Nu stiu cine esti...as vrea insa sa zambesti!

Imi amintesc si acum de rochia ta lunga. Era seara si aparusei asa frumoasa in toata splendoarea ta. Nu stiu de ce rochia aia iti venea perfect. As fi vrut sa iesim impreuna, insa, nu cred ca ma aflat pe vreo lista tesuta in mintea ta. Nu stiu daca tanjeam dupa o seara ascultandu-ti povestile aiurite, insa stiu ca mi-ar fi placut sa ma afund in ochii aia mari si albastri. Ai niste ochi asa de mari si de frumosi. Cred ca visasem cu tine atunci cand te-am vazut. As fi vrut ca picurii sa nu cada asa de abrubt asupra mea si sa ma pot juca cu mana prin parul tau asa de negru incat imi aducea aminte de fiecare noapte pe care nu o dormeam de ceva vreme. Stii, in viata sunt clipe care trec si clipe care vin, mie mi-ar fi placut clipa….sa mai stea. As fi vrut ca atunci cand te priveam in ochi sa ma afund asa de tare si sa uit de tot si de toate. Imi e dor de respiratia ta calda si de zambetul tau sagalnic. Stiu ca nu existi decat acolo in lumea viselor, insa stiu ca zambesti si acum.