a fi.....sau a nu fi.....acesta e adevarul din vis

Am citit intr-o carte ca sunetul ploii genereaza liniste! As fi vrut sa ascult un ropot de ploaie si sa ajung sa visez sub picurii grei de apa. Nu stiu daca intre cer si pamant este vreun loc linsitit in care tacerea sa poata asculta urmele pasilor tai. Un sunet strident de toc ma face si acum sa tresar. Mi-e frica si mi-e dor de tine. Mi-e frica de coapsele tale atat de perfecte. Te mangaiam si tu radeai. Mi-e frica de zambetul tau si de tresarirea ta in somn. Mi-e frica, dar mi-e dor de buzele tale atat de dulci. Stii ce imi pare rau? Ca le-am sarutat doar in seara aceea.
Cand esti langa mine povestesti atat de mult. As vrea sa taci pentru o clipa si sa te uiti in ochii mei. Ar putea sa iti spuna mult mai multe.. si doar privindu-te.
Stii, cand noaptea vine incet, apropie buzele usor si saruta-ma. O sa fac la fel. De data asta nu are sa mai imi fie frica. O sa vreau sa te sarut si sa te strang in brate.
Visez printre picuri grei de ploaie si rad cand ma gandesc ca putea fi totusi adevarat si ca ea…..ar fi existat.
Stii….te vreau atat demult in viata mea....