O lumina departe ma priveste si parca vrea sa imi spuna ceva. Sunt singur si printre lacrimi care imi curg pe obraz razbate un zambet. E o amintire. Un suflet undeva departe se plimba prin ploaie cautand raspunsuri…cautand un zambet. As vrea atat de mult sa fiu acolo sa iti dau zambetul acela de care ai nevoie, ca apoi sa ajung la lumina aceea. Stii, uneori ma gandesc la pace….si nu gasesc raspunsul. Stii, uneori intunericul ma cuprinde si am nevoie de lumina din ochii tai sa ma caluzeasca spre bine, asa cum facea intotdeauna cand eram intr-un moment greu. Acum nu mai esti aici si parca plecarea ta a lasat un mare gol in inima mea. Ma simt singur de cand ai plecat…ma simt singur de cand printre stele iti calauzesti drumul si parca atunci cand ma uit pe cer te vad si as vrea sa imi zambesti.
Daca lumea m-ar lasa as veni sa te vad…as veni sa te mai strang odata in brate si sa te iti mai ascult o data vocea ta calma si buna……as putea zambi…si cine stie….poate drumul spre lumia aceea nu ar mai fi asa de greu…

(dedicata acele persoane care a plecat la cer si caruia ii datorez ceea ce sunt aici. Multumesc bunico...tu vei ramane mereu floricica mea! - mama...sa stii ca nu te-am uitat si ma gandesc tot timpul la tine sperand sa iti pot multumi vreodata pentru ca mi-ai calauzit pasii)