..sa te ating...

Am presimtit inca de aseara ca a inceput sa ploua. Am simtit azi dupa mult timp cum picaturile de ploaie imi curgeau pe fata. Stii…nu credeam ca o sa fie asa… Am inceput iarasi sa scriu pe un perete pe care apa il uda si atunci cand termin de scris o poezie…ea se sterge in mod ciudat. Am zis de multe ori…nu conteaza pentru ca ea ramane in capul meu..o sa o tin minte toata viata! Insa…..nu e asa….deja am uitat o gramada de versuri din ea. Mi-e mila de penelul meu..care parca suspina in urma ploii. Uneori o ploaie nu inseamna numa picurii de ploaie. Uneori si tunetul ma sperie…..iar fulgerele imi brazdeaza fata cu lumina lor. Nu are sa imi fie frica…sa stii! Tot ce ma doare insa…..e departarea. Si stii ce departare? Nu aceea cu trenu…ci aceea din suflet! Am sa adorm azi si stiu ca ploaia ma va insoti cu sunetul ei stingher. Am sa ma simt iarasi singur cum ma simteam odata demult. Amintirile acelei perioade erau insa intunecate…..acestea noi….sunt luminoase. Multumesc pentru ele! Dimineata ma voi trezi inconjurat de apa, oar patul meu va pluti pe o mare fara margini. La inceput os a rad….apoi am sa ma adancesc iarasi intr-un somn in care am sa te visez si am sa ating o stea….o stea pe care am vazut-o in miazazi. Era stralucitoare si emotionata. Era rece si albastruie. Era a mea si eu nu stiam. Acum insa…ploaia e rece. Din ce in ce mai rece. Si e uda. Au aparut si lacrimile insa….de data asta…sunt lacrimi reci. Mi-e mila de apa. A inceput sa imi fie mila. Am sa zbor iarasi in vis pe un taram cald si acolo are sa ma incalzeasca imagine ta. Pentru ca acolo esti calda si frumoasa. Acolo in inima muntilor ai nsite ochi superbi, iar buzele tale sunt atat de imbietoare. Mi-e dor de tine iubito. Am sa alerg in vis sa te ating….atat mi-a mai ramas!