..tu....esti...

Poate ca uneori in viata nu se intampla ceea ce mi-am dorit. In viata mea “poate” se intampla sa aiba alta conotatie. Cateodata simt ca ma sfarsesc intr-un desert al viselor mele…cateodata simt ca ploaia ma ineaca intre gandire si iubire. Cateodata ploaia asta ma face sa zambesc si uneori sa plang. Poate ca plang mult in suflet si poate ca imi place de multe ori sa sufar inlauntrul meu. Poate ca asa incerc sa ascund dureri si neimpliniri. Ceea ce simt insa si pot sa spun e ca iubesc viata.
As vrea uneori sa ies la fereastra si sa simt ca traiesc si ca respir deodata cu sufletul meu. As fi vrut ca ploaia sa o simt mai aproape. Imi place cand ploaia ma uda leoarca. Imi place sa simt ca de undeva de dupa o perdea zambesti si razi gandindu-te la toate prostiile astea din capul meu. Stiu ca de acolo citesti gandindu-te ca….

……………………………………………………………………………………………..

…am dormit si am visat ca ploua incet si marunt deasupra unui mormant proaspat. Mai sobru sau nu…mai socant sau nu….eram numai eu. Ma uitam in proprii mei ochi sa plangeam. Ma gandeam la tine si la tine si la mine si ma napadeau amintirile tuturor. Simteam ca ploaia e ceva serios si ca poate nu o bagam destul de mult in seama. As vrea sa cred ca fiecare picatura care hraneste acest pamant va face sa creasca mai departe de sol o inima izvorata dintr-un copac tanar si se va inalta spre cer ca sa priveasca mai de aproape cerul cu stelele sale, cu visele sale, ale mele….ale ploii.
………………………………………………………………………………………….
…stii ca mai departe de perdeaua aia de dupa care te ascunzi sunt eu? Stii ca ma gandesc la tine ca si cum timpul a ramas in loc…..si stii ca nu e bine, insa te incapatanezi sa crezi ca totul e pierdut si ca e mai bine asa.
………………………………………………………………………………………….
…stiu ca ai dreptate si daca cineva mi-ar fi spus o poveste asa frumoasa precum cred ca a fost a noastra as fi ras… Iarta-ma….si nu pentru ca am fost …ci pentru ca sunt. As vrea sa cred ca visele se adeveresc….as vrea sa adorm seara doar gandindu-ma ca o sa te intalnesc acolo…
………………………………………………………………………………………….
…e vina mea stiu….e vina mea ca dorm prea mult, ca visez prea mult cu ochii deschisi si ca te iubesc prea putin. Ochii tai albastrii vorbesc asa de mult incat mi-e ciuda ca taci. Stiu ca tacerea ta e ceea ce te reprezinta si ca in visele mele zambesti, insa….as vrea sa iti aud rasul zi de zi in spatele meu si sa fiu sigur ca singuratatea din sufletul meu este acolo ascunsa intre vorbe si somn……
……………………………………………………………………………………………
….iarta-ma, cred ca in adancul sufletului meu sunt altfel…..si ca viata mea e altfel……
cred ca vorbesc prea mult, de fapt, sunt sigur de asta. Cred ca as putea sa ma opresc putin, putin mai mult, insa am nevoie de buzele tale care sa ma faca sa tac

...tu…esti….singura care a fost acolo...acolo in inima mea... iarta-ma...ti-am aratat locul acela al meu, special....pentru ca...ai ramas prea mult in sufletul meu...