city In order that you may come back some day Take care of yourself, you beloved! Take care of yourself, you the most loved! Daca asta e un mesaj....cu siguranta inima mea e zdrobita! vreau sa dorm sa pot zbura...vreau sa zbor sa pot ierta inima franta ce nu poate sa mai bea din pocalul de somn al unor vise pierdute intr-un etern foc ce mistuie incet, incet sufletul meu!

..sa te ating...

Am presimtit inca de aseara ca a inceput sa ploua. Am simtit azi dupa mult timp cum picaturile de ploaie imi curgeau pe fata. Stii…nu credeam ca o sa fie asa… Am inceput iarasi sa scriu pe un perete pe care apa il uda si atunci cand termin de scris o poezie…ea se sterge in mod ciudat. Am zis de multe ori…nu conteaza pentru ca ea ramane in capul meu..o sa o tin minte toata viata! Insa…..nu e asa….deja am uitat o gramada de versuri din ea. Mi-e mila de penelul meu..care parca suspina in urma ploii. Uneori o ploaie nu inseamna numa picurii de ploaie. Uneori si tunetul ma sperie…..iar fulgerele imi brazdeaza fata cu lumina lor. Nu are sa imi fie frica…sa stii! Tot ce ma doare insa…..e departarea. Si stii ce departare? Nu aceea cu trenu…ci aceea din suflet! Am sa adorm azi si stiu ca ploaia ma va insoti cu sunetul ei stingher. Am sa ma simt iarasi singur cum ma simteam odata demult. Amintirile acelei perioade erau insa intunecate…..acestea noi….sunt luminoase. Multumesc pentru ele! Dimineata ma voi trezi inconjurat de apa, oar patul meu va pluti pe o mare fara margini. La inceput os a rad….apoi am sa ma adancesc iarasi intr-un somn in care am sa te visez si am sa ating o stea….o stea pe care am vazut-o in miazazi. Era stralucitoare si emotionata. Era rece si albastruie. Era a mea si eu nu stiam. Acum insa…ploaia e rece. Din ce in ce mai rece. Si e uda. Au aparut si lacrimile insa….de data asta…sunt lacrimi reci. Mi-e mila de apa. A inceput sa imi fie mila. Am sa zbor iarasi in vis pe un taram cald si acolo are sa ma incalzeasca imagine ta. Pentru ca acolo esti calda si frumoasa. Acolo in inima muntilor ai nsite ochi superbi, iar buzele tale sunt atat de imbietoare. Mi-e dor de tine iubito. Am sa alerg in vis sa te ating….atat mi-a mai ramas!

amintire din vis

Ma simt mic si neputincios. Ma simt lipsit de aer si fiecare clipa care trece ma impiedica sa respir. Ma duce putin cate putin mai aproape de momentul in care lipsit de suflare voi varsa iarasi o lacrima Mi-e dor sa zambesc si sa simt ca incepi sa razi si sa ma saruti. Credeam ca voi zbura deasupra norilor, insa a inceput iarasi sa ploua la fereastra mea. Timpul va trece si frunzele care cad se vor asterne intr-un covor ruginiu si vor rade si ele de lacrimile mele care vor cadea pe un parchet satul si el. Cred ca uneori e momentul s ao iau din loc….si sa plec departe de tot si de toate, acolo unde nimeni nu ma stie…acolo unde pot sa zbor linistit prin gandurile mele. Am sa zambesc si am sa privesc iarasi cum ploaia imi va spala fara si ma va face sa rad si sa racesc. Am sa simt cu fiecare stranutare a mea sanatatea ta, am sa vad in orice ochi frumusetea ochilor tai…si am sa visez noaptea sarutarea ta. Vreau sa adorm….Doamne cat imi doresc asta… Vreau sa simt in somn ca vii si ca ma saruti…si atunci cand ma trezesc sa te vad langa mine zambind. Sa iti simt mana calda care ma mangaie si imbratisarea ta calda. Vreau sa simt cand ma strangi mai tare in brate si sfarcurile tale cum ma impung pline de dorinta. Vreau sa aud repiratia ta si vreau sa te miros asa cum esti cand esti a mea. Vreau sa ating fiecare parte a corpului tau si sa te iau cu mine in zbor. Vreau sa te simt in inima mea

ganduri aiurea

Simt ca in lipsa ta cerul e mai sarac. Luminile au inceput sa para palide si parca lumina e mai rece. Aud un susur de izvor si simt ca durerea de cap dispare incet, incet. Am vazut azi o femeie frumoasa care mi-a zambit. Uneori viata trece pe langa tine si uneori iti zambeste. Asteptam azi sa vina pauza de masa si m-am trezit visand. M-am trezit luat pe sus de gandurile mele si purtat catre o zona in care nu mai era durere. Am inceput sa uit de cotidianul care ma amareste cu deceptii si promisiuni mincinoase…cu nesiguranta zile de maine si cu sclavismul mizeriei umane. In mintea mea se intampla de multe ori minuni care nu isi mai ating realizarea. As vrea sa te intreb de ce? Copacii incep sa isi atinga culoarea ruginie. E trist si parca sta sa ploua. Curand va veni si anotimpul lacrimilor mele.