..maine...azi...inca nu..

Vad cum marea inspumata se retrage si pleaca parca fugind…apoi revine si sta putin, se uita la mine….apoi iarasi se duce parca intorcandu-mi spatele!
Ascult seara tanguirea valurilor si ma gandesc la nisipul pe care il spala. Imi afund picioarele dimineata adanc printre firele de apa care pentru putin mai dainuie ca apoi sa fie atrase intr-un adanc pe care ochiul nu reuseste sa il vada niciodata. E liniste si valurile doar se plimba cu tanguirea mea. Am sa mai tac putin….e liniste si nimeni nu interfereaza cu glasul ratiunii. Ceva ma atrage inspre apa si pasesc neincrezator spre mare. Ma simt ca si un incepator care incearca sa invete sa stapaneasca marea. Intru incet si degetele mele simt apa putin rece intr-un dute-vino care ma leagana. Ma leagana asa de tare incat simt ca am sa adorm acolo intre valuri calme si linistite, intre adevar si minciuna, intre minte si suflet. Imi las pletele in apa…si apa le cuprinde, se joaca in jurul lor apoi le ia in palma sa raspifirandu-le si incercand sa le impleteasca cu miscari largi si calde. Imi ridic parul si simt ca apa ma trage inapoie….se supara …si …ies din mare….mi-e dor sa ma intind pe nisipul cald si sa las ca firele lui sa imi atinga obrajul precum mana ta mangaindu-mi umerii goi. Am ramas asa in nisip asteptand ca seara sa coboare mai multe peste mine si sa adorm in hamacul acesta care troneaza parca vestind somnul. M-am intins in el…se pare sa asta vroia si el si eu. Ascult insa mare in continuare si ma gandesc la tine. Am sa incerc sa mi te inchipui maine…..acum marea si soarele, hamacul si noaptea, nisipul si calmul ma indeamna sa tac….sa las doar valurile sa spuna povestea lor….