….s-a lasat seara si peste sufletul meu. Nu stiu de ce dar ma simt din ce in ce mai singur…din ce in ce mai departe de tot si de toate. Am uitat parca sa si visez….
In noapte s-a facut liniste si printre stropi de ploaie care cad pe fereastra mea se aude un raset de copil…e undeva aproape si totusi e atat de departe….familia mea e departe. Mi-e dor de ea…mi-e dor de copii mei si mi-e dor sa ii aud cum rad fericiti….si mai vreau sa imi vad casa aceea in care totul era o joaca….aceea in care ajungeam si ii prindeam in brate…aceea in care ea ma astepta surazatoare in prag si ma saruta lasand in urma noastra un parfum de iubire….
Am spalat azi dimineata un mar si parca te-am revazut cum radeai…si cum taiai tu intotdeauna marul….mai imi aduc aminte de mine cand eram mic si nu puteam manca un mar daca nu era inceput …stii ce e trist? Nimic nu se mai intoarce….totul e pierdut acum….pana si marul pe care te asteptam sa mi-l incepi…
Am incercat sa zambesc si azi insa era tare frig in camera…am inghetat si lacrima care imi curgea pe obraz s-a facut rece….si am sters-o. Stii ca in apa lumea e mai frumoasa…si mai tacuta…in apa nu e atata galagie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu