secretul ascuns al linistii...

Am plans astazi!
Nu stiu daca de oboseala sau de durere. Stiu insa ca …simteam un dor. Un dor care ramane nestins. Am ridicat privirea spre cer si am sperat ca imi va raspunde. Mi-e dor de tine si de buzele tale. Mi-e frica de viitor si as vrea sa opresc clipa pentru totdeauna. Stiu ca undeva curand, aproape am sa ma sting precum lumina de la lumanarea ce a vegheat langa mine la trecerea timpului. Acum in camera e liniste. E intuneric si calm. Lumina lunii imi incalzeste camera goala. As vrea sa pot citi ceva care sa ma faca sa zambesc si caut prin noapte o carte. Imi dau seama ca aici, acasa la mine nu am nici o carte. Am sa incerc sa imi cumpar cateva, poate, maine….
Nu stiu daca sa plang si acum sau sa ma intind linistit sa respire relaxat. Mi-e atat de frica de ziua ce va veni. Mi-e frica ca nu voi putea continua ce am inceput. Poate sunt nehotarat, insa stiu sigur ca privirea ta ma rascoleste de fiecare data. As vrea acum sa pot inchide ochii, chiar daca nu pentru totdeauna…macar pentru o zi. Vreau sa pierd o zi din viata mea. Vreau sa pot sa ma detasez de tot si sa caut undeva in mine linistea aia pe care sa o dezlantui si sa iti spun ca … te …

scrisoare catre nicaieri

A inceput sa ploua. De ceva vreme nu am mai auzit ploaia cum uda pamantul. Am incercat sa inchid ochii si sa ma relaxez. Mi-e dor de liniste in viata mea. Mi-e dor de senin pe cerul meu. Ploaia cadea neincetat de cateva ore. Era marunta si rece. Rece ca sufletul meu. As fi vrut sa fii aici sa ma incalzesti. As fi vrut sa citesc poezii si sa zambesc….
Uneori cand imi ridic privirea spre cer ma gandesc la suflet. Poate ca nu ar trebui sa fiu asa de dur cu el. In definitiv dragostea nu vine decat daca accesezi umarul lui.
Cerul era azi asa de cenusiu, insa peste valea care imi statea inaintea-mi se asternea o liniste superba. Ma gandeam oare imi e de ajuns ce iti ceream? Vroiam liniste si poate ca am mai mult decat speram. Insa nu am sufletul impacat. Cum as putea sa am sufletul impacat? Nu stiu, dar mi se pare ca nici nu ma framanta aceasta intrebare. Ma framanta insa un dor. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de linistea ei si de povetele ei.

mi-e rece...

Nu a trebuit sa spun nimic si parca cerul s-a inchis. De cateva zile e o ceata care imi acopera visele si noptile imi sunt reci. Am sa ridic putin nivelul caldurii si am sa sper ca aceasta perdea de apa inghetata va pleca de langa mine, de langa visele si sperantele mele. Am privit aseara o fata frumoasa! E asa de frumoasa in inchipuirea mea! Am sa cern norii ca spre dimineata soarele in toata splendoarea sa, sa imi scalde cu razele lui tomnatice ferestrele reci si stinghere. A cerut lumina propriul show si dimineata si-a facut aparitia lasandu-ma sa o privesc cum se dezbraca de perdeaua de negru parca de fum si ia o rochie alba alba precum o ceata ce se asterne cu liniste peste tinutul din fata mea.
Daca as putea sa dorm mi-as petrece noptile visand. Si as visa cu tine. Pentru ca in visele mele apari asa de frumoasa. Nici nu stiu cum arati insa…in visele mele te venerez.
As pierde trenul de cateva ori doar ca sa te mai sarut o data. Am crezut la inceput ca as face asta pentru tine. Poate ca inca ma insel, insa eu cred ca in sufletul meu…o fac pentru mine. Am sa ridic privirea pe care o port in pamant si am sa zambesc spre cer. Stiu ca el nu are sa zambeasca spre mine. Am sa sper insa ca prin ceata asta de zi cu zi, o raza de lumina o sa treaca prin, si o sa pot dormi din nou. Mi-e dor de tine muza. Mi-e frica sa te vad cum te indepartezi si mi-e rece….atat de rece fara tine

O toamna rece venita prea devreme...

Am privit azi cum ploaia lovea caldaramul cu putere. Am vazut oameni grabiti care se adaposteau de ploaie, iar eu, ma incapatanam sa stau sub picurii mari de apa care incet incet ma udau ca si o baie rece. Am zambit spunandu-mi in sine ca aceasta fulguiala marunta nu are cum sa zburleasca nici macar un fir de par din capul meu, prea multe ploi au trecut peste mine. E cazul ca ele sa invete de la mine ceva.
Am privit apoi lumea… ma gandeam ce frumos e sa poti zambi….
Am vazut o fata care plangea. Am zis ca uneori, in viata se mai intampla sa plangi, insa fata mi-a atras atentia pentru ca suspina ca si cum nu dadea de gand sa treaca cu vederea ce i se intamplase. As fi vrut sa ma apropiu de ea si sa ii spun un cuvant cald in aceasta zi rece. Insa, m-am gandit ca poate, uneori in viata nu avem nevoie de aplaudaci, asa ca m-am retras sperand ca ea sa isi rezolve singura problemele…si apoi sa zambeasca din nou. Stii, ma gandeam ca toamna asta rece nu cred ca vrea sa se razbune pe mine, pe tine, pe noi…ea vroia doar sa fie rece. Vroiam sa te intreb aseara daca nu iti e frig. Mie imi era cam frig. Priveam cum ploua si ma gandeam ca poate aveai nevoie de mine, sa fiu langa tine si sa te tin in brate. Ma gandeam ca poate ai nevoie de caldura mea, insa mi-am adus aminte de ce imi spusesei atunci cu departarea si cu ochii….si am suspinat. Eu as fi avut nevoie de tine. Poate as fi avut nevoie de tine asa cum am de ceva vreme. De fapt, sa fiu cinstit, nu stiu daca am nevoie de tine ca si om…ci poate de tine ca si muza…sau…poate nu.
Ma gandeam ca toate ploile astea ar putea fi calde. Ce bine ar fi! Cred ca as sta in ploaie o vesnicie. Cred ca am sa visez asta. Imi place sa cred ca am sa o fac. In visele mele tu si ploaia aveti un loc aparte de ceva vreme. Imi soptea intr-o seara o anume voce din amintirea mea ca am gresit. Nu stiu….poate ca asa e. aAm castigat prea repede un camin care sa ma adaposteasca asa cum speram. Asa cum imi inchipuiam, cu seri reci, cu lumini de lumanare, cu muzica, cu vin, cu respect, cu lacrimi, cu durere, descarcari si bucurie. A, si sa nu uit: vise! Cred ca cele mai importate sunt visele. Am inceput sa visez la tine, desi nu erai in plan. Insa ma linistesc visele cu tine. In ele e mai cald chiar daca de dupa plapuma vine un aer rece. Ma gandesc ca veghezi la mine, ca ma incalzesti cu suflarea ta si ca zambetul tau asa de haios ma face sa rad. Stii ce imi placea mult la tine? Faptul cat i se intareau sfarcurile asa de frumos. Zambeam de fiecare data, insa ma simteam asa de atras de tine…
Stii, credeam demult in dragoste. Am incetat sa mai am incredere! Am visat insa frumos si cald, si asta ma face sa sper. La ce? Hmm….cred ca la mine…la tine, la caldura, la zambete si la vise frumoase!
Stii, ieri ma gandeam sa iti scriu o scrisoare….mi-am dat seama ca mi-ar face placere sa ti-o citesc cand esti aici, aproape. As vrea sa te simt in toamna asta inca o data alaturi de mine. Stiu, stiu….ti-am promis ca am sa iti gatesc. Stiai ca am invatat sa gatesc doar pentru ca tu vroiai asta? Oare am invatat pentru tine? Cred ca nu..cred ca asta vroiai:) sa ma faci sa gatesc pentru mine. Uneori ma gandesc ca esti perfecta si imi fac planuri sa te fur, alteori imi e frica de faptul ca as putea sa te fac sa suferi si sa pleci plangand. Mi-e dor insa de tine si de ochii tai….as vrea sa te mai vad zambind si sa te fac sa uiti de tot ce e rau…stii ce nu am facut noi doi niciodata? Nu am dormit impreuna …mi-ar place sa te simt noaptea langa mine si sa te tin stransa la pieptul meu. Vrei?

Toamna in care am plans...

Cerul e uneori albastru, alteori verde. Un prieten spunea mai demult, cand eram copii, ca acest cer….poate avea ce culoare vrem noi, sau ne inchipuim, depinde de starea pe care o avem in cel moment. Imi place sa cred ca al meu e….senin! vroiam sa iti spun ca m-am uitat in ochii tai si te-am zarit pentru o clipa. Esti frumoasa, insa in ochii mei te scalzi in raze de soare. As fi vrut sa iti spun atat de multe si sa iti zugravesc cat de frumos e totul in jurul tau, insa se pare ca stilul asta nu e felul meu de a fi. Eu vreau timp, un timp pe care….se pare ca l-am pierdut si acum caut sa il regasesc. Oare timpul care trece e pierdut? Oare as putea sa il reintorc ca sa am destul timp sa te privesc in ochi seara si sa ma afund in privirea ta, sa adorm cu gandul in ochii tai asa de patrunzatori.
Ieri ma gandeam ca poate am trecut pe langa tine vreodata pe strada si in cufundarile mele ganditoare am omis sa te privesc. Poate vreodata ai trecut pe strada mea si te-ai uitat inspre balconul meu.
M-am trezit ieri mai devreme ca de obicei. Somnul nu mai vroia sa ma poarte pe aripile lui. Am stat si am privit un inceput de rasarit. Ma doare atat de mult cand privesc rasaritul. Imi aduce aminte de un rasarit in care plangeam si imi doream sa nu exist. Era acea dimineata in care mi-am jurat sa nu uit. Insa…am uitat. Poate ca viata si-a urmat cursul sau firesc, sau poate sunt eu prea uituc. Am sa adorm si am sa sper ca diminetile cu rasarit fals…nu au existat…

vreau un septembrie.....

Urasc minciuna si poate uneori viata mea este asa, ciudat de pala. Urasc sa ma simt mintit pentru ca e dureros sa vezi cum dispare dintre oameni acel sentiment legatura care ne tine uniti. As vrea sa fac sa dispara prostia si sa pot inchide o carte care nu merita citita doar pentru ca autorul nu merita nici macar o farama de atentie. Citeam mai demult intr-o carte ca cea mai buna razbunare e uitarea. Nu vreau sa uit oameni si locuri si fapte. Si chiar daca inima ma doare, vreau sa traiesc fiecare clipa ca si o amintire placuta. As vrea sa fi invatat din fiecare sentiment sau durere cate ceva. Mi-e teama insa ca durerile incep sa te ascuta, sa te schimbe ca om si sa te transforme in ceva ce nu ai vrea sa fi.
As vrea un septembrie care sa nu se mai termine. As vrea ca sa ma pot plimba in parc si sa simt rugina frunzelor care cad pe un pamant plin de durere. As vrea sa simt orice bataie razleata a vantului, sa simt o mangaiere si sa ma gandesc la tine. As vrea ca fiecare picur de ploaie sa imi atinga usor fata si sa mi te inchipui in fata mea razand si dansand in ploaie, invintandu-ma parca sa ma prind in jocul tau plin de viata. As vrea sa ma plimb prin padure tacut si sa aud susurul unui izvor care isi tanguie acut o tacere virgina de urechile muritorilor care nu merita sa primeasca o taina asa de ascunsa.
In clipe de tacere as vrea sa inchid ochii si sa plang in sinea mea. As vrea sa aud o mangaiere pe obraz si sa vad o lacrima care curge. As vrea sa simt ca prezenta ta mama mai e aici si ca nu m-ai parasit. As vrea sa te mai aud o data cum, cu vocea ta calma imi spuneai atat de multe intr-un cuvant. Imi amintesc acum de 2 brazi printre care te-am vazut de atatea ori cum ma petreceai cu privirea. Imi e dor..sa mai simt o data parere de rau ca plec de acasa. As mai vrea mama, inainte de a pleca sa iti spun ca mi-e dor de tine si ca….uneori e trista viata mama, insa de cele mai multe ori ma gandesc la tine si la povetele tale si parca iti aud vocea ….e mai bine mama, e bine pentru ca amintirile cateodata nu dor….
Am ridicat azi mainile spre cer si am cerut indurare pentru suflet. Am cerut apoi tacere pentru linistea mea si in final am cerut soare peste lacrimile mele. Am privit apoi spre cer si am jurat ca am sa mor dorind ca sa ma lupt pentru pacea sufletului meu. Sper sa ma pot tine de cuvant…