"Wasted Years" by Ian Zumback

Galbena gutuie

Am adormit zilele astea tarziu de tot... m-am gandit atat de mult la tine.

Am simtit cum sarbatorile astea au trecut asa de repede peste mine si sentimentele s-au tocit. Imi era dor sa te colind. As fi vrut sa te prind in brate si sa te colind, sa ma asculti apoi sa iti stergi lacrima din coltul ochilor si sa zambesti.

Si....te-am colindat. Am facut-o singur in camara mea in lacrimi tata. Asa cum o fac de fiecare data. Anul asta m-am racit destul de rau iar vocea mea a fost mai ragusita ca de obicei, insa stiu ca tie ti-a placut. Iti multumesc tata ca iti mai trimiti peste noi gandurile tale bune! Craciun fericit tata!

Si, daca maine nu ar mai exista?

As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.

 

Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.

 

Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.

 

Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.

 

Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.

 

Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!

 E usor ca sa taci si cand ingerii dorm

sa asculti ale inimii corzi.

E atat de usor ca sa-nveti

cum un zambet invata un om sa-l respecti.

E asa de usor ca sa spui ca ti-e greu..

e ca si atunci can bondarii de mai pier.

e usor ca sa crezi intr-un ochi de copil

sa ii dai un raspuns uneori pueril

tot atat de usor e sa stii sa-l respecti cu un zambet.

E usor ca sa vezi cand iubirea dispare

...tot atat parca-i greu a iubi....

Si cate inceputuri am cunoscut de atunci......

 

E o voce calma. E a unuia dintre noi. Explica ziaristilor cine suntem noi. Poate ca intrebarea nu isi avea rostul, insa pentru ei isi are, ei se minuneaza zi de zi, insa ne considera in continuare niste huligani si niste neispraviti. Ce nu stiu ei, e ca noi avem o inima mare mare. Asa de mare incat acopera o peluza. Atatea inimi mici o fac sa bata tare….si….stinghera acum. Am vazut lacrimi in ochii unora. Un calm dezarmant si lacrimi de durere, durere in tacere si suferinta in calm. Daca ai putea sa vezi mai departe de ochi ai remarca cum visele se naruiesc si cum altele le iau locul. In speranta am nascut un nou episod al existentei noastre. Nu stiu cata viata mai avem insa…avem suflete mici care respira “U”. Am privit azi un copil care era suparat ca pierdusem. Tine asa de mult cu Universitatea insa…era tare suparat ca am pierdut. I-am zis ca nu asta conteaza ci ca taria si demnitatea sunt mai presus de toate. Nu cred ca mi-a acceptat varianta, insa stiu ca in timp o sa inteleaga, pentru ca el deja face parte din noi, el ne-a inteles sufletele zbuciumate si s-a contopit cu inima noastra. In peluza noastra se nasc suflete mari care sa continue marsul nostru spre existenta!

La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia s aluptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acel loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi sis a impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar visual, ci el ramane in suflete obidite. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr0un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de care aveam nevoie sa ma agat! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo icnat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo sa punem capat unei era  si  sa renastem din cenusa in puritate. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai simpli, insa…aceiasi!

 

Prea mult

As incalzi fiecare moment rece al vietii cu zambete si lacrimi de bucurie. As ridica ochii de fiecare data cand am fost jos, i-as ridica catre cer acolo unde exista un raspuns la toate intrebarile mele. As canta, pentru ca in suflet am o voce care vrea sa iasa sa spuna tot ce simte. 

 

Stii, ma gandeam ca uneori e mai bine asa si ca viata nu ar avea farmec  fara insatisfactia  asta a clipelor. As lua insa in deradere durerea si rautatea si m-as ridica catre cer de unde sa privesc frumusetea apelor si pamantului. As zbura si mi-as intinde aripile ….as cauta sa zbor deasupra a tot ce visez cand adorm noaptea si as arunca asupra ta tot binele din lume…pentru ca rautatea devine asa de mica si neinsemnata…. 

 Daca as putea, as aduce linistea in fiecare urlet si zambetul in fiecare lacrima.

SILVIA TIMIȘ - Cântec de Crăciun pentru TATA (… pentru cei plecați🖤)

Niciodata sa nu spui niciodata...

Am privit inca o data ceasul si era tarziu, trebuia sa reiau o zi de la inceputul ei. Nu imi era greu, era doar asa de rece in amintiri incat imi inghetasera pana si lacrimile. Avea sa vina ziua aceea in care am sa caut catre asfintit raspunsurile pe care sa sper a le primi catre rasarit. Si, nu a fost asa, pentru ca durerea nu e creeata sa fie expusa, ci traita in stralucirea fada a unei licariri care nu are sa vina, nici chiar la capatul tunelului. Raza de lumina nu isi are rostul atunci cand rautatea isi face loc printre oameni. Sa speri in lumina e ca si cum ai astepta vara in decembrie, pentru ca eu asta caut acum in postul Craciunului.... Desi, niciodata sa nu spui niciodata 

....de aici sau din vise

Privesc acum in spate ani si zile, ore si poate secunde. Cred ca frumusetea vietii mele sta in clipe, insa, Sunt clipe memorabile, frumoase si totusi nu prea, hotaratoare in viata mea si poate doar trecatoare. Sa definesc clipa? Cred ca mi-ar fi greu. 

Privesc in spate si vad imagini trecatoare si poze desprinse dintr-un spectacol de vise. Visez noaptea la frumusetea unui loc in care traiesc de ceva vreme. unii ii spun acolo, altii il lauda acasa. Imi place sa privesc cum lumina scalda locul meu aparte. Mi-e dor sa ajung iarasi acolo...cred ca am sa adorm, stii frumusetea somnului sta in vis, iar mie imi place la nebunie sa visez.

Uneori si nimic e ceva...

M-am pierdut undeva intre infinit si pamant. Incerc sa ma caut zi de zi intr-un amalgam de sentimente. Apoi, vine linistea serii cand eu si gandurile mele zburam. As vrea sa cred ca rezonam, sau ca cel putin visam impreuna frumos. Imi aduc aminte amalgamul de sentimente si de trairi. Sa incep cu inceputul in fiecare zi, sau sa continui de fiecare data de unde am lasat? As vrea sa ating un capat din care sa pot invata sa iubesc. Poate am uitat, sau poate doar lumea s-a schimbat fara sa ma anunte…

Zamfir: Pastel Romain

Time...please stay with me!

Nu a trebuit sa spun nimic si parca cerul s-a inchis. De cateva zile e o ceata care imi acopera visele si noptile imi sunt reci. Am sa ridic putin nivelul caldurii si am sa sper ca aceasta perdea de apa inghetata va pleca de langa mine, de langa visele si sperantele mele. Am privit aseara o fata frumoasa! E asa de frumoasa in inchipuirea mea! Am sa cern norii ca spre dimineata soarele in toata splendoarea sa, sa imi scalde cu razele lui tomnatice ferestrele reci si stinghere. A cerut lumina propriul show si dimineata si-a facut aparitia lasandu-ma sa o privesc cum se dezbraca de perdeaua de negru parca de fum si ia o rochie alba alba precum o ceata ce se asterne cu liniste peste tinutul din fata mea.

Dragostea naste poezie

Din cuvinte nu se nasc poezii. M-am gandit mult la asta atunci cand am incercat sa iti scriu prin versuri cat esti de frumoasa… Nu, si nu cred ca doar vorbele pot sa spuna ce e in suflet. E nevoie de sufletul insasi sa poata creea astfel de momente. Suntem fragili pentru ca ne lovim de conceptii gresite. Sti care? Alea in care ne intrebam: oare e bine? Nu e bine si sti de ce? …pentru ca pierdem viata insasi. In vis e mult mai usor, in vis pot sa iti spun la ureche ca imi plac ochii tai si ca zambetul tau e muza pentru mine. Asa ca in seara asta o sa adorm mai repede…

HAMMERFALL ft. Noora Louhimo - Second to One (Official Video) | Napalm R...

Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.

Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.

Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.

In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ...

Twisted Sister - The Price (Official Music Video)

Un moment...o clipa...o licarire de amintire

Am pornit pe un drum undeva la mijlocul zilei. Am luat cu mine si apa si iubire. Am lasat in urma putina durere si o lacrima care statea stinghera. Am inchis ochii inainte de a pleca. Am privit asa in urma si te-am vazut cum zambeai. O sa imi fie dor de tine, de fiecare raset zglobiu si de bunatatea ta ascunsa. Seara o sa ma uit spre stele si o sa le rog sa iti trimita o stralucire. Meriti cu prisosinta! Am sa mai rog soarele sa te mangaie cu razele sale si apa sa iti sfiinteasca fata si ochii si buzele si sufletul. Am sa ii spun vantului sa iti ravaseasca parul din cand in cand si apoi usor sa te sarute. Am sa intind mana usor spre cer si am sa cer  iubire….pentru tine!

 

  Apoi am pornit cu tine in gand. Am ajuns undeva unde cerul a sarutat pamantul, si era seara. M-am intins pe spate cu privirea goala si am cercetat nori. Era senin si stelele strabateau cerul, cu lumini si licariri usoare. Am sperat sa adorm frumos, cu ganduri bune. Vreau maine sa ma trezesc zambind, chiar daca privirea ta, inca, imi rascoleste linistea din cand in cand.

Dor in destin

Mi-e frica sa nu apuna soarele prea devreme. Stau si privesc cu ingrijorare catre cer. Aerul e mai rece si simt cum, pe spate, imi curge o picatura de apa si mi-e frig…tot mai frig. As vrea sa cred ca undeva, tu esti fericita… As vrea sa cred ca undeva tu, esti mai aproape de mine. Sunt gelos pe fiecare picatura de ploaia care iti atinge pielea, iar fiecare raza de soare ce coboara spre zambetul tau ma face sa imi pierd firea. As vrea sa cred ca nu e gelozie, insa din pacate gandul catre tine e la fel de intens, iar visele mai aproape de suflet. 

 Sper cu fiecare dimineata in care ma trezesc ca o sa ma lasi sa iti ating buzele, ca o sa ma lasi sa ma joc cu parul tau si apoi o sa te lasi usor in bratele mele intr-un somn care sa ne trezeasca impreuna, visand, dorind si apoi zambind.

 Stii ca afara acum ploua? In mansarda mea picaturile de apa lovesc ritmic acoperisul si cu fiecare ritmicitate ma pierd intr-un ocean de vibratie calma, de parca e o ploaie de vara. Stii, mie imi place ploaia asta, ma face sa ma simt fericit, pentru ca in ploaia de vara toate picaturile de apa sunt despre lacrimi ce curg de fericire, iar fiecare pala de vant ma lasa sa iti ating parul…sa iti simt respiratia calda si parfumul imbietor. Mi-e dor….mi-e dor de tine

Undeva la granita dintre vis si realitate....sau somn?

A plecat si ultima raza de lumina…

 Am ramas singur asteptand parca linistea care sa ma adoarma. Vroiam sa dorm si sa ma trezesc atunci cand lumina isi croieste drumul catre ochii tai, vroiam sa ii transmit ca inca imi e dor de tine…

 Am ramas sa stau sa veghez un cer intunecat, fara farama de stea…si sa imi inchipui cum cerul instelat imi arata drumul catre inima ta. Am adormit si chiar vroiam asta. Stii bine ca visele mele tin de multe ori locul realitatii. 

 Am intins mana si m-ai prins de ea chiar inainte sa cad, m-ai ridicat si mi-ai zambit. Asteptam sa ma saruti, insa stiu ca nu are sa se intample asta. Te-am privit in ochi. Ai niste ochi frumosi, de fapt iti spuneam asta tot timpul. Mi-ai zambit din nou. Nu stiu de ce dar zambetul tau a avut un efect extraordinar asupra mea. Cred ca ma indragostesc de tine de fiecare data cand te vad zambind. Acolo e punctul meu sensibil si stii asta, pentru ca de fiecare data cand adorm te vad zambind…uneori razand cu gura pana la urechi. Esti frumoasa si rasul tau imi provoaca o stare de bine. Am sa ma trezesc in cateva clipe, insa vreau sa te pastrez in sufletul meu si in visele mele asa cum vreau eu. Sa te sarut si sa te simt cum ma strangi mai tare in brate. Te rog, fa-o, iti promit ca ramane intre noi, chiar daca doar in vise, sau undeva la granita lor. 

Nicu Alifantis Toamna

A inceput sa treaca un ropot de ploaie si parca sunetul nu mai era acelasi. Am visat din nou vantul acela ce se juca prin parul meu. Stii….am visat ca aveam parul lung…..am simtit ca parca eram iarasi liber si parca sunetul era acelasi.

Mi-e dor de razele de lumina ce luminau fata mea cand totul era curat. Mi-e dor de ochii tai. Am vazut o licarire atat de frumoasa….si am crezut ca in sinea ta spuneai lucruri frumoase…insa de pe buzele tale nu au zburat nici povesti de dragoste…si nici macar un tacut te iubesc. Am pierdut o lacrima intr-un desert din care speram sa ies azi. Eh… e si maine o zi. Speram insa ca azi sa pot rasufla usurat si sa ridic privirea spre cer cu pumnii ridicati: mai invinsesem inca o data! …dar nu era asa. Stiam ca la sfarsitul zilei va fi frig si totusi nu gasisem nici o plapuma sa ma incalzeasca. Stii imi spusese mama ca mai avea una veche ascunsa in pod. Am urcat sa o caut si am dat acolo de amintiri. Am zambit si am adormit intre ele. Am amintiri frumoase si stiu ca atunci cand gongul va bate pentru ultima oara….voi zambi. Stiu ca ii voi arata mamei tot ce a fost frumos in filmul meu. De multe ori imi inchipui ca o sa imi zambeasca si o sa ma stranga in brate. Acuma, insa e rece…si ma gandesc la tine. Mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi soptesti ceva la ureche. Mi-e dor sa ma saruti asa….invers si sa razi tare……mi-e dor sa ma privesti asa printre gene….si sa ma saruti patimas. Am simtit azi ca as vrea sa te privesc cum faci dus. Vroiam sa iti vad sanii tai goi cum se intaresc atunci cand ii privesc….si vroiam sa ii simt cum ma impung si cauta sa se apropie de mine.

As vrea sa privesc lumea prin ochii tai. As vrea sa simt lumea asa cum e ea, asa cum sunt eu. Si stii ce as face? Te-as saruta io primul.

Te-am asteptat azi sa ma suni….am fost foarte egoist, insa am sperat ca ma vei suna sa imi auzi vocea si sa imi spui ca ….ti-e dor de mine. Am stat pana seara tarziu treaz si m-am gandit la tine, speram sa ma suni. Am citit o carte in care zicea ca dragostea e frumoasa atunci cand simti ca pentru ea ai da tot ce ai mai de pret. M-am gandit  mult la ce am eu mai de pret in viata. Si mi-am dat seama ca nu am nimic, decat sufletul meu….si ma gandisem…..oare sa ti-l dau tie?

Am sa zbor si lacrimile mele vor cadea din cer. Am sa ating un nor si ploaia din inima mea se va preface in zapada..si eu voi zambi si voi cobori jos pe pamant ca sa incerc sap rind cu limba fulgii de nea…asa cum faceam in copilarie.

Am sa ii spun vantului sa bata tare ca zborul meu sa fie lin pe aripi…..si am sa simt cum el se joaca prin parul meu si imi sopteste la ureche ca nu o sa mai ploua. Am sa zambesc si am sa ii spun asa….intr-o doara….ca nu imi e frica si ca soarele va rasari curand. Am sa simt caldura primei raze de soare ce se va juca cu mine in dimineata asta. Am sa simt fiecare raza care va veni sa ni se alature…iar cand ziua  va fi acolo sus pe cer..am sa adorm imbratisat de prietenii mei, razele de soare!

Oare din apa se va ridica vreodata focul? Oare zembetul se pierde in apa? Cum se vede un zambem pe sub apa?

Stii ce ma intrebam eu des? De unde vine puterea..si de fapt ce inseamna puterea….si stii la ce meditam eu….la fericire…cand simti ca esti fericit…..si de ce ploaia apare atat de obsedant in viata mea….si nu intotdeauna sub forma de lacrimi. Si mai vroiam sa iit spun ceva: stii….mi-ai facut inima sa bata mai tare. As vrea sa o faci sa zambeasca si sa planga in acelasi timp….cine stie..poate iasa…..

Ed Sheeran / James Blunt "Sacrifice" (Elton John) (2017)

Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.

Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)

Robbie Williams - My Way [HD] Live At Royal Albert Hall, Kensington, Lon...

Cat e de frumoasa viata daca stai doar sa o privesti. Am vazut astazi o fata frumoasa care ii arata o inima iubitului care pleca cu autobuzul. Era asa de miscata de despartire incat as fi vrut sa ii spun ca maine o sa vie iarasi sa nu fie suparata. E frumos a iubi fara a sti macar a scrie versuri. E frumos sa inalti un zmeu si sa il privesti cum se duce, chiar daca el nu va mai fi niciodata la tau. E fumos sa vezi cum trece pe strada o femeie frumoasa si lasa in urma ei priviri intoarse. E mult mai frumos sa vezi copii cum se joaca si cum zambesc. E frumos sa zambesti sperand in ceva mai bun. Daca un zambet ar aduce mai aprope de viata un suflet ratacit ai zambi?

03 - 03 Provincialii - Inima nu fi de piatra

Sa intind mana spre un infinit deschis abia de la buricele degetelor si sa privesc cum pleaca spre infinit o farama de speranta.

Daca as putea sa inchid ochii si sa ma gandesc la zambet, as plictisi lumea la auzul cuvintelor mele. Sa ceri ceva ce doar ochii pot da… stiu, e prea mult, atunci, macar o pala de vant sa adie peste linistea mea.

Stii, am decis de azi dimineata sa renunt la soare si sa primesc o toamna mai devreme ca oricand in sufletul meu. Am intins mana si am inchis ochii. Am inceput sa vizez cum ploaia imi brazda fata.

Am privit cu ochii reci inimi tinere ce abia bateau de emotie, se indreptau prin o ploaie marunta si rece ce parca revarsa din inimile lor tremurande. Am privit cum se nastea din imagine vise. Am tacut pentru ca tacerea era frumoasa si bataia inimii clara si sincera. Mi-am adus aminte de frumusetea clipei ca fiind unica si inaltatoare. Era ca si atunci cand deschideai pentru prima data un abecedar si te minunai fara sa stii oare ce e scris acolo. Sperai mai apoi ca sa poti sa il descifrezi cat mai repede sa ii inveti tainele si apoi sa fugi repede sa ii spui mamei ce minunatii ai mai facut.

Ma gandeam azi dimineata ce frumos rasare soarele dupa ploaie si ce frumoasa e prima zi de scoala. Am sa adorm in seara asta gandindu-ma cat de frumos e sa fi copil si cate emotii trebuie sa te incerce in aceasta zi. As fi lasat un copil sa intre in mintea mea si sa exprime cuvintele mele prin gandurile lui pentru a ridica aceste randuri la inaltimea artistica a momentului decisiv pornit in promovarea lui ca om si ca suflet!

Vis de seara

Undeva departe in linistea serii mele calme rasuna o chitara. Demult nu  am mai ascultat o chitara precum atunci pe cetatuie. Mi-e dor de  linistea acelei nopti si de prostia mea, un copil inca necopt.

Se insenineaza cerul si ceata se rupe in fasii. E cald acum si parca ar  ploua cu lacrimi de durere peste un foc nestins. As fi vrut sa fiu bogat  sa pot cumpara clipe. As fi vrut sa am curaj sa pot atinge varfuri. As  fi vrut sa pot culege inimi si calca peste ramuri de maslin. E frumos sa  visezi, desi uneori simt ca visez incontinuu. As vrea sa recitesc acea  poezie care imi batuia gandurile acum ceva vreme, insa…e tarziu, e  noapte deja si e vremea cand realitatea se transforma in frumos, iar  neimplinirile in realizari. E momentul acela din zi cand sufletul meu  zambeste. E atunci cand totul se duce la culcare iar eu ma afund in  liniste intr-o fantana de reverii sau chiar de vise. E frumos in lumea  in care visez eu. E soare si ploua atunci cand inima mea simte asta.  Cobor intr-o lume in care roua diminetii e buna de baut, iar albine  harnice si voinice imi dau sa gust din mierea lor. De abia am sosit si  ma intind pe un covor verde si incep sa ma intind sa imi caut locul.  Parca as adormi in propriul meu vis. E frumos aici si as vrea sa  zambeasca cineva tacut. E cald in bratele care ma cuprind, insa e atat  de rece cand ele dispar. Asa ma trezesc de fiecare data, cand simt ca  sunt rece. Chiar daca inima mea e rece si poate sunt asa de rau….cred ca  in sufletul meu nimeni nu mai are loc…poate doar eu cu iubirea mea  infinita pentru mine. Ma gandeam la ochii tai si la sanii tai mici si  frumosi. Esti superba cand zambesti si minunata cand razi. Visam cu  ochii deschisi sa te mai vad odata, apoi sa plec. Am sa intind velele pe  corabia mea si apoi am sa ma pierd in lumea mea, departe de tine si de  tot ce ti-a facut rau. Poate doar soarele cu lumina lui sa iti mangaie  fata, iar vantul cu adierea lui sa iti rasfire parul. Ploaia cu picurii  ei sa iti atinga buzele. Atunci …sa stii ca sunt eu. Nu m-am intors la  tine sa te deranjez…..doar m-am mai aventurat in lumea voastra sa te mai  vad zambind.

Horia Brenciu - Septembrie, luni

Ideile ce trec de geamandura se nasc din valuri inspumate

Iar visele ce trec apoi de noapte

Se sparg de amintiri, s-apoi…in soapte

 

Cand vreau sa ma ridic in miez de noapte

Sa-mi stampar setea ca sa pot visa din nou

Vin visele ca amintiri, franturi chiar rupte

De pe taramul unei mari iubiri

 

De voi visa s-acum in miez de noapte

Si de in vis vei aparea subit

Sper ca sa poti sa treci de noapte

S-apoi ca si un astru-nchipuit

Sa te transformi usor in fapta

Iar eu pe lume ca sa-ti fiu iubit

 

Si de va fi ca sa visez si maine

Si ploaia va veni si va uda

Stiu ca acolo undeva departe

In locu-n care cerul se desparte

E-un soare ce va dainui, va lumina

Sunt a nimănui ...

Am amestecat cuvinte cu sentimente. Am amagit vorbele cu amintiri. Credeam ca dragostea traieste undeva departe si noi, doar o imprumutam cand vrem sa iubim. Partial m-am inselat. NU cred ca mai visez destul de mult cat sa pot zbura. Poate aripile mi s-au rablagit. Sau poate aerul e mai greu decat gandurile mele ascunse?

Cand se tanguie seara sunetul calm al jazz-ului perfect acordat, fumul se inalta calm deasupra camerei supravegheaza cuvintele calde care se astern pe un monitor semi-intunecat. Sa taci acum e cel mai recomandat. Sa asterni gandurile fara noima sau poate legandu-le de sentimental risipirii fumului parfumat e ceva nu divin….ci uman, poate un pic defect de uman. Daca mai adaugi un pahar de cognac invechit de timp, in care aromele se joaca cu mintea si lasa sufletul sa alerge liber, tanar si in cautarea ideii supreme, poate e alegerea serii superbe alaturi de tine insuti. Apoi sa adaugi la acest meniu al ingerilor trupul tau gol dansand in bataia luminii lunii care acopera partial geamul camerei…..nu cred ca as vrea sa mai dorm o perioada. De fapt ma sperie asta... 

Undeva departe de ploaie...

Undeva departe de ploaie...

Daca lumea s-ar opri pentru o clipa cred ca as inchide ochii si mi-as inchipui miscarea ei. M-as odihni apoi sub umbra unui copac, sau mai bine sub pacea si linistea soarelui arzator. As ridica privirea abia apoi ce ochii s-ar odihni cu linsitea acuta a surzeniei amintirilor. As apleca gura si as sorbi din izvorul de apa si as zambi cand as simti cat de rece poate fi.

Cred ca as cauta apoi sa vad de unde porneste lumeasi unde se opreste. Apoi as zbura deasupra tuturos si as canta, as canta asa de tare incat sa ma auda fiecare vietate. As plange si as rade si apoi as adormi din nou. As vrea sa ma trezesc cand totul o ia de la capat si sa va spun ce frumoasa e lumea, ce frumoasa e linistea naturii si ce calda e lumina soarelui. Daca nu distrugeti pamantul asta, poate ca invatati sa il iubiti!

 

Scorpions - Holiday

Inca o zi a trecut….visele au zburat

Amintiri dintr-un basm ce-am visat

Se revarsa in fata-mi precum un film adevarat

Si se face ca sunt precum un print

Calare pe-un vant s-ncep sa zbor

Alerg Calare si vreau sa ating

Precum Minos in al sau labirint

Un capat de lume….

Undeva pe un zid care imi sprijina scarile ce le urc zi e zi ca sa ma pun la somn sta o poza tare draga mie. E acolo in poza aia o viata de om. E acolo o prietenie care ne-a unit in momente grele, o fratie a muzicii care ne-a facu sa speram, sa murim si sa renastem pe ritmuri de rock.

Mi-e dor de tine prieten drag! Mai pastrez poza aia acolo, aproape de sufletul meu. O privesc uneori lung si zambesc, pentru ca alaturi de tine am zambit si chiar am ras in atatea momente memorabile ale vietii mele...

Uneori seara inante de somn, rememorez clipele asa de faine pe care le-am faurit impreuna. Inchid ochii si te vad razand cu dintii tai mari....si eu distrandu-m chiar si in momentele importante. 

MI-e dor de ziua cand o sa imi iau o vacanta....o vacanta in care o sa ne vedem. Promite-mi ca o sa bem o bere impreuna si o sa depanam o viata ....

 un gand din inima pentru Coco <prof. Predescu>

Sprijin de la U Cluj În zilele petrecute la stadion, fanii giuleştenilor au avut parte de mai multe momente emoţionante. Ultimul a fost ieri, când pe porţile stadionului a intrat un bărbat trecut de 50 de ani. Purta pe cap o şapcă cu însemnele lui U Cluj şi a venit din Ardeal pentru un gest simbolic. „Voiam să ştiţi că sunt alături de voi”, le-a spus omul fanilor care încercau să se ferească de soarele puternic. După o discuţie de câteva minute, bărbatul pleca în aplauzele celor peste 20 de rapidişti.

 

„Incredibil ce suflet pot avea unii oameni”, gândesc cu voce tare fanii, iar paralela cu gestul suporterilor stelişti este inevitabilă. Sâmbătă seară, pe podul Giuleşti, câţiva fani despre care rapiştii cred că fac parte din Peluza Sud a Stelei au arborat un banner ironic: „Urlă foamea-n voi!”. Aşa e, urlă foamea, dar urlă pentru Rapid.

                                                                                (Preluare www. prosport. ro)

 

 

A aparut de undeva si parca misterios isi ducea pasii cu greutate spre ei. Nu era lehamite si nici mila, era doar un respect pornit din suflet. Parul lui alb se rasfira cald de sub sapca rosie cu insemnele Universitatii. Batuse cale lunga si plina de rani, facuse un drum cum numai cei cu suflet mare pot sa isi ridice pasii. A pornit din inima Ardealului, acolo unde inca spiritul dreptatii ce l-am invatat de la Avram Iancu, inca mai dainuieste. Cel putin asa vrem sa credem. A plecat cu capul plecat si nu a umilinta ci a durere. A ridicat privirea din pamant ca sa mai uite de arsita care ne arde inimile patimase de un soare cu razele asa de frumoase care pornesc dintr-un U imens. A facut cu mana apoi spre masinile care goneau in graba lor spre cine stie ce vacante. A prins un loc intr-unul din miscatoarele lor tentacule. A stat cuminte si a asteptat ca drumul sa il duca acolo. Apoi cand a ajuns ajutat de bunul Dumnezeu si-a facut o cruce crestineasca si a pornit spre ei. In ochii lui se citea linistea calmul si bunul simt. S-a apropiat de ei si i-a privit ca un ardelean molcom, si-a dres cuvintele si le-a impartasit cauza. Ma gandesc ca trebuie sa simti durerea asa cum o simt ei. Indiferent de rivalitatea sportiva, durerea in iubire ne uneste. Strabunii nostri nu ne-au invatat sa uram asa cum se uraste in ziua de azi, nu ne-am invatat sa tinem ura asa cum se tine in ziua de azi, ei nu ne-au aratat drumuri gresite, ne-au invatat in schimb sa iubim si sa cinstim. Sufletul face diferenta dintre oameni, iar cei aflati in durere nu pot sa aiba decat un suflet frumos. Iti multumim batrane ca existi, iti multumim profesore ca vorbele tale merg la inima de fiecare data, chiar daca cateodata nu esti inteles pe deplin. Uitandu-ne in sufletul tau vedem istoria noastra dureroasa cu bune si rele cu caderi si cantece. Dascale, invata pe cei ce inca nu sunt invatati ca a iubi este cheia oricarei Uri, iar frumusetea noastra, a marii familii e unitatea. 

Daca ai sti...

Oare ce culoare are dimineata dupa o seara in care asfintitul a fost calm?

Ma gandesc daca undeva departe de tot si de toate mai existi. Daca apusul din viata ta mai rasare uneori dimineata, sau daca lumina asta calda te mai face sa iti dezgolesti umerii...

Adorm gandindu-ma ca undeva zambesti, iar rasul tau galagios e la fel de natural si bucura oamenii

Visez de atat de multe ori imbratisarea care m-a facut intreg...sper doar ca undeva ea mai pastreaza canva cumva cand lumea asta se va sfarsi un loc cald pentru mine

Daca lumea pleaca sa sti ca in jurul tau va fi tot timpul un suflet care sa iti incalzeasca sufletul. O inima va bate pentru tine cand vei avea nevoie si un zambet iti va insoti clipele, iar seara vei primi intotdeauna o imbratisare ca sa iti linisteasca noaptea

Holograf - Ochii tai (Official Audio)

M-am uitat atent la poza ta. M-am uitat adanc in ochii tai…si m-am pierdut undeva visand. Esti frumoasa, stiam asta dar nu ai ochiii aia superbi de care ziceam. De fapt frumusetea ochilor tai sta in genele tale si in sprancene. Mai sta si in jurul ochilor. Poate de acolo izvoraste soarele, porneste expresia ta, si poate de acolo izvorasc sentimentele si zambetele. Pierdut in ochii tai si visand mi-am dat seama ca de fapt zambetele tale sunt pornite de la ochi, iar eu nu priveam unde trebuie. Mi-am dat seama pentru a mia oara ca nu esti frumosa, esti superba! Daca ar fi sa schimb ceva la tine, as schimba doar statusul relatiei. Nu stiu care ar fi cel mai dureros lucru, insa sunt sigur ca nu as putea sa respir dupa momentul cand ar trebui sa imi iau ramas bun de la tine!

in dar de ziua Dorului...

Azi noapte m-am plimbat destul de mult si am privit cerul cu gandul la tine. Uneori cred ca zambetul asta al tau imi da fiori, dar de cele mai multe ori ma face sa zambesc si eu, imi insenineaza ziua. M-am uitat la castele si la poduri peste ele, am privit raurile si cetatile nepatrunse si am ales sa tac. Uneori tacerea e un semn de respect, alteori o prostie. Sa stii ca e frig afara, mult mai frig decat ieri. 

Zicea cineva: Toate trec in viata....in timp insa. Desi stiu asta ma doare sufletul de fiecare data ca lucrurile nu sunt cum vreau eu. cum le concep si le manuiesc eu. O sa ma intorc in timp insa, de fiecare data si povestea mea o sa fie asa cum vreau eu, o poveste frumoasa in care eu o sa privesc stelele noaptea si tu o sa zambesti, in care mana o sa fie lipita de suflet, iar inima o sa bata puternic.

Bere..minti pierdute, vise pe un mal de mare

Soarele ardea si ma gandeam la o bere rece. De obicei nu beau, dar am vrut sa mai raman doar ca sa pot savura in liniste o bere cadou pentru sufletul meu. Asa stand intr-o relaxare care a inceput sa numere a treia bere....gandul mi-a zburat la o vara in urma cand fusesem plecat in alta tara. Incepusem in mintea mea sa fac comparatii iar berile ajungeau la 5 moment in care clatinandu-ma mi-am insirat pasii catre plaja. Vroiam sa fac o baie rece sa spal pacatul alcoolului consumat. Am ajuns in drumul catre mare, insa cortul dintr-o data parea mai ispititor. Asternand un cantec pe buze m-am plasat strategic la umbra de arsita o cortului vazand in treaca un bilet prins de cort cu o agrafa. Si acolo visele mi-au purtat mintile si cred ca printre pauzele de visaj am si cantat nitel. 

Am visat ca eram pe scena si Robi se uita la mine razand. Sti, Robi fusese cel mai bun prieten al meu, omul alaturi de care visasem cativa ani buni din viata, cautare care ii daduse vietii mele un sens. ....lucram la o piesa. De fapt vroiam sa iti zic ca noi fiecare piesa o vedeam alaturi de istoria rockului. Puneam atat de mult suflet in fiecare piesa si o schimbam de 1000 de ori pana cand ajungeam de fiecare data sa revenim la versiunea 8881. Imi e dor de el, uneori cand sunt singur beau un pahar de tarie cu el si depanam amintiri, de fapt delirez plangand cautandu-mi prietenul prin amintiri. Sti, inca nu am avut taria sa ajung la mormantului lui. Cred ca o sa imi fie tare greu cand o sa pot sa ajung acolo. 

Eram fericit in visul meu ca il vedeam pe Robi, de fapt stiu ca m-am indreptat repede catre el si l-am prins in brate si l-am strans cat toata durerea mea. M-am trezit parca cu o durere de cap si un gol mare in suflet. Auzeam in fundal ceva din Emeric Imre undeva departe la o terasa foarte indepartata. Ma felicitam pentru locul ales....era departe de tot si de abia mijea cate un sunet in serile tarzii. M-am uitat la ceas, era trecut de ora 1. Am stat asa in fund privind luna...cu picioarele adanc infipte in nisip si cu capul intre palme inca suferind.

Am vrut sa citesc biletul ala....deja uitasem de durerea de cap si era ora 2. Am aprins o lanterna ce mi-o luasem de pe drum, eram tare mandru de ea, vroiam de mult sa imi iau o lanterna de aia de cap.... Am aprins-o si am luat bietul bilet in mana, era tot mototolit, cred ca incercasem sa il mai citesc la incepututrile adormirii mele datorate impleticirii de pe  drum.

Nu recunosteam scrisul insa stiam ca e de la ea. Imi scria frumos, parca putin aplecat spre dreapta: " Mi-ar fi placut sa luam micul dejun impreuna, te-am cautat cand eram la plaja dar nu erai acasa, la miezul noptii o sa fac baie goala in laguna, te astept acolo"

Am stat si am zabovit mult asupra biletului. Mi-am multumit ca am dormit la miezul noptii, de fapt chestia asta cu dezbracatul nu a fost niciodata pe placul meu si acum duc povara zilei petrecute departe in Grecia nud pe o plaja stancoasa. MIe de fapt mi-ar fi placut sa petrec altfel timpul cu tine. Eram un pic confuz...de fapt eu venisem sa imi incarc bateriile vlaguite de nebunia de la Cluj. Am ras galagios si m-am ridicat repede sa fug spre mare....cred ca nu a fost cea mai buna alegere deoarece o durere ascutita mi-a strapuns capul....un pic am ametit dar m-am indreptat totusi catre mare....chiar vroiam baia aia care mi-o promisesem dupa amiaza. In timp ce ma indreptam spre mare, mi-am dus mana sa fiu sigur ca sunt imbracat, apoi sovaitor insa in linie dreapta catre mare calauzit doar de lumina lunii 

                                                                        **

Astazi, te vreau....

Imi aduc aminte cum venise vara aia... simteam cu atata bucurie caldura si fericirea unor aventuri.

M-am urcat in tren si am plecat spre mare, visand la valuri inspumate, la caldura, la picioare afundate in nisip, la linistea serii cu valuri care izbesc ritmic malurile....

Mi-am gasit locul usor si am inceput sa ma uit pe fereastra. Aveam mult de mers, insa ma simteam asa  de aproape de mare. Stiam ca o sa te gasesc acolo, si o sa te imbratisez. Simteam ca in vara asta am sa te sarut, insa imbratisarea aia are sa ma duca pe culmile fericirii. Asa am adormit privind pe fereastra si zambind.

Am ajuns la mare si primul pas l-am facut spre mare.....a trebuit sa imi ud picioarele si sa inchid ochii sa simt ca undeva in lumea asta tu esti la fel in apa aia si ma simti si tu chiar daca lumea e asa de departe si sufletele asa rupte in mii de bucati. Am ramas pana seara tarziu savurand fiecare clipa a linistii marii. Era asa de frumos acolo, departe de galagie, de oameni de poluare.

Am adormit in cort zambind la fel cum am plecat. Uneori marea imi da putere sa zambesc, iar apa marii imi sterge lacrimile de fiecare data.

M-am trezit tarziu....era cald afara. Am ras pentru ca ma simteam asa de liber, lipsit de orice bariere sau prejudecati. Nu, nu eram gol. NU as putea sa fiu gol decat in preajma ta.

Am stat pana catre amiaza cu picioarele scufundate in nisipul fierbinte....avand doar o palarie pe cap si muzica pe buze. 

Am mers sa mananc intr-o taverna la mal de mare. am stat la masa si pe cand ma uitam cu nesat si foame in meniu, ai venit tu....

Ti-ai cerut scuze si m-ai rugat sa te las sa stai cu mine la masa. m-am uitat speriat spre tine.... nu ma asteptam la asta. Ai simtit asta si mi-ai zambit. Mi-ai zis apoi ca au un peste bun acolo pe care ar trebui sa il incerc. Tu nu stiai ca eu nu apreciez pestele, insa ti-am zambit inapoie. Ai inceput sa vorbesti cu mine si sa vorbesti si sa vorbesti, insa iti savuram fiecare cuvant. Am avut timp sa te privesc, sa iti vad pistruii, sa iti observ buzele si sa imi doresc sa te sarut. Mi-am infranat iesirea asta sorbind o gura adanca din apa minerala. M-am simtit ca o ploaie de vara care cade peste un om incalzit. Era ca si cum as fi dansat in ploaie. TU nu stiai dar noi deja dansasem in ploaie.

Ti-a sunat telefonul, te-ai scuzat si ai plecat. Stiam ca doar uitasei de mine si ca nu facusei asta intentionat. Stiam pana si cine te sunasem, dar am vrut sa las lucrurile sa mearga asa ca de fiecare data. 

Am platit si m-am indreptat spre casuta mea incropita pe plaja. Eram vesel si zambeam cu gura pana la urechi. Stiam ca ai sa vi sa ma cauti pe plaja seara tarziu sa iti ceri scuze. Aveam o dupa masa intreaga pentru lenevit pe plaja si gandit la sarutul ala al tau....

A venit seara si pe plaja nu ma cauta nimeni, era liniste si eram singur. Marea doar iti trimitea calma valurile spre mal. Am auzit parca in gand o melodie....si am inceput sa o cant....Am cantat pana tarziu in noapte si tu nu venisei. Ceva se intamplase, lucrurile nu erau asa cum le stiam eu. AM adormit visandu-te. te-am prins de mana si te-am invartit, rochia ta vaporoasa de vara a lasat sa se vada picioarele tale frumoase. Ai ras si te-ai ferit rusinata. Am alergat dupa tine pe plaja pana aproape de mare unde te-ai opritsi te-ai intors brusc spre mine. Te-ai uitat speriata spre mine si mi-ai zis ca tot ce avem acolo e doar in vis si doar pentru noaptea aia. M-am trezit bulversat. Soarele vroia sa iasa si m-a desfatat cu spectacolul minunat al rasaritului. Pentru cateva minute am uitat de tine ...m-am bucurat de natura de parca era doar a mea..... Apoi gandindu-ma din nou la tine am adormit. M-am trezit tarziu cand soarele ardea. Trebuia sa mananc si am plecat spre taverna. Nu mai era nimeni acolo....

                                                            

                                                                                *

Se nasc cuvinte din sunete...

Se nasc cuvinte din sunete si noi ne plangem pentru orice greutate.

Cred ca nu am ales sa ma nasc aici, insa privesc putin inapoie cu respect fata de parintii mei. Am trait vremuri grele si ne-am plans de fiecare data, insa am razbit. Cu durere si lipsa am invatat la lumina unei lumanari, iar jucariile noastre nu au fost de cele mai multe ori acolo. Am invatat sa ne bucuram de niste jucarii de lemn si ne-am plans si de asta, insa am invatat ceva din joaca aceea. Scoala noastra era de jucarie si ne-am plans abia acum de ea....atunci era taram de poveste. Ne-am batut afara la joaca si am invatat sa ne raportam unii la altii. Am plans mult si ne-au oblojit parintii ranile. Ne-am ridicat de fiecare data zambind ca niste copii prosti ce eram. Am strans mana celui care isi cerea scuze sau nu si am plecat iarasi la joaca. Si ce jocuri ne jucam....reale nu in lumi paralele. Am invatat din asta sa supravietuim intai de toate. In toate astea am avut un prieten care m-a ajutat atat de mult....a fost de fiecare data acolo si mi-a vorbit cum trebuia de fiecare data. A ras si mai ales a plans cu mine. Un singur lucru nu a facut....nu s-a plans ci a luptat de fiecare data ca sa fie prietenul meu si sa ma faca un om mai bun. Nu a fost decat e-ul meu, ingerul meu pazitor. 

Doamne am pierdut omul ala. m-am maturizat indeajuns incat mi l-ai luat. As mai fi vrut timp cu mine insumi, cu zambetele mele, cu povestile si istorisirile basmelor pe care le citeam cu atata fericire. Vrea sa mai ascult muzica singur in camera mea si sa plang pentru personajele de acolo, sa fiu alaturi de sentimente si trairi. Ne plangem prea mult pentru ce avem si nu realizam cat de mult am pierdut in lupta spre a ajunge azi

George Nicolescu - Eternitate

Simt ca in adancul meu apartin unei lumi mai speciale. Simt ca uneori timpul se opreste in loc numai pentru mine….insa nu pot beneficia cu adevarat de aceasta valoare si ma vad de fiecare data singur stand undeva si privind in zare catre viitor. Aseara ma uitam spre apus si ma gandeam la momentul in care a rasarit in viata mea linistea.

Am privit spre un orizont calm si rosu de liniste speciala. Ma gandeam la mine. Ma uitam cum imi crescuse parul si imi aduceam aminte de trecut. Am zambit si m-am gandit apoi la culoarea ochilor mei….am uitat sa trec mai departe. Stii…ma gandeam oare cum as putea reusi sa ma uit pe mine insumi. As vrea sa incep ceva nou si sa las in spate totul. As vrea sa uit raul si sa privesc doar zambetele din viata mea.

E trist totusi si stii de ce? E pentru ca as pierde si amintirile cu cei pe care i-am iubit si in suflet inca ii mai iubesc, de fapt….dragostea pentru ei nu o sa se opreasca niciodata. Si totusi mai sunt si alte amintiri….si totusi nu e frumos sa arunci in spate totul….se intampla sa fie si frumos in fiecare rau pe care l-am primit.

Azi am avut parte de o liniste extrema. Stiu, stiu….si mie mi se pare ciudata pana si exprimarea, insa asa a fost…am simtit cum aud linistea dinauntrul meu. Am inchis ochii si am vazut pace. Nici nu mai pot sa imi amintesc ce culaore avea sau ce miros degaja. Stiu doar ca am simtit liniste…despre care nu pot sa spun mai nimic…era doar atat….liniste!

Am deschis usor ochii de frica sa nu se piarda momentul acela. Am lasat imaginea din fata mea sa intre treptat printre gene si usor spre ochii mei. Am simtit ca eram tot acolo si linistea era inca tot a mea. Am plans. Am plans pentru ca nimeni nu mi-a dat vreodata un cadou asa de frumos. Daca as stii ce ma asteapta ….as putea sa compar ...cu momentul cand o sa o vad pe mama din nou

Aura Urziceanu - Aproape linişte

A tacut pana si ultimul vuiet de masina. A inceput usor sa bata vantul si calmul serii s-a asternut cu umbra sa peste sat. Am simtit nevoia sa respir adanc. Sa respir adanc si odata cu aerul care iese din plamani sa dispara toate problemele de peste zi. Si am facut-o. Am inchis ochii si am inspirat adanc, tragand cu putere aerul cald al serii….apoi am expirat problemele si necazurile si rautatile oamenilor. Stii tu mama, cat de rai au devenit oamenii? Nu credeam ca zi de zi, clipa de clipa totul se cerne iar printre ei, alegerile mele sunt putine, atat de putine incat as vrea sa fiu prietenul meu cel mai bun.

Am inchis ochii si am savurat linistea. A fost bine. A fost cald si bine

Sti cand iti povesteam despre visele mele? Era frumos acolo si nimeni nu ura pe nimeni. As vrea sa ma intorc macar in timp sa mai ascult una din povetele tale, sa mai simt o data mana ta cum imi mangaie crestetul… era linistitor si facea sa dispara toate, chiar toate necazurile.

Au evoluat mama pana si reprizele de liniste si chiar orele de somn. Au ridicat ziduri asa de mari si au inchis inimile frumoase in cetati adanc zavorate. Dar, a mai ramas ceva pentru noi aici… a ramas iubirea. Invatam, visam si intalnim iubirea zi de zi…am invatat sa reluam procesul zi de zi, chiar daca intr- zi infinita, insa ne bucuram in lantul asta de un sarut, fie si el in vis.

Am sa deschid acum ochii. Am sa revin la lucrurile mele. De fiecare daca imi curg lacrimile mult timp dupa ce fac asta. Mi-e dor de tine si de vocea ta. Traiesc ca sa iubesc clipele pe care mi le da Domnul pana la momentul cand te voi revedea….

...pentru ca visez tocmai cand ar trebui sa ma trezesc...

Azi am plans. am plans insa nu cu lacrimi ci cu vise. Am adormit gandindu-ma la tine la ochii tai si la buzele tale. Cateodata incerc sa te uit si sa sper ca o sa ma trezesc intr-o zi si sa pot sa visez catre altceva. Imi stai in vis si imi zambesti de fiecare data. Stii ca imi place zambetul tau? ...si mai imi place cand vorbesti, cred ca te-as asculta tot timpul. De multe ori vroiam sa te contrazic, insa asa de mult imi place muzicalitatea cuvintelor tale incat as adormi privindu-te si ascultandu-te cand spui verzi si uscate. Am adormit azi cu tine in gand si m-am trezit in vis plangand. Am sa adorm in seara asta si am sa privesc catre un cer care se stinge usor catre un intuneric cald de data asta. Am sa stau treaz pana cand noaptea ma va trimite la culcare si am sa te visez din nou. Imi e asa de dor de tine uneori incat de abia astept sa te intalnesc in vis. 

Rece

Uneori cuvintele sunt asa de reci cand te gandesti la frumusetea unui sentiment. Stau si ma intreb deseori de ce iubim. Daca viata ar fi frumoasa poate ca as fi incetat sa o iubesc. Nu as fi facut asta din prostie, ci doar din covalescenta. Pentru ca frumusetea vietii nu o gasesti pe taraba ci o castigi cand te iei la tranta cu lumea, cu frumusetea clipelor si cu rautatea oamenilor pe care sfarsesti a-i iubi. 

Amintirea unui zambet, asa....in soapta

,, A întâlnit-o la o petrecere. Era minunată. Era așa de extraordinară încât mulți bărbați o curtau. El era… normal, un bărbat simplu care nu atrăgea atenția.

La sfărșitul petrecerii, el și-a făcut curaj și a invitat-o la o cafea. Ea a fost tare surprinsă, dar fiind politicoasă, a acceptat.

Stăteau într-o cafenea, el era foarte agitat ca să spună ceva, să întrețină discuția. Ea nu se simțea prea confortabil și-și spunea în gând “Doamne, mai bine stăteam acasă!”.

Brusc, el a chemat chelnerul și i-a spus: “Poți să-mi aduci puțină sare? Aș vrea să o pun în cafea.” Toată lumea din cafenea a întors capul către bărbatul care a cerut sare pentru cafea. Ce ciudat!

Chelnerul s-a întors cu sarea. El și-a pus tacticos sarea în cafea în timp ce obrajii i se înroșiseră.

Ea a îndrăznit să-l întrebe: “Ce-i cu hobby-ul ăsta ciudat?”. El a lăsat ceașca jos și i-a spus: “În copilărie, locuiam lângă mare. Îmi placea să ma joc în apă, să-I simt gustul sărat. Acum, de fiecare data când beau cafea cu sare mă gândesc la copilăria mea, la orașul în care m-am născut, la părinții mei.” Ultimele cuvinte i-au adus lacrimi în ochi.

Ea a fost impresionată de acest gest. Și-a spus că numai un om bun ar putea să simtă dorul de casă, de părinți. Un bărbat “de casă”. Ea și-a deschis apoi sufletul, i-a povestit și ea de copilăria ei, de orașul unde crescuse, de familia ei.

El s-a relaxat și au avut o discuție interesantă, o întâlnire reușită. Au continuat să se vadă și în lunile viitoare. Ea a descoperit că el este un bărbat interesant, care întrunește toate calitățile pe care le caută ea la bărbatul ideal: era afectuos, cald, iubitor, inteligent. Îi simțea lipsa când nu era lângă ea. Totul a pornit de la cafeaua cu sare.

Ca orice poveste frumoasă de dragoste, prințesa a luat în căsătorie pe prinț și au trăit fericiți pâna la adânci bătrâneți. Și de fiecare dată când făcea cafea prințului ei, îi punea sare, exact așa cum știa că îi place lui.

După 40 de ani, el a plecat dintre cei vii și ea a găsit o scrisoare de la el. În scrisoare scria:

“Draga mea,

Te rog să mă ierți! Iartă-mă! În viața mea, te-am mințit o singură dată: în legătură cu cafeaua cu sare. Mai ții minte când ne-am întâlnit prima oară? Eram așa timid și agitat încât am cerut sare în loc de zahăr. Nu am știut cum să-mi ascund greșeala așa că am mințit. Am simțit că începi să te deschizi spre mine și am perpetuat în minciună. Am încercat să-ți spun adevărul de mai multe ori, dar mi-a fost frică. Dar, ți-am promis când ne-am căsătorit că nu o să te mint niciodată. Acum, pe patul de moarte, nu îmi mai este frică. Nu-mi place cafeaua cu sare. Este oribilă! Dar, am băut-o în fiecare zi. De nimic nu îmi pare rău. Faptul că te-am cunoscut, a fost cel mai bun lucru din viața mea. Dacă aș putea întoarce timpul înapoi aș face totul la fel, aș bea tot cafea cu sare, dacă aș ști că te am alături”

Lacrimi au năvălit pe obrajii ei. Ani mai târziu, nepoții au întrebat-o “Ce gust are cafeaua cu sare?”. Ea a răspuns cu sinceritate: “E dulce!”"

***

Daca ti-am deschis inima pentru o clipa a fost sa te vad zambind si sa iti fac chipul sa radieze de fericire. Nu stiu sa spun cuvinte mari, stiu doar sa imi daruiesc viata si iubirea in mainile tale. Stiu sa iti sarut clipa diminetii cu inima si sa iti ating pleoapele vietii cu sufletul meu.

Nu mam nascut din foc si nu am fost zamislit in apa. Am invatat insa sa iubesc cu putere si sa vars lacrimi de durere. Am citit in foc si in apa ca iubirea nu e la vedere. Am zamislit din pamant si din aer un fel de iubire, o calda amintire de portelan nemaivazut care sa te insoteasca peste tot. As fi vrut sa iti fie pavaza si ajutor pentru zilele grele. Stiu insa ca undeva s-a rupt ceva si ai lasat sa cada jos un scut pentru un timp asa de scurt. As fi vrut sa lasi portita aia deschisa sa pot intra in sufletul tau. Tanjeam dupa caldura inimii tale si dupa fericirea din zambetul lacrimilor tacute. As fi stat sa privesc cu nesat cu vantul se joaca prin pletele tale si cum ti se inrosesc buzele tale cand ti-e cald. As fi privit anda in ochii tai sa ma pierd intr-un ocean de pace si liniste. Mie dor sa te vad zambind si sa caut lumina. Am sa privesc insa soarele....stiu ca una din razele sala te vor intoarce din drum cate mine. Stiu ca zambetul tau il pastrez in sulfet pentru intotdeauna!

"Nu-i singur Iuda vinovat"

....cu urme de tacere pe drum

Am crescut emotiv fiind. Am vrut de fiecare data sa fiu retinut si poate chiar un pic sovaitor. De fapt nu am vrut, cred ca asa m-am construit. Am avut atat de mult de pierdut, insa drumul unui baiat intr-o lume agresiva e greu asa. Am ales sa fiu tacut uneori si sa privesc mai mult lumea din jurul meu, apoi am ales sa fiu retinut si sa vorbesc simplu. Am crescut si am cunoscut iubirea  si am devenit alt om, am inceput sa vorbesc mult si poate neintrebat....eram tanar si vroiam sa cuceresc lumea. Eram nesabuit si arogant, insa cumva am razbit....am cunoscut despartirea, uneori usurel, alteori acut si devastator pentru sufletul meu tanar si zglobiu. Am crescut si durerea despartirii m-a educat. Am pierdut oameni dragi...

Am imbatranit frumos, emotiv fiind. Am invatat de la durere si de la amintiri ca lumea e facuta sa o construiesti in fiecare zi. Uneori incerc sa sar peste etape si pierd, alteori ce construiesc se naruie fara explicatie. Zambesc si merg mai departe, insa de cele mai multe ori seara plang. Am invatat sa iubesc ploaia si linistea. Am sa mai lupt putin, am sa incerc sa fiu mai bun cu cei din jurul meu. Am sa zambesc mai mult decat am sa plang. Am sa sufar poate la fel de mult. Despartirile mele sunt dureroase. Iubirea mea traieste...

Am sa ma sting singur intr-un colt de lume uitat. E normal, uneori sa faci bine nu e de bine. Am invatat mai demult de la mama sa fiu onest. Am sa pastrez emotivitatea asta in suflet chiar daca uneori e bine sa prinzi mai mult curaj. 

Efemer uneori pe langa mine vantul are sa treaca, iar iarba si frunzele au sa cada peste mine. Am sa pastrez amintirea iubirii pana dincolo de moarte...dincolo de emotivitate... Si, Mama, am sa fiu onest....o sa incerc sa fiu cea mai buna varianta pe care ai fi vrut sa fiu. Am sa fiu retinut...asa cum viata a fost cu mine.

Song From A Secret Garden

    Acum nu vreau sa mai vorbesc despre tine. Vreau sa vorbesc despre....as fi vrut sa zic despre mine, insa sti....cel care castiga ia totul, eu am fost cel care a pierdut totul. 

    Uneori pierderile sunt de alta natura, cea financiara, efemera de altfel si plina de pacate, insa uneori pierdem amintiri, clipe si cred ca astea sunt asa de importante.

In seara asta nu am avut somn, m-am ridicat si am iesit in curte. Am privit stelele. Am tacut sfiit si am invatat din tacerea lor.

    Sti... am pierdut

    Am castigat doar dreptul de a mai lua totul de la inceput. Sa fiu cinstit cu mine am obosit. Sunt frant de parca mainile mele nu ma mai asculta....si vreau sa dorm. 

    Uneori visez cu ochii deschisi la patul meu in care sa adorm zambind. Zambesc si sti de ce? Pentru ca acolo in pat adorm in lumea mea, aceea in care chiar zambesc. E o gradina plina de verdeata in care te pierzi printre pitici si zane, printre balauri si feti frumosi, printre printese si fluturi. 

Simt ca imi pierd mintile, insa e asa de frumos.....

Angels

Si azi a fost ceata. Pe drum am intalnit un catel mic..era zgribulit de frig…era atat de mic…si nasul lui era atat de rece…stii ca un catel cu nasul rece e un catel sincer? Dar oare nu sunt toti? Ei sunt atat de blanzi..nu ca si oamenii…ar face orice pentru tine…si nu trebuie neaparat sa ii hranesti….o fac din bun simt…oare de ce nu putem fi caini?.....si a inceput sa scanceasca….ii era atat de frig..si parca am inceput sa il inteleg cu fiecare scancit..cu fiecare clipire a ochilor…ce ochi mici si frumosi avea….si se uita la mine atat de rece….de parca nu ii mai pasa de lumea asta….fusese rea lumea asta cu el…si el nu ceruse nimica..decat un loc in care sa iubeasca….un loc in care sa latre fericit si sa fie iubit…nu vroia sa fie iubit la fel cum iubea el…ci doar cineva sa fie acolo pentru el….era trist….era atat trist….imi venea sa plang cand il vedeam cat de firav e si cat de mult dorea sa moara….i-am spus ca il voi iubi si ca voi fi langa el….nu mai vroiam sa il simt atat de rece…..vroiam sa il vad fericit….as fi vrut sa imi zambeasca si sa fie fericit….dar el se incapatana sa taca…si sa sufere. L-am adus in casa si el a schenuat…parca imi multumea dar nu era fericit…..peste noapte l-am lasat la caldura…..si apoi am adormit cu el in brate…..l-am visat cum ii stergeam lacrimile…..

Cand m-am trezit era rece…murise…poate de durere…poate de speranta….plangeam si scheunam incet langa el…se mai dusese o frantura din mine odata cu micutul acesta care venise de nicaieri sa imi arate suferinta la un alt nivel acela final….

As fi vrut sa pot sa fac ceva pentru el…si imi reprosez acest lucru si acum….dar poate ca el asta vroia…se incapatana ca si mine intr-o idee….era iarasi ceata….si eu plangeam cu el in brate inainte de a-l reda pamantului pentru totdeauna….as fi vrut sa il mai simt o data si poate sa imi zambeasca…….o sa imi amintesc de el…..ii stergeam lacrimile……

Pură ficțiune

As fi tacut..

....daca ploaia de afara s-ar opri asa iesi putin afara sa simt cu goliciiunea picioarelor mele iarba. As trage dupa mine picioarele si le-as tara prin iarba....as lasa ca apa sa inunde piele mea ....apoi as sta in fund si m-as intinde pe pamant. As incerca sa simt pamantul, sa il miros si sa il ating  cu mana, cu inima si cu sufletul. As sti ca asta e pamantul meu, petecul meu din care ma trag si in care ma voi intoarce. 

E seara si ploaia nu s-a mai oprit. Poate ca ea doar in sufletul meu mai loveste cu putere pervazul. Fiecare pic e o lacrima pe care o loveste uneori cu furie, uneori asa fin e doar o neputinta, o lasitate si o renuntare. Sti, ma gandesc in fiecare clipa ca am gresit cand am lasat in urma trairile. Trebuia sa le iau cu mine pe unde ma duc. Trebuia sa le pastrez aproape de gandul meu si sa le impartasesc surorilor si fratilor lor. 

A inceput sa ninga si cred ca e o ironie care se adanceste. Cand imi doream putin primavara pana si in suflet, iarna vrea sa ma ia cu ea din putinul sufletului meu. Am sa ii dau, cu siguranta cineva are nevoie mai mare decat mine. Ramane mai putin, mai linistit si mai impacat cu gandul plecarii

Un fragil mai special

...imi e  frig cand oamenii sunt reci.

Am ajuns sa  inghet cand simt cum in jurul meu oamenii sunt reci. E atat de denigrat sentimentul ca primeaza trairea. Probabil ca nici nu ar fi chiar foarte rau asta, insa de multe ori instinctele primare aduc a frica....si mie imi este frica uneori de ce se intampla in jurul meu. Imi e dor sa fiu luat in brate adevarat. Imi e dor sa pot cuprinde cu bratele mele persoana draga. Imi e dor sa iubesc neconditionat si sa fiu iubit fara sa ma uit pe unde calc. 

Uneori iubirea nu e raspunsul, stiu asta, insa lipsa iubirii ne aduce acolo unde suntem acum. Poate ca Dumnezeu ne invata inainte de toata sa iubim, sa fim iubiti cine ne invata? Cine ne invata cum e sa fi imbratisat si dintr-o data din viata ta sa dispara toate relele? 

Am imbatranit. deja imi tremura mana pe masina de scris cand plang. Ma coplesesc prea tare emotiile si uneori vad mai greu, insa plang cand sunt numai eu cu mine, si plang cu patos si durere. De multe ori va invoc pe voi cei plecat ca sa ma agat de ceva asa vesnic, vesnic si calauzitor asa cum ati fost fiecare care ati plecat din lumea asta si mi-ati lasat un gol.

Am adunat atata durere ca nu stiu ce sa ma mai fac cu ea. Am sa merg la biserica, mai mult decat am facut-o pana acum....am sa iti spun tie Doamne durerile mele. Cu cele adunate, am sa le pastrez in suflet....am sa le duc inainte si sa le risipesc in cele 4 zari cand reusesc sa le mantuiesc

Gheorghe Zamfir.... The Lonely Shepherd

Am intrat incet in biserica. Era asa de frig insa pe masura ce trecea timpul era cald, un cald patrunzator, un cald ce imi dadea liniste, un cald ce imi dadea incredere. Domnu era cu noi in calatoria asta. El ne veghea si ne incalzea inimile cu puterea sa.

Apoi, in timp ce parintele a dat intaietate corului....au inceput sa ma napadeasca amintirile

Eram asa de tineri cand ne-am cunoscut prima data. Mi-ar place sa deapan cu tine amintirile astea, sa te aud razand ...sa te vad zambind. Mi-e dor de tine prietene... As fi vrut sa te bucuri de atatea lucruri impreuna cu noi, sa te vad cum stapanesti cu statura ta mijlocul galeriei de tineri studenti

L-am vazut pe Marcel, un om imbatranit de durere, ince la fel de falnic cum il stiam si admiram in tribune. L-am imbratisat. Ii e dor de tine, am simtit asta!

Am vazut-o pe Anca... plangea din tot sufletul. E puternica dar amintirea ta o da peste cap de fiecare data. Ii e dor si ei de tine...ne tine aproape, dar parca si-ar imbratisa fiul oricand

Am imbratisat camarazii tai. cu privirea cu imbratisarea si cu strangerea calda de mana ce ne caracterizeaza pe noi cei ramasi.

Era o voiosie pana mai ieri, insa azi am plans cu totii. Am plans pentru ca ne e dor de tine si cu fiecare trecere a anilor ne dam seama ca nu o sa te intorci. Stim ca esti cu noi! te pastram in suflet tot timpul si peste tot cu noi.

De aici de unde suntem te imbratisez pe tine sufletul nostru!

Pregateste-ne cateva beri la rece, venim si noi cand ne va veni vremea sa ne bucuram impreuna!

Pana ne vom reintalni draga Radule, zambeste-ne de acolo de sus asa cum doar tu sti! 

Adjustable.....or not!

Am ramas undeva prizonier in propriile cuvinte si ratacit in propriile ganduri. Speram sa pot iesi ca sa ma eliberez de o greutate ce apasa asupra libertatii mele. Am realizat insa ca greutatea era doar negasibila, nereala…ajustabila insa.

Cand chiar nimic nu mai conteaza...

E acut sentimentul asta de acceptare, acut in sensul ca ma simt in povestea mea in fundul curtii si privesc catre rasaritul soarelui sperand ca una din razele sale sa ma incalzeasca. Mi-e frig. Poate ca iarna asta mi-a fost mai frig decat alta data. Poate ca Dumnezeu cu atingerea sa a vrut sa imi spuna atat de multe...si eu...nu am stiut sa ascult. Nu cum trebuia. Asa ca m-am trezit rece, mult prea rece si cu privirea cautand un strop de lumina, de soare si poate de speranta ca langa mine, aproape se afla un pic de caldura care sa imi mangaie sufletul...privirea si picioarele...as vrea sa ma pot ridica si sa merg catre un drum pe care il simt demult in inima. Dumnezeu mi-a aratat zambit o cale, insa imi e frig sa ma ridic si sa umblu. poate am uitat asta, poate am ajuns la inceput, un inceput pe care nu il mai stiu si ma apropiu de primordial...de start acum....mai ales acum cand eu vad cum sfarsitul apare in zare. Mi-e teama ca are sa fie frig pana si in sufletul meu in care mai pastrez mocnind o flacara mica. Ma vad departe pe un camp inghetat cu o arma rece. Toti sunt morti in jurul meu iar noroiul e amestecat cu sange, sunt singur, la fel de singur. Simt cum linistea se lasa si cred ca in jurul meu pe mii de km nu mai e nimeni...doar eu si o pusca rece pe care o arunc si ma ridic...ma ridic ca sa plec intr-un drum nesfarsit....ca sa imi caut capatul. Am sa zambesc de abia cand il voi gasi. Acolo sunt toti ai mei. Acolo o sa primesc o imbratisare....imbratisarea mea.

lucid...

Am fost lucid cand lucrurile erau complicate si visator cand simplitatea faptelor cerea seriozitate. 

A inceput ziua cerand liniste si nu i-am dat. I-am dat in schimb multa incruntare, stres si poate putin negativism. S-a razbunat la sfarsit pe mine. Sarutul ce urma sa il primesc s-a stins inainte de a incepe sa visez. Am crezut ca sarutul trebuie sa il dau eu....Am ales ca nu azi. Poate maine...poate alta data. 

Am fost azi lucid....poate prea lucid

Iart-o ca e fericita

The Loner

M-am trezit singur intr-o lume de sunete care mai de care mai acute. E din ce in ce mai greu sa imi inchipui o viata in care Gary Moore nu va mai fi...o viata in care sunetele sale vor razbate doar din amintiri. Un rock mai sarac va rasufla peste noi....iar solourile vor fi din ce in ce mai stringente. Am vibrat odata cu acea magica chitara care se unduia in ritmul "Parisienne Walkways" si am simtit fiecare nota din "The Loner". As fi vrut sa mai avem putin bluess..sau sa mai calatorim "Over the hills and far away" insa neinduplecata moarte ne-a rapit acel om..care a simtit cu adevarat ce inseamna rockul...sa iti spun ca iti multumesc ...sa iti spun ca nu te voi uita niciodata...si ca inima mea va tresalta la fiecare solo al tau....sunt cuvinte prea mici in fata geniului tau...am sa plang singur...si am sa las o lacrima sa atinga pamantul...am sa zambesc si am sa respect toata munca ta.

 

a fost odata un om...a fost odata un sunet....care nu se va mai termina niciodata!

Liniste

M-am ridicat de fiecare data. De fapt nu imi e groaza sa ma ridic si sa o iau de la capat. E ceva normal la urma urmei. Suntem oameni si trebuie sa reluam ...sa incepem de la inceput lucrurile de fiecare data cand ele se sting. Uneori trebuie sa reluam mocnitul ala pana cand ideea si sufletul nostru incepe sa nasca o flacara plapanda sau poate chiar un foc serios

Ceea ce e greu e rana aia care uneori ramane deschisa. si doare....

Privesc de fiecare data foaia asta alba din fata mea si incerc sa imi deschid inima in fata ei. Uneori as vrea doar sa ii povestesc si ea sa ma asculte.

Si nu....in seara asta nu ma gandesc la tine....ma gandesc in primul rand la mine...doar la mine chiar daca uneori impactul tau e asa de puternic in viata mea

Singuratatea mea e ceva special. Azi, stateam si priveam cerul in liniste, am crezut ca totul a amutit in jurul meu. De fapt facusem eu asta....am reusit sa ma rup de toate sunetele si am facut liniste. A fost placut. Am simtit un calm plin de greutate. Mi-a placut si asta. cred ca incep sa fiu un om singur. Nu imi place asta, insa am ajuns sa accept singurateatea in sufletul meu. Vreau sa imbatranesc singur departe de toata lumea, doar eu si numai eu. 

O sa cada zapada multa peste sufletul meu si o sa fiu doar alb in cap, iar barba mea va fi atat de alba incat copii o sa ma confunde cu Mos Craciun. Eu insa nu o sa fiu acolo pentru ei, in schimb o sa fiu acolo pentru mine. 

Am sa stau in liniste departe de tot si toate, iar picioarele mele se vor odihni cand va sa fie vremea. Au sa ninga anii peste mine, iar eu am sa ma uit spre departare in liniste, cautand tacerea si singuratatea. Am sa sting si ultima lumanare inainte de a ma acoperi cu o patura. Am sa plang pentru ultima data si apoi am sa zambesc, un zambet etern

Suflet

Uneori cand imi ridic privirea spre cer ma gandesc la suflet. Poate ca nu ar trebui sa fiu asa de dur cu el. In definitiv dragostea nu vine decat daca accesezi umarul lui. 

Nothing Else Matters

 Am incercat sa tac si sa las tacerea sa creeze un spatiu intre mine si somn. Am zambit in incercarea neputincioasa a relativitatii. E prea puerila si plina de greseli. Tacerea mea e insa acuta uneori, asa de adanca, incat de mute ori ma pierd in ea. Imi vine sa strig, insa e frumos cand linistea iti cuprinde tacerea….se numeste momentul de aur. 

Tata, azi ti-as fi zis LA MULTI ANI!...

Draga Tata

Nici nu stiu cum sa incep. Am atatea lacrimi in ochi incat de abia pot sa vad tastatura. 

Tata, ma gandesc la tine azi, azi cand trebuia sa te sarbatorim iti scriu de departe plangand dupa tine. Iarta-ma tata ca sunt un om si azi in loc sa zambesc catre tine eu plang ca un om mic.

Te stiu de cand eram mic, asa de mic incat ai fost printre primii care m-a tinut in brate. Te stimez tata, poate ca acum mai mult decat atunci cand inca erai langa noi. 

Iti multumesc ca ai fost omul de care aveam nevoie ca sa ajung om mare. Stiu ca nu am reusit sa te fac mandru pe de-a intregul, insa muncesc pentru asta tata si promit ca lumea va duce mai departe prin mine numele tau. 

As fi vrut sa iti spun atatea lucruri si sa radem impreuna azi...

Stau mandru acum cand privesc numele tau. Peste tot in urma ta a ramas respect. Peste prietenii tai cand dau au doar amintiri frumoase si o lacrima cara sa planga plecarea ta. 

Sunt mandru tata ca ai fost un om mare, un om cinstit si onest. Ma lupt zi de zi sa fiu ca tine.

Iti multumesc tata!

UNFORGETTABLE

Azi am visat cu ochii deschisi,

Am stat azi si v-am privit cum va indepartati incet spre o lumina, tinandu-va dupa cap ...asa ca niste buni prieteni si veri. Am fost un pic linistit gandindu-ma ca sunteti impreuna. Imi e dor de tine tata asa de tare. Imi lipsesti asa de tare incat de multe ori ma gandesc ca o sa povestesc cu tine cand ajung acasa.....apoi pe drum...ma uit lung spre varfu ala de deal unde stai si ne veghezi. A trecut inca un an...credeam ca o sa fie mai usor, insa e la fel. E acum acuta pierderea asta... Ma amagesc ca lumea nu e asa si ca nu ii pierd pe cei dragi. Am fost la inmormantari...mai multe plecari decate veniri...ar fi trebuit sa fiu deja obisnuit, insa nu e asa. Plecare ta tata a lasat o gaura mare. Sti sufletele alea care nu mai sunt intregi? Asa e mama. Traieste si uneori zambeste...dar nimic nu mai e la fel. Sunt gelos pe dragostea voastra tata, erati asa de frumosi. Ma gandesc ca poate mama va vrea sa vina sa te vada....si raman singur, asa de singur incat asa de mult o sa vreau sa vin in vizita la voi si sa stau, incat imi e frica. O sa fie asa de bine cand o sa stau la povesti cu unchiul meu drag, cand o sa imi vad bunicii mei dragi si cand o sa avem timp sa stam toti impreuna sa povestim cum faceam pe vremuri. O sa il am langa picior si pe Vulf si o sa ma joc cu el pana la apusul serii. 

Pana atunci tata ne ducem viata inainte si speram sa fie bine. O sa ne gandim la tine pentru intotdeauna. O sa zambim cand venim sa te vedem....o sa te tinem in minte si in suflet, o sa va tinem pe toti aproape de inima ca intalnirea sa fie frumoasa! Ramai cu bine tata...ramai cu bine. pe mine te rog sa ma lasi sa mai plang un pic.

Il Mondo

Era in septembrie parca, sau la fel de bine era in octombrie. Nu cred ca mai imi amintesc despre minunatiile aramii pe care le formau frunzele cand se jucau in bataia vantului prin parc. Veneam sa te vad si parca as fi zabovit putin mai mult printre castane….am cules cateva care imi placeau. Vroiam sa ti le dau si am descoperit in scorbura unui copac multe multe de parca cineva si le adunase acolo. Mi-am promis sa iti arat si tie acel ascunzis. A inceput atunci sa ploua si am stiut ca frumusetea unei zile nu sta in finalul ei ci in concluzia adevata a clipelor petrecute...

Am trecut si anul asta prin parc. era septembrie parca sau la fel de bine octombrie. Era un parc aramiu ca si atunci...si am zabovit, pana la urma aveam timp.

A venit de fapt iarna intre timp, chiar daca ea se ascunde sub aceasta toamna ciudata.

A ramas doar linistea unui an care a trecut. Unui an intr-o singuratate tacuta, vorbita doar pe hartie si traita in suflet acut. 

Am imbatranit singur, insa frumos. Cred ca am devenit mai bun, de fapt asta imi doresc zi de zi....sa trec prin viata si sa nu supar pe nime.

Sunt clipe in care zambesc si altele in care plang....eh, e doar un an care a trecut. Alta data as fi spus...mai sunt atatia....insa acum ma gandesc ca a inceput numaratoarea inversa. Cand se termina? Doar Dumnezeu stie si poate e mai bine asa. E greu ca ne despartim de oameni dragi... pana la urma cei din jurul nostru sunt puterea noastra de azi. Doamne da bine, viata merge inainte chiar cu singuratatea sufletului...chiar cu tacere si uneori cu zambet