Am ajuns in sfarsit acasa. E locul in care visez sa pot dormi linistit. E locul in care mananc visele pe paine si beau din nectarul de bucurie si minunatie al clipei. Ma gandesc ca aici poate ploua…nu mai imi e frica. Nu mi-e teama si nici rusine de mine si de aerele mele de scriitor. Mi-e sete de libertate si acum am langa mine un pahar plin. Am visat fiecare clipa de o viata la momentele astea. Cred ca uneori e prea tarziu sa ne bucuram cu adevarat asa ca alegem o bucurie de conjuctura, insa, in sufletul meu e petrecere.
A venit si seara peste linistea mea. Sunt lumini afara si e atat de multa liniste. Nu cred nici acum ca aici e doar lumea mea. Ieri am vazut dragostea de la fereastra mea. Mi-a placut mult. Am sa visez si in noaptea asta cu ochii deschisi. Am sa mananc din libertatea asta. Chiar acum o sa iau o imbucatura mare mare. Si apoi …..cine stie ce urmeaza….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu