https://www.facebook.com/photo.php?v=301458786641371

Nu as putea sa spun decat ca mi-au dat lacrimile.
sa iti spun de ce?
probabil ca nu as putea sa raspund niciodata. Poate pentru ca in sufletul meu am ramas un copil si paote ca imaginea asta ma face sa imi lipseasca din inima locusorul ala in care sunt parinte...in care ma incearca anumite sentimente stranii nemaiintalnite. Eu? Le am acolo mama. De unde stiu asta? as putea sa iti spun ca nu stiu....si nici nu cred.....insa le simt. Simt ca vreau sa fiu tata si sa imi tin in brate baiatul. Imi e dor de el inca de ceva vreme. Il vreau sa faca aprte din viata mea si sa ma dedic lui. Poate mai trebuie sa astept. sau poate......nu o sa mai vina. El e insa in sufletul meu, acolo unde doar eu si cu tine ajungem. acolo unde e asa de frumos incat e zi de zi un mic rai! Multumesc Doamne ca imi dai putere sa merg mai departe zi de zi!
Iti multumesc Doamne ca ne deschizi cateodata ochii cu astfel de momente unice in viata pe langa care trecem fara sa ne pese de cele mai multe ori!

Regrets i've had a few....

And now, the end is near;
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I'm certain.

I've lived a life that's full.
I've traveled each and ev'ry highway;
But more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few;
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.

I planned each charted course;
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way.

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall;
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried.
I've had my fill; my share of 'boozing'.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that;
And may I say - not in a shy way,
"No, oh no not me,
I did it my way".

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the thïngs he truly feels;
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Si, daca maine nu ar mai exista?

As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.
Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.
Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.
Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.
Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.
Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!

E usor

E usor ca sa taci si cand ingerii dorm
sa asculti ale inimii corzi.
E atat de usor ca sa-nveti
cum un zambet invata un om sa-l respecti.
E usor ca sa spui ca ti-e greu..
e ca si atunci can bondarii de mai pier.
E usor sa rapunzi unor copii..
tot atat de usor e sa stii sa respecti cu un zambet.
E usor ca sa vezi cand iubirea dispare
...tot atat parca-i greu a iubi....

Poate ca nu am intalnit-o niciodata si poate mi-a aparut doar in vis. Imi place sa visez cu ochii deschisi, pentru ca stiu ca ea e aici, aproape de mine si de gandurile mele, zambitoare si calda. Ma gandesc la ea ca si cum as sti-o de-o viata. Cine stie..paote chiar o cunosc. Mi-e dor ins ade ea tare mult. Aseara am citit o carte. De multa vreme nu am mai deschis o carte si imi venea sa plang la reintalnirea cu vechiul meu prieten, linistea de dincolo de cuvinte. Mi-e greu fara tine si fara zambetul tau. Mi-e teama ca te-am pierdut demult. Stiu asta de o gramada de timp, insa ma incapatanez asa ca….departe, dincolo de cuvinte. Oare a venit iarna asta pentru ca trebuia sa vina, sau pentru ca o merit? Am citit in ochii tai ieri ca vrei sa pleci. Ma gandeam ca poate te-ai saturat de mine. De fapt stiam asta. De multe ori imi vine si mie sa plec. Acum, mai am doar putin de stat. nu departe de aici, de fapt chiar aproape, se afla un loc familiar, un loc in care visez cu ochii deschisi, in care adorm zambind. E undeva asa de aproape de capatul lumii, pentru ca vad un hau in fata mea. E drept ca undeva in zare e ceva frumos care de multe ori ma face sa plang, insa dedesubtul meu….nu e nimic, decat un negru adanc. Am incercat azi sa construiesc o barca sa pot trebe peste marea aceea neagra, insa…se pare ca nu e apa.
mi-e asa de foame. Nu stiu daca as manca ceva. As vrea insa sa imi stampar setea. Ma uit spre arsita noptii si ma gandesc daca dimineata cand o sa ma trezesc o sa mai fii langa mine. Stii, visam atunci demult ca dimineata ai sa pleci pentru totdeauna si ca nu ai sa mai fi a mea. Si acum ma gandesc daca acel vis era alb negru sau color. Era desprins de printr-o poveste, insa o poveste urata.
E atat de rece afara. Am iesit sa privesc cerul. Nu mai e acolo. E doar frig. E frig si parca si tacerea a incetat sa mai respire. Ma gandeam la foc. Oare ar putea el sa incalzeasca inima vreodata? Ce devine rece oare se mai poate incalzi? E frig afara sau doar ploua in sufletul meu?

Un nou inceput

E o voce calma. E a unuia dintre noi. Explica ziaristilor cine suntem noi. Poate ca intrebarea nu isi avea rostul, insa pentru ei isi are, ei se minuneaza zi de zi, insa ne considera in continuare niste huligani si niste neispraviti. Ce nu stiu ei, e ca noi avem o inima mare mare. Asa de mare incat acopera o peluza. Atatea inimi mici o fac sa bata tare….si….stinghera acum. Am vazut lacrimi in ochii unora. Un calm dezarmant si lacrimi de durere, durere in tacere si suferinta in calm. Daca ai putea sa vezi mai departe de ochi ai remarca cum visele se naruiesc si cum altele le iau locul. In speranta am nascut un nou episod al existentei noastre. Nu stiu cata viata mai avem insa…avem suflete mici care respira “U”. Am privit azi un copil care era suparat ca pierdusem. Tine asa de mult cu Universitatea insa…era tare suparat ca am pierdut. I-am zis ca nu asta conteaza ci ca taria si demnitatea sunt mai presus de toate. Nu cred ca mi-a acceptat varianta, insa stiu ca in timp o sa inteleaga, pentru ca el deja face parte din noi, el ne-a inteles sufletele zbuciumate si s-a contopit cu inima noastra. In peluza noastra se nasc suflete mari care sa continue marsul nostru spre existenta!

La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia s aluptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acel loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi sis a impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar visual, ci el ramane in suflete obidite. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr0un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de care aveam nevoie sa ma agat! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo icnat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo sa punem capat unei era si sa renastem din cenusa in puritate. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai simpli, insa…aceiasi!

am sa......te iubesc mereu!

Am sa intind mana si am sa primesc o imbratisare
Am sa inchid ochii si am sa visez o vorba buna
Am sa citesc o carte ca sa invat intelesul cuvintelor tale
Am sa ascult muzica si am sa cant printre randuri povetele tale
Am sa respir adanc si am sa ma bucur ca am ce respira
Am sa dorm si am sa imi amintesc pentru totdeauna de tine!
Te iubesc si te voi iubi intotdeauna!

secretul ascuns al linistii...

Am plans astazi!
Nu stiu daca de oboseala sau de durere. Stiu insa ca …simteam un dor. Un dor care ramane nestins. Am ridicat privirea spre cer si am sperat ca imi va raspunde. Mi-e dor de tine si de buzele tale. Mi-e frica de viitor si as vrea sa opresc clipa pentru totdeauna. Stiu ca undeva curand, aproape am sa ma sting precum lumina de la lumanarea ce a vegheat langa mine la trecerea timpului. Acum in camera e liniste. E intuneric si calm. Lumina lunii imi incalzeste camera goala. As vrea sa pot citi ceva care sa ma faca sa zambesc si caut prin noapte o carte. Imi dau seama ca aici, acasa la mine nu am nici o carte. Am sa incerc sa imi cumpar cateva, poate, maine….
Nu stiu daca sa plang si acum sau sa ma intind linistit sa respire relaxat. Mi-e atat de frica de ziua ce va veni. Mi-e frica ca nu voi putea continua ce am inceput. Poate sunt nehotarat, insa stiu sigur ca privirea ta ma rascoleste de fiecare data. As vrea acum sa pot inchide ochii, chiar daca nu pentru totdeauna…macar pentru o zi. Vreau sa pierd o zi din viata mea. Vreau sa pot sa ma detasez de tot si sa caut undeva in mine linistea aia pe care sa o dezlantui si sa iti spun ca … te …

scrisoare catre nicaieri

A inceput sa ploua. De ceva vreme nu am mai auzit ploaia cum uda pamantul. Am incercat sa inchid ochii si sa ma relaxez. Mi-e dor de liniste in viata mea. Mi-e dor de senin pe cerul meu. Ploaia cadea neincetat de cateva ore. Era marunta si rece. Rece ca sufletul meu. As fi vrut sa fii aici sa ma incalzesti. As fi vrut sa citesc poezii si sa zambesc….
Uneori cand imi ridic privirea spre cer ma gandesc la suflet. Poate ca nu ar trebui sa fiu asa de dur cu el. In definitiv dragostea nu vine decat daca accesezi umarul lui.
Cerul era azi asa de cenusiu, insa peste valea care imi statea inaintea-mi se asternea o liniste superba. Ma gandeam oare imi e de ajuns ce iti ceream? Vroiam liniste si poate ca am mai mult decat speram. Insa nu am sufletul impacat. Cum as putea sa am sufletul impacat? Nu stiu, dar mi se pare ca nici nu ma framanta aceasta intrebare. Ma framanta insa un dor. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de linistea ei si de povetele ei.

mi-e rece...

Nu a trebuit sa spun nimic si parca cerul s-a inchis. De cateva zile e o ceata care imi acopera visele si noptile imi sunt reci. Am sa ridic putin nivelul caldurii si am sa sper ca aceasta perdea de apa inghetata va pleca de langa mine, de langa visele si sperantele mele. Am privit aseara o fata frumoasa! E asa de frumoasa in inchipuirea mea! Am sa cern norii ca spre dimineata soarele in toata splendoarea sa, sa imi scalde cu razele lui tomnatice ferestrele reci si stinghere. A cerut lumina propriul show si dimineata si-a facut aparitia lasandu-ma sa o privesc cum se dezbraca de perdeaua de negru parca de fum si ia o rochie alba alba precum o ceata ce se asterne cu liniste peste tinutul din fata mea.
Daca as putea sa dorm mi-as petrece noptile visand. Si as visa cu tine. Pentru ca in visele mele apari asa de frumoasa. Nici nu stiu cum arati insa…in visele mele te venerez.
As pierde trenul de cateva ori doar ca sa te mai sarut o data. Am crezut la inceput ca as face asta pentru tine. Poate ca inca ma insel, insa eu cred ca in sufletul meu…o fac pentru mine. Am sa ridic privirea pe care o port in pamant si am sa zambesc spre cer. Stiu ca el nu are sa zambeasca spre mine. Am sa sper insa ca prin ceata asta de zi cu zi, o raza de lumina o sa treaca prin, si o sa pot dormi din nou. Mi-e dor de tine muza. Mi-e frica sa te vad cum te indepartezi si mi-e rece….atat de rece fara tine

O toamna rece venita prea devreme...

Am privit azi cum ploaia lovea caldaramul cu putere. Am vazut oameni grabiti care se adaposteau de ploaie, iar eu, ma incapatanam sa stau sub picurii mari de apa care incet incet ma udau ca si o baie rece. Am zambit spunandu-mi in sine ca aceasta fulguiala marunta nu are cum sa zburleasca nici macar un fir de par din capul meu, prea multe ploi au trecut peste mine. E cazul ca ele sa invete de la mine ceva.
Am privit apoi lumea… ma gandeam ce frumos e sa poti zambi….
Am vazut o fata care plangea. Am zis ca uneori, in viata se mai intampla sa plangi, insa fata mi-a atras atentia pentru ca suspina ca si cum nu dadea de gand sa treaca cu vederea ce i se intamplase. As fi vrut sa ma apropiu de ea si sa ii spun un cuvant cald in aceasta zi rece. Insa, m-am gandit ca poate, uneori in viata nu avem nevoie de aplaudaci, asa ca m-am retras sperand ca ea sa isi rezolve singura problemele…si apoi sa zambeasca din nou. Stii, ma gandeam ca toamna asta rece nu cred ca vrea sa se razbune pe mine, pe tine, pe noi…ea vroia doar sa fie rece. Vroiam sa te intreb aseara daca nu iti e frig. Mie imi era cam frig. Priveam cum ploua si ma gandeam ca poate aveai nevoie de mine, sa fiu langa tine si sa te tin in brate. Ma gandeam ca poate ai nevoie de caldura mea, insa mi-am adus aminte de ce imi spusesei atunci cu departarea si cu ochii….si am suspinat. Eu as fi avut nevoie de tine. Poate as fi avut nevoie de tine asa cum am de ceva vreme. De fapt, sa fiu cinstit, nu stiu daca am nevoie de tine ca si om…ci poate de tine ca si muza…sau…poate nu.
Ma gandeam ca toate ploile astea ar putea fi calde. Ce bine ar fi! Cred ca as sta in ploaie o vesnicie. Cred ca am sa visez asta. Imi place sa cred ca am sa o fac. In visele mele tu si ploaia aveti un loc aparte de ceva vreme. Imi soptea intr-o seara o anume voce din amintirea mea ca am gresit. Nu stiu….poate ca asa e. aAm castigat prea repede un camin care sa ma adaposteasca asa cum speram. Asa cum imi inchipuiam, cu seri reci, cu lumini de lumanare, cu muzica, cu vin, cu respect, cu lacrimi, cu durere, descarcari si bucurie. A, si sa nu uit: vise! Cred ca cele mai importate sunt visele. Am inceput sa visez la tine, desi nu erai in plan. Insa ma linistesc visele cu tine. In ele e mai cald chiar daca de dupa plapuma vine un aer rece. Ma gandesc ca veghezi la mine, ca ma incalzesti cu suflarea ta si ca zambetul tau asa de haios ma face sa rad. Stii ce imi placea mult la tine? Faptul cat i se intareau sfarcurile asa de frumos. Zambeam de fiecare data, insa ma simteam asa de atras de tine…
Stii, credeam demult in dragoste. Am incetat sa mai am incredere! Am visat insa frumos si cald, si asta ma face sa sper. La ce? Hmm….cred ca la mine…la tine, la caldura, la zambete si la vise frumoase!
Stii, ieri ma gandeam sa iti scriu o scrisoare….mi-am dat seama ca mi-ar face placere sa ti-o citesc cand esti aici, aproape. As vrea sa te simt in toamna asta inca o data alaturi de mine. Stiu, stiu….ti-am promis ca am sa iti gatesc. Stiai ca am invatat sa gatesc doar pentru ca tu vroiai asta? Oare am invatat pentru tine? Cred ca nu..cred ca asta vroiai:) sa ma faci sa gatesc pentru mine. Uneori ma gandesc ca esti perfecta si imi fac planuri sa te fur, alteori imi e frica de faptul ca as putea sa te fac sa suferi si sa pleci plangand. Mi-e dor insa de tine si de ochii tai….as vrea sa te mai vad zambind si sa te fac sa uiti de tot ce e rau…stii ce nu am facut noi doi niciodata? Nu am dormit impreuna …mi-ar place sa te simt noaptea langa mine si sa te tin stransa la pieptul meu. Vrei?

Toamna in care am plans...

Cerul e uneori albastru, alteori verde. Un prieten spunea mai demult, cand eram copii, ca acest cer….poate avea ce culoare vrem noi, sau ne inchipuim, depinde de starea pe care o avem in cel moment. Imi place sa cred ca al meu e….senin! vroiam sa iti spun ca m-am uitat in ochii tai si te-am zarit pentru o clipa. Esti frumoasa, insa in ochii mei te scalzi in raze de soare. As fi vrut sa iti spun atat de multe si sa iti zugravesc cat de frumos e totul in jurul tau, insa se pare ca stilul asta nu e felul meu de a fi. Eu vreau timp, un timp pe care….se pare ca l-am pierdut si acum caut sa il regasesc. Oare timpul care trece e pierdut? Oare as putea sa il reintorc ca sa am destul timp sa te privesc in ochi seara si sa ma afund in privirea ta, sa adorm cu gandul in ochii tai asa de patrunzatori.
Ieri ma gandeam ca poate am trecut pe langa tine vreodata pe strada si in cufundarile mele ganditoare am omis sa te privesc. Poate vreodata ai trecut pe strada mea si te-ai uitat inspre balconul meu.
M-am trezit ieri mai devreme ca de obicei. Somnul nu mai vroia sa ma poarte pe aripile lui. Am stat si am privit un inceput de rasarit. Ma doare atat de mult cand privesc rasaritul. Imi aduce aminte de un rasarit in care plangeam si imi doream sa nu exist. Era acea dimineata in care mi-am jurat sa nu uit. Insa…am uitat. Poate ca viata si-a urmat cursul sau firesc, sau poate sunt eu prea uituc. Am sa adorm si am sa sper ca diminetile cu rasarit fals…nu au existat…

vreau un septembrie.....

Urasc minciuna si poate uneori viata mea este asa, ciudat de pala. Urasc sa ma simt mintit pentru ca e dureros sa vezi cum dispare dintre oameni acel sentiment legatura care ne tine uniti. As vrea sa fac sa dispara prostia si sa pot inchide o carte care nu merita citita doar pentru ca autorul nu merita nici macar o farama de atentie. Citeam mai demult intr-o carte ca cea mai buna razbunare e uitarea. Nu vreau sa uit oameni si locuri si fapte. Si chiar daca inima ma doare, vreau sa traiesc fiecare clipa ca si o amintire placuta. As vrea sa fi invatat din fiecare sentiment sau durere cate ceva. Mi-e teama insa ca durerile incep sa te ascuta, sa te schimbe ca om si sa te transforme in ceva ce nu ai vrea sa fi.
As vrea un septembrie care sa nu se mai termine. As vrea ca sa ma pot plimba in parc si sa simt rugina frunzelor care cad pe un pamant plin de durere. As vrea sa simt orice bataie razleata a vantului, sa simt o mangaiere si sa ma gandesc la tine. As vrea ca fiecare picur de ploaie sa imi atinga usor fata si sa mi te inchipui in fata mea razand si dansand in ploaie, invintandu-ma parca sa ma prind in jocul tau plin de viata. As vrea sa ma plimb prin padure tacut si sa aud susurul unui izvor care isi tanguie acut o tacere virgina de urechile muritorilor care nu merita sa primeasca o taina asa de ascunsa.
In clipe de tacere as vrea sa inchid ochii si sa plang in sinea mea. As vrea sa aud o mangaiere pe obraz si sa vad o lacrima care curge. As vrea sa simt ca prezenta ta mama mai e aici si ca nu m-ai parasit. As vrea sa te mai aud o data cum, cu vocea ta calma imi spuneai atat de multe intr-un cuvant. Imi amintesc acum de 2 brazi printre care te-am vazut de atatea ori cum ma petreceai cu privirea. Imi e dor..sa mai simt o data parere de rau ca plec de acasa. As mai vrea mama, inainte de a pleca sa iti spun ca mi-e dor de tine si ca….uneori e trista viata mama, insa de cele mai multe ori ma gandesc la tine si la povetele tale si parca iti aud vocea ….e mai bine mama, e bine pentru ca amintirile cateodata nu dor….
Am ridicat azi mainile spre cer si am cerut indurare pentru suflet. Am cerut apoi tacere pentru linistea mea si in final am cerut soare peste lacrimile mele. Am privit apoi spre cer si am jurat ca am sa mor dorind ca sa ma lupt pentru pacea sufletului meu. Sper sa ma pot tine de cuvant…

love of my life....

E atat de rece. A incetat sa mai ploua si frigul a inceput sa atinga tot ce era mai cald. Imi e frica ca am sa inghet prea devreme si focul pe care il mai am nu cred ca ajunge.
Cad frunzele si inca nu deslusesc daca ele cad spre mine sau peste mine. Imi e greu sa mai respir si putinul aer pe care il mai simt. Imi vine sa inchid ochii si sa ma opresc din tot, sa imi iau o binemeritata pauza, sa simt ca linistea imi cuprinde trupul istovit. As vrea sa mai cred in puterea unui zambet si in farmecul unui sarut. Ma doare insa ca ploaia care pana acum aparea sporadec in viata mea si-a facut o obisnuinta in a ma vizita zilnic. E greu, dar pana la urma reusesc sa deslusesc izvorul supararii mele. As fi vrut sa fie dorul, sau minunea unei nopti petrecute cu minunea cu buze fierbinti ce mi-a intrat mai demult in suflet. E insa mai mult de atat. Sunt chiar eu insumi in lupta cu alt eu care incearca sa infranga un sistem pe care nu il mai cunoaste nimeni. E undeva departe de lacrimi si durere un sfat graal al cuvantului. E iubirea! Daca Bodea ne-a invatat ceva, e iubirea! Daca unii dintre voi mai simtiti ca nu el v-a invatat asta, va ajut: Nu v-a invatat…ci v-a indrumat spre ea! Daca o stiati dinainte ….e vorba multa. Iubirea e acolo! Iubirea ne asteapta!
Oamenii au incetat demult sa mai fie oameni! Ma uit in jurul meu si vad dureri venite prea devreme, vad cu pentru unii viata inceteaza a mai scanci si se transforma intr-un suspin greu de imaginat. As fi vrut sa va ajut sa plangeti! Pentru ca a plange inseamna descatusare, chiar si daca asta inseamna mult sange din ochii vostri, chiar daca pana si inima isi varsa cu durere lacrimile grele peste noi. E greu sa va mai cer sa ne ridicam. Stiu, sunteit cu totii istoviti si poate ca asa a fost sa fie. Cine a vrut sa ne duca jos, a reusit. A reusit nu prin simplitati umane ci prin viclenie. Pentru ca acolo unde nu poti distruge o echipa, destrami individ cu individ. Ceea ce nu pot sa uit e faptul ca am ajuns sa ne uram unii pe ceilalti si ca s-au aruncat sageti otravitoare pentru ca cineva a vrut sa fie asa! Am lasat istoria sa ne mai calce o data in picioare. Am lasat invataturile si tainele iubirii deoparte orbiti de prea mult elan artificial creat de o mana ce ne impingea fara sa stim pe la spate. Suntem vinovati cu totii pentru ca am acceptat asta si pentru ca am lasat mizeria in sufletele noastre!
Credeti ca inca se mai paote lupta?
Credeti ca inca se mai poate castiga ceva? Daca e ceva de castigat….e respectul fiecaruia dintre noi si puterea de a visa din nou.
Am putea sa renastem si sa creem o lume noua, chiar daca inconjurata de cea veche, pentru ca simbolul nu e oriunde…ci e acolo in sulfetul fiecaruia dintre noi si el trebuie scos la suprafata asa cum Bodea cu vocea lui calma o spunea: “"U" n-a fost niciodata campioana, pentru ca nici nu a vrut sa fie. A vrut doar sa se stie ca noi, romanii, suntem aici, noi avem dreptul sa fim aici si suntem cei care purtam steagul acestui drag taram care se cheama Transilvania ”

cinestiecand...cinestiecum....

Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.
Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)

prima zi....

Stii, am decis de azi dimineata sa renunt la soare si sa primesc o toamna mai devreme ca oricand in sufletul meu. Am intins mana si am inchis ochii. Am inceput sa vizez cum ploaia imi brazda fata.
Am privit cu ochii reci inimi tinere ce abia bateau de emotie, se indreptau prin o ploaie marunta si rece ce parca revarsa din inimile lor tremurande. Am privit cum se nastea din imagine vise. Am tacut pentru ca tacerea era frumoasa si bataia inimii clara si sincera. Mi-am adus aminte de frumusetea clipei ca fiind unica si inaltatoare. Era ca si atunci cand deschideai pentru prima data un abecedar si te minunai fara sa stii oare ce e scris acolo. Sperai mai apoi ca sa poti sa il descifrezi cat mai repede sa ii inveti tainele si apoi sa fugi repede sa ii spui mamei ce minunatii ai mai facut.
Ma gandeam azi dimineata ce frumos rasare soarele dupa ploaie si ce frumoasa e prima zi de scoala. Am sa adorm in seara asta gandindu-ma cat de frumos e sa fi copil si cate emotii trebuie sa te incerce in aceasta zi. As fi lasat un copil sa intre in mintea mea si sa exprime cuvintele mele prin gandurile lui pentru a ridica aceste randuri la inaltimea artistica a momentului decisiv pornit in promovarea lui ca om si ca suflet!

visul tau...

Da-mi te rog in dar visul tau!
Am sa il iau asa cum e si am sa il fac putin mai luminos. Am sa iau tot ce e trist si am sa il colorez. Am sa dorm si eu linistit si am sa pot visa din nou. mi-e dor de visele mele in care ploua cu fericire. Undeva printre ramuri de lacrimi de durere se intampla ca viata sa isi arunce si o raza de soare. O raza de soare care sa cearna cu lumina ei un praf magic de liniste si pace.
Am sa vin in visul tau la noapte si am sa ma joc putin cu el. O sa vezi ca atunci cand te vei trezi, chiar daca nu sunt langa tine si departarea e asa de crunta, o sa zambesti. Pentru ca in frumusetea ta, totdeauna zambetul e partea care m-a facut sa tresat de fiecare data cand aud numele tau!

...un strop de flacara

Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.
Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.
Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.
In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la sarutul tau. Stii azi te-am vazut in autobuz….si mi-ai zambit. Te-as fi intrebat…ne cunoastem? Insa..m-am trezit parca….nu erai tu, era doar cineva care iti semana. Esti frumoasa asa bruneta si ochii tai de un caprui inchis precum castana pe care o mai pastrez si acum amintire. Mi-e dor sa ma plimb cu tine in parc si sa taci, sa ma privesti pe ascuns surazand, incercand parca sa imi spui ceva, insa nu ai niciodata curaj pana la capat. Esti frumoasa si cand plangi.
Ma gandeam acum la cer. E atat de frumos cand e senin. Oare la iarna o sa mai fie asa de frumos. Deja simt cum vine toamna si ma cuprinde o nostalgie. Imi aduc aminte de noaptea aceea in parc cand calcai pe frunze de castan si radeai asa de tare incat imi era frica sa nu trezesti vietatile ce salasluiau pe acolo. Te plimbai in picioarele goale si erai fericita. Nici nu mai imi amintesc motivul, insa stiu ca mi-a devenit foarte draga atunci. Am simtit fluturi in stomac si inima mi-a batut asa de tare. Te-ai intors spre mine si surazand m-ai intrebat: pot sa te prind in brate, iar eu ti-am pus o conditie si tu mi-ai sarint in brate fara sa ma lasi sa o pun. A fost cea mai calda imbratisare a ta. Apoi ti-am pus conditia: sa ma saruti..si tu…..ai ras, apoi ai fugit. Tin minte ca te-am cautat prin parc si nu te-am mai gasit in noaptea aceea. Mi-a fost tare frig acolo singur asteptandu-te pe banca…si imi era asa de frica…
mi-e somn si incepe sa imi fie frig. Cred ca am sa iau ceva pe mine si sa ma afund sub patura mea calda. E drept ca imi lipsesti asa de mult, dar e asa de frumos cand linistea mea se aseaza voit peste camera calda, peste umerii tai goi, peste urmele pasilor tai reci si cauta privirea si imbratisarea ta calma.
Am sa vizez la noapte. Sunt sigur de asta. Amintirile cu tine imi dau senzatia ca esti aproape tot timpul. Stiu ca uneori esti atat de aproape incat, daca as intoarce capul te-as auzi razand si fugind asa cum faceai de fiecare data ca sa nu te gasesc. Intr-unul din visele mele, o sa te prind si o sa te aduc aproape de mine…

Visare de seara....

Undeva departe in linistea serii mele calme rasuna o chitara. Demult nu am mai ascultat o chitara precum atunci pe cetatuie. Mi-e dor de linistea acelei nopti si de prostia mea, un copil inca necopt.
Se insenineaza cerul si ceata se rupe in fasii. E cald acum si parca ar ploua cu lacrimi de durere peste un foc nestins. As fi vrut sa fiu bogat sa pot cumpara clipe. As fi vrut sa am curaj sa pot atinge varfuri. As fi vrut sa pot culege inimi si calca peste ramuri de maslin. E frumos sa visezi, desi uneori simt ca visez incontinuu. As vrea sa recitesc acea poezie care imi batuia gandurile acum ceva vreme, insa…e tarziu, e noapte deja si e vremea cand realitatea se transforma in frumos, iar neimplinirile in realizari. E momentul acela din zi cand sufletul meu zambeste. E atunci cand totul se duce la culcare iar eu ma afund in liniste intr-o fantana de reverii sau chiar de vise. E frumos in lumea in care visez eu. E soare si ploua atunci cand inima mea simte asta. Cobor intr-o lume in care roua diminetii e buna de baut, iar albine harnice si voinice imi dau sa gust din mierea lor. De abia am sosit si ma intind pe un covor verde si incep sa ma intind sa imi caut locul. Parca as adormi in propriul meu vis. E frumos aici si as vrea sa zambeasca cineva tacut. E cald in bratele care ma cuprind, insa e atat de rece cand ele dispar. Asa ma trezesc de fiecare data, cand simt ca sunt rece. Chiar daca inima mea e rece si poate sunt asa de rau….cred ca in sufletul meu nimeni nu mai are loc…poate doar eu cu iubirea mea infinita pentru mine. Ma gandeam la ochii tai si la sanii tai mici si frumosi. Esti superba cand zambesti si minunata cand razi. Visam cu ochii deschisi sa te mai vad odata, apoi sa plec. Am sa intind velele pe corabia mea si apoi am sa ma pierd in lumea mea, departe de tine si de tot ce ti-a facut rau. Poate doar soarele cu lumina lui sa iti mangaie fata, iar vantul cu adierea lui sa iti rasfire parul. Ploaia cu picurii ei sa iti atinga buzele. Atunci …sa stii ca sunt eu. Nu m-am intors la tine sa te deranjez…..doar m-am mai aventurat in lumea voastra sa te mai vad zambind si sa sper ca o sa poti vreodata sa ma imbratisezi cald ca sa imi redai viata inapoie.
Am sa ma ridic si am sa ma trezesc. E frumos afara si in sufletul meu la fel. E atat de bine sa stii ... ca ai un suflet visator 

Povesti cu printese...

A fost odata demult, cand inca ingerii ingaimau ochii spre dimineata o printesa. Am trecut atunci la ora aia matinala pe langa ea si i-am zambit. A inceput sa rada si m-am intors rusinat. A venit spre mine si mi-a luat mainile intre ale ei…s-a uitat lung in ochii mei si mi-a spus ca sunt frumos. Apoi mi-a cerut numarul de telefon. Nu I l-am dat. Nu vroiam ca povestea noastra sa continuie asa. Am luat-o de mana si i-am zis sa taca. Se uita tacuta si gandita la mine, dar zambea. Atunci cred ca m-am indragostit de ea. Mi-a luat in palme obrazii si m-a sarutat. Era un sarut asa de firav incat nici nu mai imi amintesc daca a fost adevarat sau mi l-am inchipuit doar. Am vazut-o iar zambind si inima mea a luat-o razna, apoi ne-am iubit si am cantat impreuna un cantec frumos, de dragoste cum numai ingerii canta in miez de zi. Am iubit-o mult si imbratisarea ei mi-a fost calauza inapoie spre casa. Am plecat insa si am revenit spre seara in acelasi parc in care o vedeam de atat de multe…clipe.. Nu a mai venit si am asteptat-o pana seara, in noapte chiar. Spre dimineata celei de-a doua zi…a aparut. Era imbracata gros si mi-a spus ca viata ei e altfel si ca ma iubeste, apoi….a plecat si mi-a facut cu mana. Am asteptat-o zi de zi si noapte de noapte. Nu a mai venit de atunci. Mi-e dor de ea desi parca am uitat-o… cat m-a iubit de mult…am fost un prost si ea…o printesa.
A venit seara si parca as vrea sa ma gandesc la ea. Nu reusesc desi stau cu poza ei in fata. E tarziu in noapte si uneori chestiile frumoase zboara….altele vin..unele pleaca, printesele insa…raman frumoase!

..maine...azi...inca nu..

Vad cum marea inspumata se retrage si pleaca parca fugind…apoi revine si sta putin, se uita la mine….apoi iarasi se duce parca intorcandu-mi spatele!
Ascult seara tanguirea valurilor si ma gandesc la nisipul pe care il spala. Imi afund picioarele dimineata adanc printre firele de apa care pentru putin mai dainuie ca apoi sa fie atrase intr-un adanc pe care ochiul nu reuseste sa il vada niciodata. E liniste si valurile doar se plimba cu tanguirea mea. Am sa mai tac putin….e liniste si nimeni nu interfereaza cu glasul ratiunii. Ceva ma atrage inspre apa si pasesc neincrezator spre mare. Ma simt ca si un incepator care incearca sa invete sa stapaneasca marea. Intru incet si degetele mele simt apa putin rece intr-un dute-vino care ma leagana. Ma leagana asa de tare incat simt ca am sa adorm acolo intre valuri calme si linistite, intre adevar si minciuna, intre minte si suflet. Imi las pletele in apa…si apa le cuprinde, se joaca in jurul lor apoi le ia in palma sa raspifirandu-le si incercand sa le impleteasca cu miscari largi si calde. Imi ridic parul si simt ca apa ma trage inapoie….se supara …si …ies din mare….mi-e dor sa ma intind pe nisipul cald si sa las ca firele lui sa imi atinga obrajul precum mana ta mangaindu-mi umerii goi. Am ramas asa in nisip asteptand ca seara sa coboare mai multe peste mine si sa adorm in hamacul acesta care troneaza parca vestind somnul. M-am intins in el…se pare sa asta vroia si el si eu. Ascult insa mare in continuare si ma gandesc la tine. Am sa incerc sa mi te inchipui maine…..acum marea si soarele, hamacul si noaptea, nisipul si calmul ma indeamna sa tac….sa las doar valurile sa spuna povestea lor….

Nu stiu cine esti...as vrea insa sa zambesti!

Imi amintesc si acum de rochia ta lunga. Era seara si aparusei asa frumoasa in toata splendoarea ta. Nu stiu de ce rochia aia iti venea perfect. As fi vrut sa iesim impreuna, insa, nu cred ca ma aflat pe vreo lista tesuta in mintea ta. Nu stiu daca tanjeam dupa o seara ascultandu-ti povestile aiurite, insa stiu ca mi-ar fi placut sa ma afund in ochii aia mari si albastri. Ai niste ochi asa de mari si de frumosi. Cred ca visasem cu tine atunci cand te-am vazut. As fi vrut ca picurii sa nu cada asa de abrubt asupra mea si sa ma pot juca cu mana prin parul tau asa de negru incat imi aducea aminte de fiecare noapte pe care nu o dormeam de ceva vreme. Stii, in viata sunt clipe care trec si clipe care vin, mie mi-ar fi placut clipa….sa mai stea. As fi vrut ca atunci cand te priveam in ochi sa ma afund asa de tare si sa uit de tot si de toate. Imi e dor de respiratia ta calda si de zambetul tau sagalnic. Stiu ca nu existi decat acolo in lumea viselor, insa stiu ca zambesti si acum.

..tu....esti...

Poate ca uneori in viata nu se intampla ceea ce mi-am dorit. In viata mea “poate” se intampla sa aiba alta conotatie. Cateodata simt ca ma sfarsesc intr-un desert al viselor mele…cateodata simt ca ploaia ma ineaca intre gandire si iubire. Cateodata ploaia asta ma face sa zambesc si uneori sa plang. Poate ca plang mult in suflet si poate ca imi place de multe ori sa sufar inlauntrul meu. Poate ca asa incerc sa ascund dureri si neimpliniri. Ceea ce simt insa si pot sa spun e ca iubesc viata.
As vrea uneori sa ies la fereastra si sa simt ca traiesc si ca respir deodata cu sufletul meu. As fi vrut ca ploaia sa o simt mai aproape. Imi place cand ploaia ma uda leoarca. Imi place sa simt ca de undeva de dupa o perdea zambesti si razi gandindu-te la toate prostiile astea din capul meu. Stiu ca de acolo citesti gandindu-te ca….

……………………………………………………………………………………………..

…am dormit si am visat ca ploua incet si marunt deasupra unui mormant proaspat. Mai sobru sau nu…mai socant sau nu….eram numai eu. Ma uitam in proprii mei ochi sa plangeam. Ma gandeam la tine si la tine si la mine si ma napadeau amintirile tuturor. Simteam ca ploaia e ceva serios si ca poate nu o bagam destul de mult in seama. As vrea sa cred ca fiecare picatura care hraneste acest pamant va face sa creasca mai departe de sol o inima izvorata dintr-un copac tanar si se va inalta spre cer ca sa priveasca mai de aproape cerul cu stelele sale, cu visele sale, ale mele….ale ploii.
………………………………………………………………………………………….
…stii ca mai departe de perdeaua aia de dupa care te ascunzi sunt eu? Stii ca ma gandesc la tine ca si cum timpul a ramas in loc…..si stii ca nu e bine, insa te incapatanezi sa crezi ca totul e pierdut si ca e mai bine asa.
………………………………………………………………………………………….
…stiu ca ai dreptate si daca cineva mi-ar fi spus o poveste asa frumoasa precum cred ca a fost a noastra as fi ras… Iarta-ma….si nu pentru ca am fost …ci pentru ca sunt. As vrea sa cred ca visele se adeveresc….as vrea sa adorm seara doar gandindu-ma ca o sa te intalnesc acolo…
………………………………………………………………………………………….
…e vina mea stiu….e vina mea ca dorm prea mult, ca visez prea mult cu ochii deschisi si ca te iubesc prea putin. Ochii tai albastrii vorbesc asa de mult incat mi-e ciuda ca taci. Stiu ca tacerea ta e ceea ce te reprezinta si ca in visele mele zambesti, insa….as vrea sa iti aud rasul zi de zi in spatele meu si sa fiu sigur ca singuratatea din sufletul meu este acolo ascunsa intre vorbe si somn……
……………………………………………………………………………………………
….iarta-ma, cred ca in adancul sufletului meu sunt altfel…..si ca viata mea e altfel……
cred ca vorbesc prea mult, de fapt, sunt sigur de asta. Cred ca as putea sa ma opresc putin, putin mai mult, insa am nevoie de buzele tale care sa ma faca sa tac

...tu…esti….singura care a fost acolo...acolo in inima mea... iarta-ma...ti-am aratat locul acela al meu, special....pentru ca...ai ramas prea mult in sufletul meu...

As fi vrut sa nu mai visez..

As vrea sa fac un pas in calea ta. Sa pot intra in visul tau si sa citesc de pe buzele tale un sarut. As vrea sa ma simti ca sunt aici langa tine si ca sufletul are alinarea aici in bratele mele. As fi vrut sa fie altfel si ploaia sa scuture frunzele toamnei tarzii in care si acum ma mai pierd.
Ma gandesc si acum la ochii tai si la zambetul tau. As vrea acum sa fiu o pala de vant, sa vin la fereastra ta si sa iti mangai chipul atat de frumos. As fi vrut sa fiu o lacrima de ploaie sa ating obrazul tau si poate sa ajung la buze. Stiu ca buzele tale sunt fierbinti si ca acolo orice lacrima se topeste, devine uitata. As fi vrut sa fiu lumina care patrunde prin fereastra ta si iti atinge corpul. As fi vrut sa fiu acolo langa tine. Stiu ca exagerez, insa…vreau sa te cunosc, Vreau sa te am doar pentru mine, chiar daca universalitatea vietii se opreste in mlastina amalgamului critic de idei ce ne guverneaza stupid sufletele pline de libertate. Sau nu?

a fi.....sau a nu fi.....acesta e adevarul din vis

Am citit intr-o carte ca sunetul ploii genereaza liniste! As fi vrut sa ascult un ropot de ploaie si sa ajung sa visez sub picurii grei de apa. Nu stiu daca intre cer si pamant este vreun loc linsitit in care tacerea sa poata asculta urmele pasilor tai. Un sunet strident de toc ma face si acum sa tresar. Mi-e frica si mi-e dor de tine. Mi-e frica de coapsele tale atat de perfecte. Te mangaiam si tu radeai. Mi-e frica de zambetul tau si de tresarirea ta in somn. Mi-e frica, dar mi-e dor de buzele tale atat de dulci. Stii ce imi pare rau? Ca le-am sarutat doar in seara aceea.
Cand esti langa mine povestesti atat de mult. As vrea sa taci pentru o clipa si sa te uiti in ochii mei. Ar putea sa iti spuna mult mai multe.. si doar privindu-te.
Stii, cand noaptea vine incet, apropie buzele usor si saruta-ma. O sa fac la fel. De data asta nu are sa mai imi fie frica. O sa vreau sa te sarut si sa te strang in brate.
Visez printre picuri grei de ploaie si rad cand ma gandesc ca putea fi totusi adevarat si ca ea…..ar fi existat.
Stii….te vreau atat demult in viata mea....

Idei... in miez de seara

Daca as putea sa inteleg seara….as face o poezie in 2 versuri, apoi as compune o piesa….si catre sfarsit cred ca as canta-o
As fi vrut sa ma trezesc si sa simt ca langa mine e soare. Insa..ploua…din nou.
Vroiam azi sa imbatranesc putin si sa devin mai matur ca sa pot citi gandurile ce se ascund in spatele cuvintelor aruncate in vant. As fi vrut s ainteleg de ce orele se duc fara sa castig nimic. As fi vrut sa intreb despre soare, despre ploi si despre mare. Poate acum e prea tarziu. A venit seara. Ar trebui sa dorm si sa visez, insa …eu scriu.
Daca ar fi sa plec undeva departe, as vrea sa fie undeva la marginea unui tarm, departe de galagie. As vrea sa pot zambi si sa ma uit seara in zare pana cand valurile inspumate au sa acopere orizontul adormit. Abia apoi am s aplec la somn. Am sa visez si am sa zambesc iarasi. Am sa vorbesc cu marea si am sa trimit gandurile mele departe, insa in linsitea aceea vor fi doar vise, gandurile se vor transforma in idei si ideile in apa.
Da-mi un zambet insa…si il voi transforma in abur!
...
Daca te-am facut sa zambesti vreodata,
Ai crezut putin cate putin in mine
A fost vina mea!
Pentru asta si pentru multe altele
Imi cer iertare
....

Acasa

Am ajuns in sfarsit acasa. E locul in care visez sa pot dormi linistit. E locul in care mananc visele pe paine si beau din nectarul de bucurie si minunatie al clipei. Ma gandesc ca aici poate ploua…nu mai imi e frica. Nu mi-e teama si nici rusine de mine si de aerele mele de scriitor. Mi-e sete de libertate si acum am langa mine un pahar plin. Am visat fiecare clipa de o viata la momentele astea. Cred ca uneori e prea tarziu sa ne bucuram cu adevarat asa ca alegem o bucurie de conjuctura, insa, in sufletul meu e petrecere.
A venit si seara peste linistea mea. Sunt lumini afara si e atat de multa liniste. Nu cred nici acum ca aici e doar lumea mea. Ieri am vazut dragostea de la fereastra mea. Mi-a placut mult. Am sa visez si in noaptea asta cu ochii deschisi. Am sa mananc din libertatea asta. Chiar acum o sa iau o imbucatura mare mare. Si apoi …..cine stie ce urmeaza….

uneori clipe, alteori vise, de cele mai multe ori zambete

Am pasit pe un covor de iarba si am simtit moale. Am stiut atunci ca merg peste nori. Am simtit atunci ca e frumos sa iubesti. Nici nu mai stiu ce inseamna a iubi. Mi-e dor de iubire insa nu o cunosc. Poate ca am cunoscut-o mai demult, insa, viata mi-a spus nu. Am crezut ca iarba aceea e ceva frumos. De fapt acum sunt sigur. Stii de ce? Pentru ca inca mi-e dor de ea dupa atat de mult timp. Sau a trecut putin? Simt insa ca a trecut o eternitate. Mi-e dor de acel covor matasos si de plimbarea de seara simtind firele de iarba printre degete. Imi amintesc cat de verde era si cat de deasa. Ma gandeam atunci ca e ca un teren de fotbal. In timp mi-am dat seama ca nu e asa. Nu as vrea sa fug prin iarba aia. As vrea sa simt fiecare pas si fiecare mangaiere matasoasa. As vrea sa aud cum fosnetul ierbii imi duce gandul departe si ma face sa visez precum un psalm cantat. Mi-e greu sa ma gandesc la o campie, insa simt ca micul petec de iarba se intinde mult. Mult mai mult decat se vedea. Stiu insa ca e departe. As vrea sa cred ca nu visasem. As vrea sa ma mai plimb acolo, chiar daca ar fi doar ca sa vad daca sentimentul de placere e acelasi.
Am invatat ca uneori in viata e bine sa visezi. Am crezut pentru o clipa ca e bine chiar si sa adorm acolo langa vise. Mi-e dor sa respir acelasi aer langa o fereastra de mansarda. Sunt atat de nerabdator sa ma plimb prin acea gradina interioara atat de misterioasa si sa miros fiecare floare care imi zambeste. Imi e frica sa ma uit in ochii tai. Imi e teama sa te privesc cum zambesti, insa stiu ca undeva, aproape, …vei fi langa mine, ma vei saruta si imi vei zambi. Vei pleca sau poate vei ramane e o chestie de timp, insa simt ca ploaia poate sa fie frumoasa atunci cand alerg impreuna cu tine. Si stiu ca hainele desi ude, o sa le uscam in mansarda si o sa radem fericiti langa un televizor mic, apoi o sa stam cuminti sa vedem cum arde focul mocnit in soba, o sa ne uitam unu in ochii celuilalt si o sa adormim zambind….o sa visam cum o sa ne infruptam a doua zi dintr-o carafa de fructe, apoi….o sa o luam de la capat. Pana cand? Ploaia ….poate sa dureze uneori clipe, alteori…….

mi-e cald si.....mi-e sete.....de tine

Am simtit cum picurii de apa s-au oprit. Am cerut o cana de apa. Imi era sete. Cred ca imi era prea sete. M-am oprit si am baut apa ca si cum era tot ce mai imi doream pe lumea asta. Am simtit ca printre razele astea de soare mi-am gasit in sfarsit linistea la umbra. Am adormit si m-am gandit ca poate o sa ploua si ca racoarea imi va veghea mai bine somnul.
M-am trezit si am zambit. Visasem. Nu mai imi aduc aminte despre ce era vorba. Stiu doar ca m-ai sunat. Vocea iti era atat de calma. Imi place cum raspunzi la telefon. Imi place emotia ta de fiecare data. Am sa mai raman putin aici la umbra. Am sa mai visez cu tine si am sa te astept in acelasi loc, acolo unde am cules chestiile alea mici si rosii, acolo unde doar tu ai reusit sa ajungi. Mi-e dor sa mergem iarasi acolo. Mi-e sete de tine!

Am ascultat o piesa de la bunul meu unchi Ernest, o piesa care asa de tare mi-a mers la suflet, incat am ales sa o impartasesc cu mine, cu trairile mele cu visele mele cu linistea mea:


"Cromatic - Prietenia"

Vreau sa cant prieteni pentru tot ce-am visat
Pentru gandul curat ce tainic ne leaga
El e sprijin la greu si ne alina la durere tot mereu
Drumurile noastre le despart uneori in ale vietzii valtori
Dar in inimi curate
Vom pastra neuitate
Sentimente si sperante minunate

Refren:
Prietenia la nevoie se cunoaste
Si atat cat oameni se vor naste
Va tainui
Prietenia, bunatate si candoarea
Inima noastra raza de soare o va incalzi

Poate supararea a umbrit-o uneori
Cum sub ceruri sunt nori
Cateodata negru
Dar cand soarele apare straluceste sus pe bolta si mai tare

Prietenia ca a soarelui caldura
Ce da viata in natura
M-a incalzit
Inima noastra ca o floare din gradina
Care ingrijita si ocrotita va inflori

Sa cantam prieteni pentru tot ce-am visat
Pentru gandul curat ce tainic ne leaga
El e sprijin la greu si ne-alïna
La durere tot mereu

Refren...X2

Nu pot sa privesc inainte decat cu U!

Stiu ca e greu sa acceptam situatia de acum de la echipa si credeti-ma ca vb aia a omului amarat: parca nici boi nu mai trag la caruta cum trebe! Ma simt parasit de pretena si culmea ca nu am pretena si nici nu am avut de curand. E ceva ce unii cu greu inteleg. Desi iubim U, fiecare o facem in felul nostru! Durerea ne-a unit intotdeauna. De obicei se manifesta altfel…zilele astea insa manifestarea s-a schimbat in ceva major, intr-o lupta cu noi insine. Mi-e greu sa spun dar ne indepartam de ceea ce urmarim cu totii. Mai departe de proiectul socios, mai departe de lectiile de istorie gresite sau de micile neintelegeri guestbook-sicane stam noi. Culmea aceiasi noi care ne aflam aici de ani de zile, unii poate de o viata intreaga. Suntem aceiasi frati, suntem aceiasi pasionati de un simbol asa de adanc infipt in inima.
Am pornit cu o premiza in urma cu ceva timp sa ma apropii de inima unor copii. Am reusit sau nu, timpul va decide asta. Insa timpul care trece gol, lasa in urma lui uitare.
Va cer sa umplem golul asta cu dragostea lui Bodea!
Va cer sa umplem imaginea asta lipsa cu o poza de grup!
Va cer sa umplem atmosfera asta apasatoare cu un Slava tie Studentie!
Va cer sa fiti voi insiva!
Va cer sa renasteti asa cum o faceti de fiecare data cand soarta ne loveste asa dur, cum numai ea stie si o face de fiecare data fara sa ii pese!
Lumea is va aminti de noi pentru pasiune, pentru iubire si pentru devotament! F.O.R.T. spune un tatuaj pe pielea unuia dintre noi, insa el e scris adanc in sufletul fiecaruia dintre noi!
Va cer U Doamnelor si Domnilor!

Lasa-ma sa plec....

Lasa-ma sa plec! As vrea sa tac si sa purced intr-un drum din care cred ca nu ma voi mai intoarce! De fapt sunt sigur ca nu voi mai da inapoie! In cateva zile o sa pornesc! Si am sa plec intr-o directie in care linistea si pacea imi vor pastra pasii departe de poteci neumblate si de drumuri necurate. Ce stiu sigur e ca undeva la final, acolo e exact ceea ce caut! Nu ma intreba despre ce e vorba! E ceva ce nu pot sa iti explic!
Spunea mai demult Sinatra ….despre un anume drum..un drum al fiecaruia

Atata doar...

Stateam azi si priveam spre orizont gandindu-ma la ceata. Priveam cum norii se aduna ciudat si imi inchipuiam tot felu de forme pe care le fac. Ma gandeam la lacrimile tale. M-am uitat in ochii tai. Ai niste ochi asa de frumosi. Nu credeam vreodata sa imi inchipui ca o sa imi placa ochii tai, insa ma uit la ei zi de zi si ma afund din ce in ce mai tare in fiinta ta. Esti frumoasa pe zi ce trece. Dar probabil ca stii asta. Probabil ca multa lume iti spune asta. Au si de ce. Sa stii ca sunt gelos pe ei. Sunt gelos pentru ca ei te pot vedea zilnic. As vrea sa te am aproape in fiecare zi…chiar si doar sa te privesc inainte de a adormi.
Am fost azi sa ma plimb. Am gasit aici aproape de mine un lac. Am cautat sa privesc in el si sa sper ca te voi vedea cum zambesti. Am stat la umbra si am adormit. Te-am visat cum culegeai fructele alea mici si rosii….pe care nici acum nu mai stiu cum le cheama
Ai venit spre mine si ai zambit. Mi-ai spus la ureche ca vroiai sa te ajut. M-am trezit si eram inca suparat pe mine ca nu te ajutasem. A inceput sa ploua peste lac si peste mine. Era asa de bine. Simteam cum fiecare picatura de ploaie imi intra prin tricou si ma uda. Era bine pentru ca imi era cald…simteam cum vroiam sa strig de fericire. Ploaia asta venise cum nu se putea mai bine. Am sa plec sa privesc in seara asta cerul. Si diseara am sa te caut iarasi in vis. Mi-e dor de tine….atata doar

...un zumzait...

Cine oare citeste o carte fara sa fie pasionat de ceea ce autorul incearca sa descrie….si asta pentru ca asa a vrut Dumnezeu sa fie ordinea lucrurilor…..stiuc a nu e cel mai bun exemplu, dar uneori imi e lene sa sterg si sa revin …sa incep ceva nou…asa ca las sa mearga de la sine ca si un exercitiu gresit…pe care nu ai chef sa il stergi.
De ce oare nu sunt acum undeva intr-o zona in care sa pot privi spre cer…stiu ca as putea asa de frumos sa povestesc despre stele…si asa frumos as putea caracteriza norii…
De ce oare in lume apare scanteia? De ce ploaia cade pe pamant …as vrea sa se opreasca undeva aproape de pamant….poate asa ar prinde avand si gandurile mele..
Daca as putea alege o latura a unui patrulater…..as vrea sa fiu o diagonala…si stii de ce? Pentru ca e cea mai lunga. As vrea sa pot cere lumii sa ma inteleaga…dar e opierdere de vreme….as vrea sa pot sa cer o lumina care sa arda…..insa se consuma prea multa energie in lumea asta…si eu sunt asa de mic. Stii in schimb ce as vrea? As vrea sa te tin in brate…sa ma uit adanc in ochii tai si sa sper ca acolo o sa vad ceea caut. Stii ce e curios…..niciodata nu am stiu ce caut…ins aam stiu ca voi stii asta atunci cand voi gasi.
Daca cerul ar putea zambi azi….cred ca norii ar disparea de frica. Daca vantul ar putea sa spun ace simte inima mea..atunci ar bate cu putere. Mi-e dor de tine…imi e frica….insa stiu ca imi e dor de tine si de zambetul tau…..de ochii tai mari si de buzele tale! Vreau sa te sarut…imi doresc asta mai mult decat orice. Nu stiu ce inseamna continuarea insa vreau sa traiesc clipa….simt ca asta imi doresc acum cel mai mult. Mi-e mila de mine si de durerile mele….mi-e mila de lacrimile care curg cateodata pe obrazul meu si de suspinele infundate in perna cand inima o ia razna…insa vreau sa dorm si sa ma trezesc in acelasi loc….in acelasi minut…si in acea secunda care sa ma faca sa zambesc…sis a ma pierd in ochii tai.

Zambete mici

Am vazut un zambet mic si prin ochii lui am simtit cum printre fire de iarba se naste un suflet mic.
Am simtit cum printre picaturi de roua se vede clar o inima cum bate curat.
Am stiut atunci printre atatea rasete ca undeva departe in viitor copii mei vor zambi. Zambetul lor va naste controverse si certuri si chiar dezamagiri, insa va rasari din mijlocul lor iubirea. Iubirea pentru U.
Printre pagini de istorie mestesugite atat de bine de predecesorii impatimiti de U am gasit si file albe pe care am inceput sa scriu si eu. Am gasit ca deodata cu mine scriau mai multi si am zambit si eu!
Am inceput sa crestem si chiar daca nu in numar am realizat ca ceea ce se naste din iubirea D-nului Bodea nu are sa fie decat ceva frumos, ceva ce ne caracterizeaza pe toti si pe fiecare in parte si apoi urmeaza sa ne faca unici.
Printre toti copii pe care i-am invatat sa iubeasca U am intalnit si ochi si urechi atente. Printre ei sunt viitorul vostru! Chiar daca vitregiile au trecut peste noi am simtit de fiecare data din spate un puternic avant care ne-a tinut in viata. E Istoria care nu ne lasa sa uitam boemia si respectul pe care il merita ideea asta de “U”. Si chiar daca unii dintre voi ne considerati prea in varsta prin ideile si scrierile noastre va anunt ca suntem mereu tineri, exact cum D-nul Bodea inca traieste prin fiecare gand al fiecarui U-ist care respira si traieste alaturi de Universitatea.
Nu am vazut printre ei lideri de galerie scortosi si plini de ura, pentru care mai presus de toate e violenta ci am vazut suflete curate si zambete
Nu am vazut printre ei carcotasi care se nasc dintr-o idee framantata, ciudata si cresc in ea precum o ciuperca otravita ci am vazut ganduri curate si glasuri cristaline.
Nu am vazut printre ei lenesi care stau la soare, ranesc folosind cuvintele si nu fac nimica pentru binele celor din jur ci am vazut copii care se tineau de mana
Nu am vazut bani ci am vazut lacrimi.
Am sa fiu ciudat si eu si am sa va spun ca mi-au dat si lacrimile cand am vazut ce e acolo. Am vazut doua lumi diferite in care ma regaseam cu fiecare particica din mine.
L-am vazut pe Blaga si era acolo si vorbea de fotbal ca si cum era prietenul lui cel mai bun
L-am vazut pe Misan si mi se parea ca ma urmareste atent si imi cerea sa fiu serios.
L-am vazut pe Antonescu si ….radea de fiecare data cand le ziceam cate o gluma
L-am vazut pe Catalin Hadarean si vorbea mult si l-am lasat sa se calmeze dar era atat de pasionat
L-am vazut pe Cioby…si avea o freza plina de gel, dar un suflet mare
Am vazut-o pe Lavy si era asa de plina de viata si imi cerea sa cant cu ea incontinuu
L-am vazut pe RJ si era atata de violent….si m-am aplecat asupra lui. Am povestit cu el si parca vroia sa ma bata. I-am spus despre cat de frumosi suntem asa cum suntem…i-am spus ca existam in iubire si ca asta ne face atat de unici in pasiune. I-am spus ca in viata as manca bataie oricand pentru U! si mi-as pastra sufletul curat!
Am vazut-o pe Codru si era atat de fericita cand auzea de U, imi venea sa o strang tare in brate ca pe o sora mai mica
V-am vazut pe toti acolo…..pe fiecare in parte cu frumusetea lui speciala.
Mai presus de toate am vazut tot ce e mai frumos in viata: am vazut INOCENTA!
Daca e o concluzie….as vrea sa va am aproape pe toti langa mine toata viata. As vrea sa va corectez pe fiecare in parte si pe mine la fel pentru a fi mai buni si chiar daca nu as reusi v-as multumi ca ma lasati sa va iubesc asa frumosi cum sunteti, asa nebuni cu capu si asa unici in pasiune!
V-am vazut acolo si nu o sa va uit….pe ei cu siguranta o sa ii vad alaturi de copii mei, insa pe voi va am o viata intreaga langa mine.
Si daca tot suntem asa frumosi HAI SA O FACEM LATA!

In cautarea unui calm infinit

De multe ori m-am gandit ca as vrea sa mor. Cred ca am aprofundat si cum sa o fac….si cred ca cel mai mult mi-ar fi placut sa dispar asa deodata…si….ca si cum nu as fi fost lumea asta sa mearga inainte. Nu as vrea ca cineva sa sufere. Insa…mai sper ca o sa am liniste si ca sufletul meu o sa prinda putin din libertatea unui cuvant.
As vrea sa pot sa respir pace si inima mea sa tresalte de fericire. Stiu ca mai departe de un zgomot surd pe care il simt atat de adanc in sufletul meu…nu mai gasesc nimic.
Am stiut azi ca peste putin timp o sa invat sa fiu om….in toata spendoarea ideii. Stiu insa ca nu o sa fie asa….presimt, desi toate se indreapta spre un zambet, tind sa fiu acelasi suparacios si morocanos sentimental sa zic ca nu am incredere. Iarta-ma…sa stii ca de prea multa durere nu mai stiu sa apreciez nimic din ce e frumos ….eu doar ma prefac. Joc un rol la cum as vrea eu sa fiu, pentru ca in sufletul meu inca nu am calm. Totul acolo e atat de deranjat incat nici nu stiu cat timp o sa imi ia sa le asez toate in liniste. Stii….ma gandeam ca poate in viata greselile pe care le-am facut….se datoreaza si acestui lucru. Sa spun ca imi pare rau….viata ma va pedepsi asa cum stie ea de cuviinta, si eu..astept doar momentul. E o chestie de timp poate.
Am sa citesc o carte asa cum faceam pe vremuri pentru ca frumusetea sta in rima si in vers. Am sa citesc poezii pentru ca in linistea aceea o sa le pot auzi. As vrea sa ascult muzica si sa simt ca notele alea au fost facute pentru mine. Sa stiu ca portativul acela dupa care se canta poate sa imi aline sufletul si sa vindece orice rana. Simt ca undele ce vor veni imi vor face urechile fericite. Mi-e frica, pentru ca trebuie sa fiu pesimist in fierea mea ca voi uita sa aud si ca o sa caut cu mainile remurande vibratia tacuta a unui vers de poezie.

imi aduc aminte...

...eram pe o plaja...era atat de cald si vantul iti batea prin par....erai atat de caraghioasa cum incercai sa iti dai parul din fata ochilor....stii...te-am cuprins in brate si m-am uitat in ochii tai....ai ochi atat de frumosi..si parul tau e superb. imi amintesc sarutul acela in amurg....cand buzele tale uscate de vantul care batea m-au atins si parca simteam cum un val de apa calduta imi loveste corpul si ma face sa ma simt racorit....si acum imi amintesc cum iti tineai ochii inchisi sa simti fiecare atingere....sa poti privi cu ochii sufletului iubirea noastra.

mi-e dor de tine...

ma gandesc de multe ori...pe unde esti...nici nu mai stiu unde stai...mi-e dor de tine...de vara noastra fierbinte....de sanii tai minunati....de buzele tale...de ochii tai....de tine.

undeva cred ca te-ai pierdut in lumea asta...stii nici acum nu stiu de ce ai fugit din viata mea...as fi vrut sa te fac sa te intorci la mine...dar simteam ca nu vrei asta....nici macar nu vroiai sa mai vorbesti cu mine...imi e greu sa cred atatea lucruri care se inghesuie in amintirile mele legate de tine....ceea ce nu pot ascunde este ca intradevar mi-e dor de tine...mai tin in mine putin din dragostea pe care ti-am dat-o...sufletul meu mai tanjeste dupa tine....

chiar daca esti departe...iti trimit prin vant un sarut... oriunde oricand voi fi langa tine...trebuie doar sa vrei asta.....

E asa de frumos sa te pui in fata unei coli albe si sa o privesti indelung gandindu-te oare…..de data asta ce o sa scriu….oare o sa pot sa spun sufletului macar un cuvant din durerea mea? Oare…..mai este aici putina raza de soare….sau vant….sau lacrimi de bucurie?
Am simtit si o raza de soare….pe o pala de vant. Am vazut si o lacrima mare…de dor…purtata de ploaie pe pamant.
As fi vrut sa renasc ca sa dorm mai apoi printre lacrimi de roua. As fi vrut sa respir intr-o zi in care dimineata se aude curgand. Am fi simtit cum ramura unui copac inmugureste o floare….si as fi cules-o ca mai apoi sa pot sa ti-o prind in par.
E tarziu in noapte si simt ca dimineata ar putea sa vina in orice clipa sa rasfire o boare de abur ce sta si ma priveste de ieri. E o ceata uneori care se lasa peste campuri de ganduri special alese sa fie cuminti. Tot asa de cuminte esti tu cand privesti catre mine, desi esti departe de ganduri, de roua, de lacrimi….de vise. Am stiut azi ca te voi vedea. Chiar ceata mi te-a zugravit in aerul rece al noptii. Visez, si printre ramuri de vant…mi-am agatat parul. Mai stii…poate e un semn sa ma opresc. Am sa continui sa te caut zi de zi si... vis de vis. Am sa inchid noaptea ochii privind catre cer…pentru ca stiu ca tu, de acolo vei cobora incet catre mine, pentru ca stiu ca dintre toti cei care vin de acolo din cer….privirea ta e cea mai adanca si mai patrunzatoare. Stii? In ea m-am pierdut atunci, la inceput cand nici noaptea nu poate vorbi.
Visez, si printre ganduri ce fug intr-o alta parte…te vad cum apari si te undui usor. Am simtit cum caldura vine odata cu tine. Stiu ca in noaptea asta te voi aseza aici langa mine. Stiu ca te voi saruta asa de usor si ca apoi…vei simti …chiar si ingerii simt cand o lacrima de iubire de aseaza pe buzele tale fierbinti!

in sinea mea ...stiu ca asta nu e sfarsitul...insa imi e teama..tare teama

Nu stiu cum se face ca afara e cald. Am simtit ca desi e cald…totusi as vrea macar o pala de vant. Am asteptat o dimineata intreaga o adiere cat de usoara, insa….nu a mai venit.
Am fost azi iarasi printre copii. Am simtit pe chipul lor cum radiau de fericire. Sunt singur printre atatea picaturi de roua si nu reusesc sa imi iau privirea de la ei. Sunt parca intr-un vis care nu as mai vrea sa se termine. Mi-e greu sa gred ca e pentru ultima data..mi-e frica ca ultima data sa nu insemne sfarsitul…si la urma urmei…sfarsit nu exista.
Am privit cum soarele se ducea spre apus. Se grabea si parca vroia sa imi spuna sa adorm. As fi vrut sa adorm insa nelinistea nu ma lasa sa respir aerul rece pe care mi-l doresc. As fi vrut sa nu imi dea lacrimile azi. As fi vrut sa nu plang in hohote..insa azi am plans…am plans in gura mare….insa….eram doar eu acolo….in sinea mea….

Am privit lumea din jurul meu care fremata tacut si pleca linistita. Am simtit ca pe umerii mei se aseaza ceva greu…atat de greu incat ma dureau. Am simtit cum ma indepartam de acel loc si ca in jurul meu se facea liniste. Si …s-a facut!
Am vazut un copil care se uita trist la mine. As fi vrut sa ii spun ca acele caractere puternice se nasc din cinste si corectitudine, insa…poate era tarziu si trebuia sa invete…poate luni avea teza. Avea si o basca cu ***.
Patimile unor doua saptamani din urma isi spuneau cuvantul. Eram atat de obosit insa nu puteam nicicum sa imi arunc deoparte si greutatea de pe umeri.
As fi vrut sa urlu in nemernicia mea…insa era tarziu. Am simtit cum lumea se destrama in jurul meu si ….pleca linistita. Am stiut atunci ca printre acei oameni se aflau si fratii mei cu inima U-ista. Am privit atunci spre cer si impreuna cu o lacrima am realizat ca dintre ei…prea putini o sa mai ramana aici langa mine si fratii mei.
Am simtit atunci ca fiecare om care pleaca ia putin din sufletul meu. As fi vrut sa mai ramana…multimea sa zumzaie..sa strige…sau macar sa cante. Poate prea putini mai aveau puterea sau chiar vointa. I-am inteles…erau obositi. Poate ca si eu eram obosit. Prea obosit si stresat. Poate ca unii dintre noi pun suflet aici… prea mult suflet. Stiu ca pentru noi petrecerile sunt prea departe. Noi bem de nacaz. Pentru noi succesele sunt rare si stim sa profitam din plin de ele. As fi vrut sa ii spun lui Niculescu ca il stimez. As fi vrut sa ii spun lui Irimies ca ii multumesc. Au fost minunati jucatori si oameni din conducere. Au furat si ne-au furat cand au putut, dar au facut parte dintre noi. Acum…au plecat. Am ramas iarasi singuri. Probabil ca langa noi au ramas putini. A ramas inca SISI. El e inca aici si isi da sufletul pe teren ca un profesionist si mai mult decat atat: ca un adevarat U-ist! Cred ca pe el al trebui sa il felicitam intai de toate. El a rabdat umilinte si nedreptati, dar e inca aici….el stie ce inseamna cu adevarat U. El stie ca mai departe de acea vocala nu e nimic decat dragoste si ura, e umilinta si adevar…e frumusete si spirit universitar.
As vrea sa le multumesc celor care exista in galerie, cei care se bat pentru fiecare pata de pamant castigata si pentru fiecare scancet scos in incercarea noastra de a sustine echipa. Lor le multumesc ca inca mai existam…ca inca mai exist.
Ii multumesc mamei mele ca m-a facut. Si ii multumesc, desi cu mici retineri, unui franar de rezultat, tatalui meu…pentru ca m-a facut sa iubesc Universitatea si sa tremur de fiecare data cand aud acest cuvant, vocala si simbol!
A sosit insa momentul cand multumirile cad in uitare si ma uiti cu tristete spre viitor si …zambesc. Acei minunati prieteni sunt inca acolo si eu sunt inca langa ei. Aceasta bucurie si speranta a revederii e cel mai bogat lucru de pe pamant. O sa fim aici si peste cateva mii de ani. Pentru ca U e mai presus de orice, pentru ca U e parte din viata nostra…e prietenie, e durere, e camaraderie, e foame si e suferinta! Poate de aceea ne dam viata pentru acest club. El trebuie sa existe pentru ca noi il iubim…insusi Bodea spunea sa il iubim, si ne-a invatat asta cum stia el mai bine. Poate ca acum e momentul sa iubim mai mult. Eu unul aseara m-am reindragostit!
Slava tie stundentie a sunat in urechile mele cu un ecou in suflet. Am stiut atunci ca viata e frumoasa indiferent de cat de mult suferi pentru asta. Am privit in ochi suporterii acestei echipe. In unii dintre ei am vazut viitor, in unii trecut, in altii doar prezent. Prezentul e trecator si cu el se duce totul.
Trecutul e frumos si plin de invataminte
Viitorul ni-l facem noi insine si la fel de curate si sufletele. UNII au format deja caractere si ma aplec in fata lor! Trebuie sa renastem! Trebuie sa traim pentru ca acei minunati copii ce vor veni dupa noi sa invete frumusetea asta…sa fie studenti…sa iubeasca istoria, invatamintele lui Bodea, dragostea pentru sport, povetele lui Anca, maretia lui Luca..pe ei insisi, pentru ca doar aici in sanul Universitatii se poate naste frumusetea istoriei!

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos. - Tudor Arghezi

E undeva in departare o raza de soare ce imi face cu ochiul de ceva vreme.
Azi insa a mai plouat putin. E ciudat ca ploua tocmai acum peste mine si simt fiecare picur ca si cum ar cadea peste inima mea…peste sufletul meu…peste viata mea
Azi noapte am visat sfarsitul meu. Am visat ca ma stingeam si nu reusisem sa duc la bun sfarsit lucrurile pe care mi le doresc, sau mai bine zis mi le doream.
E trist in viata mea acum. E undeva aici aproape o neliniste care nu imi da pace. De data asta nu e femeie…si e ceva ce simt ca nu o sa se incheie bine pentru mine. Imi place sa visez si sa traiesc vise in mijloc de zi. Insa mi-e frica ca ziua nu se va mai sfarsi pentru mine. Intr-un fel mi-e frica ca oricarui muritor de asta, insa imi aduc aminte de mama si parca totul devine o raza de fericire. Stii, cineva imi zicea mai demult ca atunci cand mori mergi intai sa ii intalnesti pe cei dragi. Cred ca as da ani din viata sa o mai vad macar o datape mama.
Sa o vad ca se apropie de mine cu zambetul ei si cu imbratisarea atata de calma si plina de caldura. Mi-e dor pana si de vocea ei. Stiu ca atunci cand vorbea ea ma simteam fermecat si simteam ca trebuie sa tac orice ar fi si sa o ascult. E prezenta zi de zi in viata mea prin sfaturile ei, prin vocea ei calda care de multe ori ma calauzeste.
Mama stiu ca esti aproape de mine….te simt zi de zi si de multe ori as vrea sa ma mai mangai si sa iti aud vocea cu adevarat. Stii ca eu te chem de fiecare data cand norii apar deasupra mea. Mi-e dor de tine mama si de povetele tale. Stii….am trecut prin atatea greutati si mi-au sfasiat sufletul mama…atat de tare…incat de multe ori ma gandesc ca poate nu mi-a mai ramas nimic….sau poate doar faramituri.
Mi-e frica ca le voi pierde si pe astea si atunci o sa fiu un om gol, fara suflet…si atunci…ce rost mai are ca sa mor….sunt un mare nimic si nimanui nu-I pasa daca plec.
Te rog mama daca poti de acolo de unde esti, te rog sa mai pastrezi putin din jumatatea mea de suflet…cred ca o sa am nevoie mama!

undeva...intr-un parc....sub un picur de ploaie

E frumos cand ploua. Am pornit azi spre parc si afara ploua. Am ramas putin privind spre cer picurii care se indreptau spre mine ca si cum ar fi vrut cu orice pret sa ma ude. Am zambit si am privit iarasi spre cer. Era rece si vantul batea usor.

M-am apropiat de parc si parca se parea ca intru intr-un templu de liniste. Am pasit usor si nu vroiam sa stric linsitea aceea sublima…..simtem ca parca fug si parca deranjez totul in jurul meu. Simteam ca parca parcul se uita urat la mine. Nu stiu de ce…dar ti-am simtit lipsa. M-am uitat dupa tine dar nu erai acolo….si am incetinit.
Am simtit ca parcul si-a luat ochii de pe mine si m-a acceptat acolo. A inceput sa ploua mai tare. Simtem cum picurii imi cadeau peste obraz si parca erau moi, vroiau doar sa ma mangaie si sa imi spuna ceva cald. Cred ca aveam nevoie de ceva cald….aveam nevoie de rasuflarea ta calda si de o imbratisare calma. Imi e dor de tine…sa stii. Am simtit atunci cand te-ai speriat de mine ca lumea se prabuseste in jurul meu. Nu stiu de ce …insa cred ca te-am pierdut atunci….cred ca o parte mica din mine a plecat atunci. Am visat in noaptea aceea ca deasupra mea zbura un vultur si se uita ciudat la mine. Nu vroia sa imi faca rau..dar parca vroia sa imi spuna ca am gresit mult. M-am trezit si stateam cu ochii atintiti spre tavan. Cred ca am privit tavanul ceva vreme, ins anu am reusit sa ma inteleg pe mine….nu am reusit sa te inteleg. As fi vrut sa fac mai mult…insa mi-am dat seama ca ma sinucid incet incet pe mine insumi daca renunt. Am tras o linie, subtire ce e drept, acum ceva vreme si departe de ea nu a trecut nimeni. Nu pentru ca nu vroiau…ci poate ca nu am vrut eu. Oare sa fiu eu de vina? Oare iubesc prea mult ceea ce nu pot ura?
Stii cand mi-ai zis ca vrei sa pleci…am simtit ca pleci din cauza mea. Mi-am dat seama ca nu aveam atata importanta in viata ta. Am simtit ca daca pleci tu….vreau sa iei putin si din mine acolo unde mergi. Mi-am dat seama ca poate ar fi prea tarziu, ca poate……ai nevoie de tine….de gandurile tale….si de problemele tale. As fi vrut sa nu pleci….insa, stiu ca inima ta nu e intreaga…si ca eu nu am loc inca in ea…sau….poate….niciodata….mai ales acum.
Am sa plec cu gandul spre niste vise care sa ma faca sa adorm. Am sa traiesc insa fiecare clipa ca si cum ar fi un prezent nedefinit, un prezent in cautarea unui viitor.

Simt ca in adancul meu apartin unei lumi mai speciale. Simt ca uneori timpul se opreste in loc numai pentru mine….insa nu pot beneficia cu adevarat de aceasta valoare si ma vad de fiecare data singur stand undeva si privind in zare catre viitor. Aseara ma uitam spre apus si ma gandeam la momentul in care a rasarit in viata mea linsitea.
Am privit spre un orizont calm si rosu de liniste speciala. Ma gandeam la mine. Ma uitam cum imi crescuse parul si imi aduceam aminte de trecut. Am zambit si m-am gandit apoi la culoarea ochilor mei….am uitat sa trec mai departe. Stii…ma gandeam oare cum as putea reusii sa ma uit pe mine insumi. As vrea sa incep ceva nou si sa las in spate totul. As vrea sa uit raul si sa privesc doar zambetele din viata mea. E trist totusi si stii de ce? E pentru ca as pierde si amintirile cu cei pe care i-am iubit si in suflet inca ii mai iubesc, de fapt….dragostea pentru ei nu o sa se opreasca niciodata. Si totusi mai sunt si alte amintiri….si totusi nu e frumos sa arunci in spate totul….se intampla sa fie si frumos in fiecare rau pe care l-am primit.
Azi am avut parte de o liniste extrema. Stiu, stiu….si mie mi se pare ciudata pana si exprimarea, insa asa a fost…am simtit cum aud linistea dinauntrul meu. Am inchis ochii si am vazut pace. Nici nu mai pot sa imi amintesc ce culaore avea sau ce miros degaja. Stiu doar ca am simtit liniste…despre care nu pot sa spun mai nimic…era doar atat….liniste!

Am deschis usor ochii de frica sa nu se piarda momentul acela. Am lasat imaginea din fata mea sa intre treptat printre gene si usor spre ochii mei. Am simtit ca eram tot acolo si linistea era inca tot a mea. Am plans. Am plans pentru ca nimeni nu mi-a dat vreodata un cadou asa de frumos. Daca as stii ce ma asteapta ….as putea sa compar cu momentul cand o sa o vad pe mama din nou

As fi vrut sa va spun despre istorie…insa cine poate mai bine zugravi decat DOMNUL BODEA?
As fi vrut sa va povestesc despre copii pe care ii vad si langa care depan amintiri cu si despre U. Sunt atat de frumosi si atat de atenti cand le spun despre Luca, Anca…si altii…le spun despre cat de frumosi sunteti voi cand va dati sufletul cantand pentru “U”, si cant cu ei….si ma asculta si ochii lor cresc mai mari atunci cand Slava tie studentie.. rasuna peste linistea salii. Le mai arat poze vechi si le spun ca acolo, langa suflet, jucatorii pastrau simbolul asta sfant, aceasta vocala….aceasta minune! Se uita neincrezatori la mine insa stiu ca in inima lor rasuna “tempo U”, “Haide U”.
Odata un pustiulica cret si tare simpatic mi-a raspuns ca jucatorul lui preferat de la “U” este SISI. Am ramas socat. Nu vreau sa va mint….insa o lacrima mi-a brazdat obrazul. In inima aia mica de cret blond am zarit o generatii de U=isti care pastreaza vie existenta si nemurirea acestui simbol. Ii multumesc parintilor acestui pusti ca i-au insuflat dragostea pentru U. I=am promis ca o sa il iau cu mine in sanul galeriei sa cantam impreuna! Era fericit si parca in ochii lui am vazut cum incepea sa se oglindeasca peluza….v-am vazut pe voi cu inimile alea mari. Am vazut fetele acelea frumoase care au plecat departe sa ne reprezinte cu atat de multa dragoste, am vazut istoria noastra…si am vazut viitorul. Am simtit ca indiferent de plecarea unora, de venirea altora, nimeni nu poate sa ne ia ce avem mai de pret: IUBIREA PENTRU “U”!

Doamne cat de trist e sa privesti in viitor gandindu-te ca omul ce ti-a cantat trecutul nu mai e printre noi. Odihnit in pace sa fii tu suflet ce porti in suflet un simbol sfant!
Am sa zambesc insa, pentru ca atata timp cat voi sunteti, cat voi existati aici in peluza, U nu va muri niciodata chiar daca dintre noi Dumnezeu mai ia in galeria sa din cand in cand pe cei mai de soi!

Delirand pe timp de pace...

Am simtit azi cum lumea a inceput sa se opreasca pentru o clipa. As fi vrut sa mai raman asa un pic….era liniste si speram sa mai pot avea putin din calmul acela. As fi vrut sa mai respir aerul acela plin de viitor. Cateodata as vrea sa opresc lumea din loc si sa tac. Sa tac si sa sper ca tacerea mea va vorbi. Poate asa voi avea parte de pacea din sufletul meu.

Te iubesc...viata

Am intins mana si am simtit adierea unui vant. Am zambit si parca noaptea a inceput sa fie calma…parca la atingerea mea a devenit neagra si misterioasa. Am inchis ochii si am sperat sa te zaresc. M-am uitat spre cer si ti-am strigat numele. Nu am primit nici un raspuns…insa a inceput sa ploua. Am stiut atunci ca raspunsul tau e acelasi ca de fiecare data.

M-am trezit si era tarziu. Simteam in camera un miros ciudat. Statea intins in pat si visam cu ochii deschisi. Imi era inca somn sau somnul nu isi terminase visul. Construiam ceva ce as dori sa visez insa stiam ca la sfarsit….o sa se naruie ca de fiecare data cand ma gandeam la tine.


Era in camera intunecata o lumanare care palpaia incet. Simteam ca parca se tanguia in nemernicia ei. As fi vrut sa o ascult si sa ii spun si eu durerea mea. A tacut si parca ardea constant lasand umbre ciudate care se jucau in linistea si calmul flacarii. Era tarziu in noapte si speram sa pot visa…sa te pot visa. Stiam insa ca somnul nu putea aduce decat din nou aceleasi ganduri negre. As fi vrut sa cant ceva insa era atat de rece si durerea din piept nu mai disparea…

Ma trezisem din nou si de aceasta data simteam cu transpiratia ma cuprinsese cu totul. Era inca rece si simteam ca gatul imi era uscat. As fi vrut sa beau apa insa de la robinet nu mai curgea nimic. Am deschis frigiderul si am gasit ceva de baut……si simteam ca parca se incalzea…am atins caloriferul si dadea semne de cald……am stat lipit de el si am inceput sa plang. caloriferul era din ce in ce mai cald si lacrimile mele curgeau. Imi amintesc si acum cat de frumoasa erai. Si zambetul tau era atat de cald si plin de viata. Stiam ca te pierdeam insa asteptam ca timpul sa inghete clipa. As fi vrut sa vin cu tine….sa pot sa te vad si sa te ating de fiecare data cand imi e dor.
Am ridicat ochii spre cer si ploaia cadea asa cum a cazut atunci cand te-am cunoscut prima data. Rasul tau ma faceam sa imi ies din minti…..insa…..molipsitor am inceput sa rad si eu si sa dansez alaturi de tine. Sunt amintiri atat de vii in sufletul meu si realitatea atat de dura.

M-am trezit din nou si simteam ca trebuie sa plec mai departe in drumul meu. E atat de greu…insa viata nu mai are rabdare cu mine...simt asta atat de mult. Iti multumesc insa viata….ca mai ai rabdare cu un muritor care te iubeste….

Imi amintesc de privirea soarelui la apus
stiu ca rasaritul atunci aparea
Imi amintesc de ochii tai asa mari si frumosi
Imi amintesc de un anume albastru din privirea ochilor tai verzi
Stiu ca undeva departe in sufletul tau te-am speriat
Imi amintesc ca visul tau l-am intrerupt asa de brusc
Stiu ca visele uneori devin realitate
Imi amintesc ca noaptea aceea a venit usor
Stiu ca pluteam pe-un capat de nor inseninat
Imi amintesc ca vroiam ca sa zbor pe o raza de nor
Stiu ca aveam aripile mici
Imi amintesc cum ai intrat in visul meu
Stiu ca aveai o floare prinsa in par
Imi amintesc cum paseai de usor
Stiu ca in umbra ta mai era doar un nor
Imi amintesc ca pe-acel nor eram eu
Stiu ca era doar un vis
Imi amintesc ca priveam in somn cum zambeai
Stiu ca era doar un inceput de rai
Imi amintesc ca mi-ai soptit asa de incet
Stiu ca m-am nascut nu ca sa fiu poet
Imi amintesc cum razand imi spuneai
Stiu…o sa tac
….am sa iau cu mine aceasta reverie din rai

uituc...

Nu stiam daca sa plang sau sa privesc cu admiratie….
Am decis sa tac…probabil ca in fata unui asemenea om….e mai bine sa te apleci si sa taci. E o frumusete interioara care se ascunde de durere. As vrea sa pot spune inteleg…insa complezenta mea nu isi are rostul. Ma uitam la cer si ma gandeam ca e greu uneori sa respiri aerul asta mai ales daca nu il meriti…si totusi inca lacrimi curg in sufletul meu. Mi-am amintit de o vara calda in care am zambit si in care mi-am construit un castel….era atat de frumos si turnuletele se ridicau cu un curaj nebanuit spre cer…am adus apa si am pus pe nisip ca sa il intaresc…si totusi am sa imi amintesc ce frumos era inainte. Am sa cer indurare cerului pentru nesabuinta de a trai insa iubesc viata. Poate ma iubesc mai mult pe mine..sau poate pe cei din jurul meu…sau poate ca doar iubesc sa fiu iubit. Vreau sa am parte de frumos si de iubire…insa ma uit zi de zi in jurul meu….poate ca e tarziu sa mai sper in romantism..si paote ca frumusetea a disparut demult…sau…mai e doar pentru prosti.
Mai am si acum in suflet amintirea unei ierni care a trecut cu un strat gros peste mine. Mai am si acum in minte imaginea ta si suspin la revederea pozei cu tine
Mai am si acum in privire ochii tai intipariti adand in ai mei
Mai am si acum pe buze un freamat usor de suspin si de zambet
Mai am si acum pe obraz o mangaiere calda
Si..inca nu simt ca mai traiesc sa simt trairea.
Am sa ma inalt in somn catre astre si am sa cer sa imi deschida poarta!
Am sa pot zbura nestingherit in lumea viselor cautand ……
Am uitat ce caut…si nici nu stiu ce as putea gasi

Amintire cu ...o blonda

Sunt bolnav….simt ca viata mi se scurge printre degete si privesc cu cerul incepe incet sa scapere intr-un rosu aprins. Mi-e frica de faptul ca nu o sa mai avem aer sa respiram…mi-e frica ca am uitat sa iubim si asta ne va face din ce in ce mai adanciti in necunoastere si in tacere. Mi-e frica sa nu raman singur. Sa nu ratacesc singur pe strazi cautandu-te. Mi-e dor de clipe de liniste insa mi-e dor de tine.
Imi spunea cineva intr-o zi ca ploua si speram sa minta…insa afara ploua si parca am auzit cum radeai….exact asa cum erai in ploaie. Aveai atat de multa bucurie si viata ta era asa de calda. Stii..ma gandeam ca ar fi frumos sa te mai vad o data. As fi vrut sa te mai strang la piept si sa simt cum lacrimile tale curg pe obrazul meu. As fi vrut sa te mai aud odata cantand. Uneori mai cand cu tine in gand si muzica mi se pare asa de frumoasa…
Demult nu am mai fost in locul meu…si asta pentru ca a fost frig. Astept sa ajung acolo ca sa pot sa simt iarasi ca respir pentru a trai. Am simtit aseara cum locul acela ma cheama. As fi vrut sa ma duc asa…noaptea…insa ce rost are daca tu nu esti acolo…

buna...

Am intalnit amintiri…din nou
Am stat azi pe balcon si m-am uitat undeva departe. Stii ce e ciudat…te-am vazut venind….. Esti la fel de frumoasa…ai niste ochi superbi…si zambetul tau…..mi-e dor de tine. Vorbesti atat de putin si esti atat de calma…..as vrea sa te tin in brate. Vreau sa ma joc cu mana prin parul tau…..sa te mangai si sa te sarut, apoi sa te iti vorbesc…si tu sa ma asculti privindu-ma si adormind sub ochii mei….sub povestea abia inceputa. Nu am uitat nimica din tot ce ne-a legat si inca ne leaga. Nu sunt indragostit de tine….ci doar mi-e dor de clipele petrecute cu tine

Apoi m-am trezit.

Am ramas mut…nu mi-am mai gasit cuvintele….eram atat de gol si parca ma simteam tintuit…AS FI VRUT SA SPUN CEVA…insa…..poate era prea tarziu sau poate cuvintele erau prea seci ca sa mai poata exprima ceva. Am crezut ca o sa fie usor sa trec peste…insa sentimentul de vina m-a coplesit….si m-am facut sa imi para rau

de ieri, de azi...si cine stie...poate de maine

daca as putea sa plang cu lacrimi as vrea ca ele sa poata povesti cu toata durerea impregnata in mirosul lor.