...poate maine....

…m-am plimbat azi prin desert….era cald si parca picioarele imi devenisera grele….vedeam undeva o oaza si incercam sa ma apropii de ea, dar parca se departa si lasa in urma ei o dara de apa….mi-am tarat pasii prin apa aceea amestecata cu nisip…era atat de ciudat…parca imi era rece…am inceput sa zambesc. Stii ca uneori cand apa imi atinge picioarele..imi vine sa rad….nu stiu nici acum de ce…dar imi aduc aminte ca am visat intr-o noapte un lac in care ma scaldam si radeam….era noapte si eram singur….eram fericit…nici nu mai imi aduc aminte de ce eram fericit…insa stiu ca undeva in lumina lunii ….cineva plangea. M-am dus spre locul acela care pe masura ce ma apropiam de el..devenea din ce in ce mai indepartat….si cu toate astea fugeam spre el….pana cand l-am ajuns din urma. Pe o iarba atat de verde incat parea de basm statea o fetita si plangea incet. M-am dus spre ea si i-am zambit…mi-a raspuns cu un zambet incocent si plin de lacrimi. Daca ai stii ce mult a insemnat pentru mine zambetul acela….si apoi rasetele ei care ma indemnau sa intru in apa…radeam si eu din ce in ce mai tare si eram fericit….copila radea si ea….si chipul ei imi aducea aminte de cineva…insa nu putea sa deslusesc in minte persoana….radeam si eram fericit. azi m-am plimbat prin parc si era frig…era atat de calm afara si linistea cuprindea totul in jurul meu…pe aleile parcului nu era nimeni…si o ceata apasa greu…am vazut o banca pe care stateam de obicei cand eram suparat…m-am asezat si am inceput sa imi amintesc dureri…si chiar clipele grele prin care trec si prin care am mai trecut ..ma gandeam ca poate nu e normal…ca poate indur mult prea multe…ca poate ar trebui sa pun piciorul in prag… fetita din visul meu a venit spre mine…tremura de frig si era imbracata asa de subtire…mi s-a facut mila de ea….si i-am dat geaca mea….mi-a zambit…acelasi zambet care ma facea sa sper…am intrebat-o de ce e asa subtire imbracata….a inceput sa planga. Inima a inceput sa ma doara cand o vedeam asa de suparata. I-am soptit ca o sa ii fie bine…si ca viata nu e asa cum crede ea…cand va creste mare…cineva o va iubi si I va da caldura de care are nevoie….a zambit iarasi si apoi…razand in hohote mi-a intins haina si a plecat zburdand.
Am ramas singur pe banca si mi-au dat lacrimile. A inceput sa ploua…si picurii erau asa de reci…iar lacrimile mele curgeau necontenit…credeam ca se va opri curand…dar ploaia nu mai era acolo…erau doar lacrimile mele…..se facea seara si ceata se ridica. M-am ridicat si eu de pe banca si mi-am adus aminte de zambetul acela strengar…poate ca va fi bine….sigur va fi bine….cand?....poate ca maine…

old....

Cat am imbatranit in ultimii ani….
A mai trecut un an peste viata mea…a mai plouat…si soarele a iesit rar pe strada mea. Putin din timpul pe care l-am petrecut plimbandu-ma prin parc am zabovit asupra bancii pe care am stat si pe care m-ai sarutat prima data.
Uneori printre lacrimi se ascunde atat de multa dragoste neimpartasita….
Azi am avut nevoie de cineva sa ma stranga in brate. As sperat sa iesi de undeva si sa ma strangi in brate si sa imi zambesti…am inceput sa sper ca un nebun, ca vei aparea in viata mea si ca ma vei face fericit…ceea ce e curios insa…e ca nu te mai vreau niciodata in viata mea…ci vroiam o imbratisare calda de pe vremea cand zambetele mele veneau din inima si de pe vremea cand ploia nu era doar motiv de lacrimi.

Putin din vremurile de demult...(pe versuri de Vescan)

Atunci omul era om,acum omul e caine
Atunci nu profitau toti,se stia de rusine
Atunci femeile se bucurau pt o floare
Acum se bucura daca le duci pe banii tai la mare
Si e mare lacomia si invidia de azi
Nu simti o mana pe umar doar daca te ajuta sa cazi
Atunci puteai sa ai mai mult de 3-4 fratzi
Acum sub fetze zambitoare stau bulangii mascatzi
Acum copii de 12 ani se plang cat le e de greu
Si`tzi rad in fatza daca zici ca exista d`zeu
Nu respecta nimik,au lumea lor virtuala
Cu capu`n plasma nu stiu nici daca ploua afara
Si ce le pasa lor,de ce e bine si ce nu
Cat timp au calculator mai bomba ca a lu` vecinu
Atunci visul unui pusti era un mountain bike
Acum e sa ajunga cel mai bun la counter strike

Atunci stiam ce e iubirea fara sa citim in Dex
Acum nu se mai face dragoste,se face doar sex
Atunci erai sarac respectat pt ce`ai in cap
Acum vezi respect doar daca iesi din casa lu` Tziriac
Atunci oamenii faceau si vorbeau doar dupa
Acum vorbesc si cand tre sa faca se fac ca uita
Atunci gaseai compasiune,intelegere
Acum pactul cu diavolul e cea mai buna alegere
Inca ma mir ca prostu de ce poate face banu
Atunci eram egali toti nu prea conta buzunaru
Acum femeile aleg barbatii dupa vile
Si li se pare demodat sa mai ramana virgine
Totul s`a schimbat,stam intre curve si hotzi
Ca sa rezistam vii suntem mai reci ca niste morti
Si ar mai fi de zis multe,mult,mult prea multe
Dar prefer sa inchei,oricum nimeni n`o s`asculte.

O lumina departe ma priveste si parca vrea sa imi spuna ceva. Sunt singur si printre lacrimi care imi curg pe obraz razbate un zambet. E o amintire. Un suflet undeva departe se plimba prin ploaie cautand raspunsuri…cautand un zambet. As vrea atat de mult sa fiu acolo sa iti dau zambetul acela de care ai nevoie, ca apoi sa ajung la lumina aceea. Stii, uneori ma gandesc la pace….si nu gasesc raspunsul. Stii, uneori intunericul ma cuprinde si am nevoie de lumina din ochii tai sa ma caluzeasca spre bine, asa cum facea intotdeauna cand eram intr-un moment greu. Acum nu mai esti aici si parca plecarea ta a lasat un mare gol in inima mea. Ma simt singur de cand ai plecat…ma simt singur de cand printre stele iti calauzesti drumul si parca atunci cand ma uit pe cer te vad si as vrea sa imi zambesti.
Daca lumea m-ar lasa as veni sa te vad…as veni sa te mai strang odata in brate si sa te iti mai ascult o data vocea ta calma si buna……as putea zambi…si cine stie….poate drumul spre lumia aceea nu ar mai fi asa de greu…

(dedicata acele persoane care a plecat la cer si caruia ii datorez ceea ce sunt aici. Multumesc bunico...tu vei ramane mereu floricica mea! - mama...sa stii ca nu te-am uitat si ma gandesc tot timpul la tine sperand sa iti pot multumi vreodata pentru ca mi-ai calauzit pasii)

poveste neterminata....

E atat de liniste in camera mea…..e o liniste in care visez…e linistea in care vad o lumina undeva la capat. Mai demult aici era un foc cald…si flacarile lui se jucau asa de frumos in aer..parca se imbratisau intr-o feerica poveste de dragoste. Mai era si un pian la care obisnuiam sa ma uit sperand ca odata va canta o melodie care sa ma faca sa zambesc. Acum nu mai e nimic…camera mea e goala si rece. Undeva intr-un colt am zarit o sticla rasturnata…poate bausem ieri din ea. Nu mai imi aduc aminte, stiu insa ca ieri era mai cald…hmm…mai e si o poza….si in ea zambesc….cine stie de cand o am….si parca incep sa imi amintesc cand mi-am facut-o..incep sa zambesc….era ziua mea…..implinisemn atunci o varsta mare…o varsta care ma facea sa intru printre cei maturi. Imi aduc aminte ca vroiam sa am o amintire a copilariei mele prelungite…si zimbisemn…mi-am adus aminte atunci de tot…tin minte ca dupa ce am lasat aparatul jos….mi-au dat lacrimile….
Mai stiu ca ploua in ziua aceea…in toate zilele in care am suferit ploua…si pe geam se formasera niste brazde taiate de picurii care cadeau cu putere pe acel pervas roshu…de ce il facusem rosu? Nu mai imi aduc mainte…cred ca era doar pentru ca iti placuse tie culoarea aceea..da acum imi amintesc iti placuse intradevar culoarea aceea.
....iti mai amintesti cand m-am taiat la deget? Cat sange mi-a curs si tu plangeai fara sa faci nimic. Te-am prins in brate atunci si mi-ai zambit ….batea vantu in seara aceea….si noi ne iubeam in balcon…era rece si tu nu mai vroiai sa intram….am inghetat…ce mai racisei atunci….
Hmm …e rece in camera mea…si mai deschis o sticla…si beau ceva fara sa imi dau seama…..se face cald. Se aude incet un pian….cu greu deslusesc sunetele…apoi parca ca intr-o melodie veche deslusesc …parca plange cu mine….mi-a cazut sticla din mana si s-a spart….ce ciudat arata sticla cand e sparta….am vrut sa o ridic si m-am taiat ..am inceput sa rad ca un bezmetic….sangele imi curge si nimeni nu e aici sa il faca sa se opreasca….e din ce in ce mai cald..si tu intri in camera…pasesti spre mine si te apropii...e foarte cald.....si...

Pentrunoidoaruclujconteaza

Pe elevu il stiu de ani buni...l-am cunoscut prin 94 ca un cal breaz care isi dadea sufletul cand era in galerie.

L-am cunoscut mai apoi si ca om si e un mare sufletist...il respect si acuma si o sa ii invat pe copii mei sa il respecte pentru ceea ce face el pentru U Cluj si pentru galeria asta... e ceva ce ar trebui trecut in istorie. Normal ca langa el sunt altii si altii care au tinut aprinsa torta supravietuirii, desi am trecut prin perioade grele, chiar foarte grele uneori. Trebuie sa ne respectam unii pe altii, mai ales ca suntem oameni care am tinut flama asta aprinsa..care am tinut echipa asta pe linia de plutire. stitii prin ce am tinut noi echipa in viata? prin sufletul mare, prin inimile alea care au alcatuit imaginea aia de vis din gruia cand le-am aratat tuturor cine suntem noi: O MARE INIMA!

Elevu se contopeste la un moment dat cu galeria, langa el sunt aceiasi oameni...aceiasi suporteri..aceleasi inimi mari1

Vreau sa ii respectam...vreau sa ii iubim si sa ne mandrim la urma urmei cu noi insine! Alaturi de ei mi-am petrecut o parte din viata..
Haide U! va rasuna mult timp de aici incolo si asta si datorita lor!
ii respect pe toti..dar fata de altii am putin mai multa consideratie!

Numai U Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor!

PS astia suntem noi.. si vom fi mereu aceeasi si nu uitati:
U Cluj nu s-a nascut sa castige trofee ci s-a nascut sa fie iubita!
Va rog nu transformati U in ceva comercial!
Va rog Iubiti U fara a cere nimic in schimb!

uneori e mai bine sa infrangi!

Hm.Sunt obosit as vrea sa pot sa dorm dar nu mai pot…a trecut prea mult timp sunt plictisit de tot, sunt sictirit. Am obosit sa tot alerg ca si un caine maidanez sa sper ca cineva acolo o sa ma vada si pe mine o sa-mi simta durerea, dar nu, primesc o coaja de amagire si ma multumesc si cu ea pt ca e tot ce am e tot ce imi doream pentru ca e mai mult decat speram. E ciudat cum tot ce e mai bun in tine sau ceea ce ar trebui sa te intregeasca dispare ramane doar o amintire acolo uitata, prafuita ca un bibelou de portelan, e fragila, se sparge te doare pentru ca ai mai pierdut ceva din tine inca o bucatica si te intrebi cate vor mai fi oare, de ce eu? de ce la mine? de ce nu altul ca si mine? Pentru ca esti ales. Esti ales sa iti duci soarta mai departe sa incerci. Si cu fiecare farama de speranta sa te intrebi de data asta reusesc? Dar nu. Nu e asa, orice farama de speranta se spulbera in urma ta. Ma simt ciudat pentru ca tot ce ating, eu sparg. E ciudat sa iti dai seama dinainte ca asa va fi dar asta e, nu ai ce face, te duci astepti doar sa auzi un zgomot in surdina si nu-l auzit dar simti cum s-a mai rupt o bucatica. Zambesti, deja te-ai obisnuit si strigi dar nu te-aude nimeni, sau poate nu vrea nimeni sa te auda. Si intr-un zgomot surd te prabusesti, esti singur. E prea putin. Te doare si te ridici si pleci. Si daca esti intrebat incotro raspunzi plin de mahnire “Plec spre o alta dezamagire!”. Ai vrea sa te mai uiti in spate ai vrea sa vezi unde-ai gresit dar, doare si esti mahnit in continuare. Mai bine pleaca-ti capul si lasati-l taiat pentru ca atunci nu o sa mai doara si te simti eliberat.


PS Dude i'm here for u...u know that always there is a bridge to cross to another level even if it's a regression...after u cross it the sun will be over u (that bastard pervert sun)