As fi vrut sa nu mai visez..

As vrea sa fac un pas in calea ta. Sa pot intra in visul tau si sa citesc de pe buzele tale un sarut. As vrea sa ma simti ca sunt aici langa tine si ca sufletul are alinarea aici in bratele mele. As fi vrut sa fie altfel si ploaia sa scuture frunzele toamnei tarzii in care si acum ma mai pierd.
Ma gandesc si acum la ochii tai si la zambetul tau. As vrea acum sa fiu o pala de vant, sa vin la fereastra ta si sa iti mangai chipul atat de frumos. As fi vrut sa fiu o lacrima de ploaie sa ating obrazul tau si poate sa ajung la buze. Stiu ca buzele tale sunt fierbinti si ca acolo orice lacrima se topeste, devine uitata. As fi vrut sa fiu lumina care patrunde prin fereastra ta si iti atinge corpul. As fi vrut sa fiu acolo langa tine. Stiu ca exagerez, insa…vreau sa te cunosc, Vreau sa te am doar pentru mine, chiar daca universalitatea vietii se opreste in mlastina amalgamului critic de idei ce ne guverneaza stupid sufletele pline de libertate. Sau nu?