orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata.... orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele. Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
vineri, 3 august 2012
uneori clipe, alteori vise, de cele mai multe ori zambete
Am pasit pe un covor de iarba si am simtit moale. Am stiut atunci ca merg peste nori. Am simtit atunci ca e frumos sa iubesti. Nici nu mai stiu ce inseamna a iubi. Mi-e dor de iubire insa nu o cunosc. Poate ca am cunoscut-o mai demult, insa, viata mi-a spus nu. Am crezut ca iarba aceea e ceva frumos. De fapt acum sunt sigur. Stii de ce? Pentru ca inca mi-e dor de ea dupa atat de mult timp. Sau a trecut putin? Simt insa ca a trecut o eternitate. Mi-e dor de acel covor matasos si de plimbarea de seara simtind firele de iarba printre degete. Imi amintesc cat de verde era si cat de deasa. Ma gandeam atunci ca e ca un teren de fotbal. In timp mi-am dat seama ca nu e asa. Nu as vrea sa fug prin iarba aia. As vrea sa simt fiecare pas si fiecare mangaiere matasoasa. As vrea sa aud cum fosnetul ierbii imi duce gandul departe si ma face sa visez precum un psalm cantat. Mi-e greu sa ma gandesc la o campie, insa simt ca micul petec de iarba se intinde mult. Mult mai mult decat se vedea. Stiu insa ca e departe. As vrea sa cred ca nu visasem. As vrea sa ma mai plimb acolo, chiar daca ar fi doar ca sa vad daca sentimentul de placere e acelasi.
Am invatat ca uneori in viata e bine sa visezi. Am crezut pentru o clipa ca e bine chiar si sa adorm acolo langa vise. Mi-e dor sa respir acelasi aer langa o fereastra de mansarda. Sunt atat de nerabdator sa ma plimb prin acea gradina interioara atat de misterioasa si sa miros fiecare floare care imi zambeste. Imi e frica sa ma uit in ochii tai. Imi e teama sa te privesc cum zambesti, insa stiu ca undeva, aproape, …vei fi langa mine, ma vei saruta si imi vei zambi. Vei pleca sau poate vei ramane e o chestie de timp, insa simt ca ploaia poate sa fie frumoasa atunci cand alerg impreuna cu tine. Si stiu ca hainele desi ude, o sa le uscam in mansarda si o sa radem fericiti langa un televizor mic, apoi o sa stam cuminti sa vedem cum arde focul mocnit in soba, o sa ne uitam unu in ochii celuilalt si o sa adormim zambind….o sa visam cum o sa ne infruptam a doua zi dintr-o carafa de fructe, apoi….o sa o luam de la capat. Pana cand? Ploaia ….poate sa dureze uneori clipe, alteori…….
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu